Nullity of appeal for lack of developed cassation grounds and inadmissibility of new arguments raised for the first time on appeal

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.09.2016, reclamantul Municipiul Vaslui a chemat în judecată pe Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (actual Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) solicitând anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016 şi a Deciziei nr. 268/1.09.2016 prin care s-a respins contestaţia administrativă.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 40/2017 din 6 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Municipiul Vaslui, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a reluat cererea de chemare în judecată, fiind folosite aceleaşi argumente, aceeaşi ordine a motivelor cererii introductive.

Recurentul a arătat faptul că a solicitat intimatului, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, suspendarea punerii în executare a titlurilor executorii.

A concluzionat recurentul că nu au fost încălcate prevederile legale incidente cauzei referitoare la solicitarea unor cerinţe care opturează participarea operatorilor economici la procedura de atribuire a unui contract de lucrări.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a fost invocată excepţia nulităţii recursului, având în vedere faptul că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepţie invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.:"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înţelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci şi dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs şi susţinerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanţe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci recurentul s-a rezumat să prezinte în cea mare mare parte un copy-paste al cererii de chemare în judecată depuse la instanţa de fond.

În acelaşi timp, susţinerile având caracter de noutate din cuprinsul cererii de recurs, referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, nu au fost invocate în acţiunea introductivă şi, ca atare, nu pot fi analizate pentru prima oară în calea de atac exercitată.

Înalta Curte reţine că în cererea de recurs nu sunt prezentate critici reale ale argumentelor care au întemeiat soluţia de respingere a acţiunii. Se constată că cererea de recurs astfel formulată nu este de natură a îndeplini condiţiile prevăzute de lege, sub aspectul indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. corroborate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Municipiul Vaslui împotriva sentinţei nr. 40/2017 din 6 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.