Territorial jurisdiction for administrative claims filed by a union on behalf of individual members: domicile of members controls over union's seat under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în reprezentarea membrilor de sindicat A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureş, a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea salariului reclamanţilor, începând cu data de 1.04.2016, la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, cu acordarea reclamanţilor a diferenţelor salariale rezultate în perioada 1 aprilie 2016-31 decembrie 2017, sume actualizate şi cu plata dobânzii legale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1018/2019 din 1 iulie 2019 a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Instanţa a reţinut că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că este respectată competenţa de soluţionare a cauzei indiferent dacă acţiunea este introdusă în numele reclamantului, concluzionând astfel că dispoziţiile arătate reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă acţiunea este promovată personal sau prin reprezentant. Astfel, constatând că domiciliul reclamanţilor este în raza de competenţă a Tribunalului Maramureş a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Hotărârea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1371 din 7 noiembrie 2019 a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prezenta acţiune are ca reclamant pe Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", cu sediul în Craiova, instanţă aflată în circumscripţia Tribunalului Dolj.

Instanţa a constatat că atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimarea procesuală activă, în determinarea competenţei teritoriale urmează a se ţine cont de sediul sindicatului şi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte reţine că reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în numele şi pentru membrii de sindicat individualizaţi prin anexele la cererea de chemare în judecată a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcţionarilor publici reprezentaţi de organizaţia profesională arătată.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) coroborate cu alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, văzând dispoziţiile mai sus arătate, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei esenţial este domiciliul reclamanţilor şi nu al organizaţiei sindicale care a promovat acţiunea în numele reclamanţilor.

Constatând că domiciliul reclamanţilor este în judeţul Maramureş, în raza de competenţă a Tribunalului Maramureş Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în acest sens.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în reprezentarea membrilor de sindicat A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureş în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.