Securitate collaboration status affirmed; appeal dismissed for formal grounds

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3825/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea şi a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond ca fiind netemeinică, întrucât nu s-au avut în vedere apărările invocate. S-a susţinut că din probatoriul administrat nu rezultă că înscrisurile prezentate pot avea forţa probării calităţii de colaborator. Referitor la furnizarea de informaţii, se arată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile enunţate în cererea de chemare în judecată, deoarece simplul fapt că recurentul ar fi raportat periodic starea animalelor din fermele zootehnice şi că se impunea luarea unor măsuri pentru asigurarea hranei necesare şi furajarea acestora nu se referă la informaţii despre activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar la protecţia şi îngrijirea animalelor.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al securităţii în privinţa pârâtului A..

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, reţinând faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât prin cererea de recurs formulată nu aduce critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond, iar invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. este făcută în mod formal.

Astfel, cu privire la motivul ce vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, recurentul a redat textul legal, fără a argumenta în niciun fel acest motiv invocat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că instanţa de primă jurisdicţie a interpretat şi aplicat corect dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Înalta Curte reţine că în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost recrutat de organele fostei Securităţi, aşa cum rezultă din "Angajamentul" olograf dat de recurent, fiindu-i atribuit numele conspirativ B., care se regăseşte în notele informative întocmite de ofiţerul de legătură.

Instanţa de control judiciar reţine, în deplin acord cu cele reţinute de prima instanţă sesizată, faptul că prima condiţie, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, întrucât în nota informativă aflată la dosar se face referire la raţionalizarea alimentelor, la afirmaţii catalogate periculoase la adresa partidului şi statului.

Din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că persoanele vizate de informaţiile furnizate de recurent au fost luate în atenţia organelor de securitate şi s-a dispus măsura dirijării şi a altor surse pe lângă cei în cauză.

Analizând nota informativă existentă la dosar, Înalta Curte reţine că informaţiile furnizate de recurent se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de reclamant, consemnările cuprinse în notă trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată.

Înalta Curte reţine că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3825/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.