Player agent activity classified as independent for tax purposes; appeal dismissed and exoneration from 4 million RON liability denied

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscala si Direcţia Generala a Finanţelor Publice Dolj, solicitând:

1. Î ntr-o prima teza, ca natura activităţii reclamantului, este aceea de "activitate dependenta"

2. În consecinţa admiterii primei teze, exonerarea reclamantului de la plata sumei de 3.999.380 RON, stabilită în sarcina sa de către pârâte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 267 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 267 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..R

Recurentul-reclamant arată că s-a adresat instanţei, dat fiind faptul că pârâta a refuzat să îi recunoască dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 209/2015, susţinând în mod nejustificat că activitatea economică pe care o desfăşoară are caracterul de activitate independentă, iar nu dependentă.

Instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, considerând că natura activităţii desfăşurate în perioada 2006-2009 nu poate fi analizată decât prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment, iar intrarea în vigoare a unei legi ulterioare nu are influenţă asupra calificării naturii activităţii, în speţa de faţă.

În ceea ce priveşte puterea de lucru judecat ce vizează calificarea activităţii recurentului-reclamant ca independentă, se arată că prin sentinţa nr. 481/2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2011 nu a fost analizată natura activităţii desfăşurate de recurent, ci s-a anulat Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală.

În aceste condiţii, recurentul consideră că instanţa de fond avea obligaţia de a judeca pricina pe fond, ţinând seama de dezlegarea dată problemei de drept dedusă judecăţii şi dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat doar în măsura în care adoptarea soluţiei să fie determinată de aceiaşi factori ca în speţa actuală.

4. Apărările instanţei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Prin întâmpinarea depusă la data de 3.08.2017 intimata ANAF a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.

5. Considrentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de casare încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. x/25.06.2017 ANAF-DGFP judeţul Dolj a stabilit în sarcina reclamantului obligaţii suplimentare de plată a TVA în sumă de 2.039.445 RON şi 1.560.356 RON majorări de întârziere aferente.

Decizia de impunere a fost contestată de recurentul-reclamant iar prin Decizia nr. 73/20.03.2011 ANAF a menţinut sumele stabilite suplimentar.

Suma menţionată mai sus este aferentă perioadei 2006-2009, perioadă de care recurentul-reclamant şi-a desfăşurat activitatea în baza convenţiei civile nr. 718/2006, recurentul-reclamant având calitatea de agent de jucător în favoarea SCS Clubul de Fotbal Ecomax Cluj S.A..

Organele fiscale, urmare a verificării activităţii desfăşurate de recurent, au calificat activitatea desfăşurată ca fiind "activitate independentă" conform prevederilor art. 125 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 129 alin. (1) Legea nr. 54/2003.

Nemulţumit de constatările organelor fiscale recurentul s-a adresat instanţei de judecată, cererea de chemare în judecată fiind respinsă irevocabil prin Decizia nr. 5329/21.05.2013, Dosar nr. x/2011, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a statuat în sensul existenţei calităţii recurentului-reclamant de persoană impozabilă în sensul art. 127 Codul fiscal, apreciindu-se că natura activităţii prestate de acesta, în temeiul convenţiei nr. 718/15.06.2006 este aceea de activitate independentă.

Prezenta acţiune tinde la recalificarea naturii activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 2006-2009, într-o activitate dependentă prin raportare la noile prevederi legale reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 187/2015 (în vigoare de la data de 10.07.2016).

Înalta Curte reţine că nu pot fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 187/2015 pentru analizarea naturii unei activităţi desfăşurate anterior intrării în vigoare a acestei legi (2006-2009).

În plus, cu privire la activitatea desfăşurată de recurentul-reclamant sub imperiul convenţiei civile nr. 718/2006 în perioada menţionată şi pentru care organele fiscale au emis Decizia de impunere nr. x/26.06.2017 a fost pronunţată Decizia nr. 5329/21.05.2013 a ÎCCJ, în dosarul nr. x/2011 prin care s-a stabilit că acteastă activitate este una independentă, calificare ce a intrat în puterea lucrului judecat.

În mod judicios a stabilit judecătorul fondului, faptul că, în condiţiile în care activitatea recurentului-reclamant a fost analizată de instanţă fiind stabilit în mod definitiv că aceasta a avut un caracter independent, coroborat cu faptul că nu pot fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 187/2015 pentru activitatea defăşurată anterior intrării sale în vigoare, acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată sub aspectul ambelor petite.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D S P U N E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 267 din data de 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2019.