Jurisdictional conflict over central fiscal inspection measures: applicability of monetary threshold versus issuer rank for subsidies and damages

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Română de Aviaţie A. prin Lichidator Judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generala de Inspecţie Economico Financiară, anularea Deciziei nr. 30/P/19.04.2018 emise de Ministerul Finanţelor Publice prin Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, a Dispoziţiei nr. 6002/260526 din 2.03.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 2.03.2018 emise de MFP-Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1467 din 15.04.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că obiectul litigiului vizează o creanţă fiscală în valoare de 2.942.000 RON, iar, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţine în primă instanţă tribunalului.

2.2. Hotărârea Tribunalului Ilfov

Prin sentinţa civilă nr. 2962 din 23 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a supus controlului judiciar actele emise de pârâtă, prin care a fost obligată să vireze la bugetul de stat suma de 4.071.453 RON, situaţie în care, faţă de cuantumul sumei, care depăşeşte pragul valoric de 3.000.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 30/P/19.04.2018, a Dispoziţiei obligatorii nr. 6002/260526 din 2.03.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 2.03.2018, acte administrative fiscale emise de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Dispoziţia obligatorie nr. 6002/260526 din 2.03.2018 s-a reţinut prejudicierea bugetului de stat de către reclamantă cu suma de 4.071.453 RON, din care 2.942.000 RON reprezentând subvenţie şi 1.129.453 RON reprezentând accesorii aferente, calculate până la data de 4.08.2014, iar prin Raportul de inspecţie economico-financiară din 2.03.2018 s-a concluzionat că urmează a fi dispusă măsura ca A. să vireze la bugetul de stat suma de 4.071.453 RON.

Înalta Curte constată că obligaţiile financiare stabilite în sarcina reclamantei reprezintă sume primite drept subvenţii de la bugetul de stat, prin ministerul de resort- Ministerul Apărării Naţionale, a căror utilizare nu a fost justificată conform destinaţiilor pentru care au fost solicitate.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

Regulile privind competenţa sunt de strictă interpretare şi, în raport cu obiectul acţiunii, Înalta Curte apreciază că sumele stabilite prin măsurile din dispoziţia obligatorie contestată de reclamantă nu privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, ci se referă la venituri încasate în mod nelegal şi la daune interese corespunzătoare.

În conformitate cu prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi art. 33 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţia obligatorie fiind privită ca un act administrativ şi nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Astfel, în cauză, în stabilirea instanţei competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Ca atare, constatând că emitentul actelor supuse controlului judiciar este o autoritate publică de nivel central, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit prin stabilirea instanţei competente să soluţioneze fondul litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Compania Română de Aviaţie A. prin Lichidator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generala de Inspecţie Economico Financiară în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.