EU fund reimbursement eligibility and res judicata constraint on administrative re-assessment of budget reallocations

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. Anularea Adresei nr. x/13.04.2016 - Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. x finala şi a Adresei de explicitare nr. x/18.05.2016, ambele emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care nu au fost acceptate la rambursare parţial cheltuielile solicitate de reclamantă;

2. Anularea Adresei nr. x/12.04.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care se stabilesc parţial sume de returnat către pârâtă.

3. Anularea Adresei nr. x/25.07.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care a fost respinsă plângerea prealabilă faţă de actele administrative menţionate anterior.

4. Constatarea ca fiind eligibile a cheltuielilor solicitate prin Cererea de Rambursare nr. x în cuantum de 1.020.017 RON si 245.308,25 reprezentând TVA si Cererile de rambursare 8, 9 si 10 (suspendate de la plata si asupra cărora parata s-a pronunţat tot in cadrul cererii 13), in cuantum de 539.896,17 RON si 129.575,09 RON reprezentând TVA, sume care au fost respinse de la rambursare de către pârâtă prin actele administrative sus-menţionate şi obligarea pârâtei la rambursarea acestora.

5. Obligarea paratei la rambursarea sumelor constate eligibile si reţinute de la rambursare, în cuantum de 1.142.369,32 RON reprezentând FEDR, Bugetul de Stat si TVA.

6. Constatarea nulităţii absolute a prevederilor art. 14 alin. (16) din Contractul de finanţare nr. x/24.09.2009, pentru cauză ilicită.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanta Universitatea din Craiova şi admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantei la plata următoarelor sume:

- 1.734.593,62 RON, în temeiul art. 14 alin. (9)-(16) din Contractul de finanţare nr. x/24.09.2009, reprezentând finanţare nerambursabilă încasată necuvenit de beneficiar şi compusă din:

- 1.232.135,82 RON debit aferent FEDR;

- 183.338,23 RON reprezentând debit aferent cofinanţării de la buget de stat;

- 319.119,57 RON reprezentând TVA. dobânzi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, respectiv 1.734.5936 RON/zi de întârziere, începând cu data scadenţei de 27.04.2016 (care reprezintă termenul limită de restituire o debitului, conform notificării MDRAP nr. 36981/12.04.2016) şi până la data plăţii efective, conform art. 14 alin. (16) din Contractul de finanţare nr. x/28.09.2009.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 701 din data de 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia ca nefondată.

A respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ca nefondată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud -Vest Oltenia, ca nefondată.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtul MDRAP a sumei de 1.734.593,62 RON reprezentând finanţare nerambursabilă şi a dobânzii de întârziere aferentă debitului în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, dobândă calculată de la data scadenţei - 27.04.2016 şi până la data plăţii efective.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 701 din data 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea din Craiova, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, în esenţă, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:

- instanţa de fond nu a avut în vedere toate criticile invocate şi nu a expus argumentele pentru care nu a avut în vedere anumite apărări invocate de recurenta-reclamantă, pronunţând o hotărâre care încalcă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ.

- hotărârea recurată încalcă autoritatea de lucru judecata sentinţei civile nr. 120/15.04.2014 prin care s-a constatat eligibilitatea unor cheltuieli care fac obiectul actului adiţional nr. x, supus verificării şi în prezenta cauză;

- încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 969 C. civ., în sensul că, deşi autoritatea publică a fost de acord cu modificările de buget intervenite pe linia 5.3 prin încheierea actului adiţional nr. x/2013, ulterior, prin actele contestate nu ţine seama de noua structură a bugetului şi constată neeligibilitatea cheltuielilor;

- instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 conform căruia:

"Devizul general întocmit la faza de proiectare - studio de fezabilitate/documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii se actualizează prin grila beneficiarului ori de câte ori este necesar", deşi modificările bugetare impuse de aprobarea proiectului tehnic revizuit au presupus şi repartizarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute pe liniile bugetare aferente corespunzătoare categoriilor de lucrări, în speţă utilităţi, construcţii şi instalaţii;

- instanţa de fond a nesocotit principiul aşteptării legitime, în condiţiile în care autoritatea intimată a acceptat şi semnat actele adiţionale, precum şi proiectul tehnic şi devizul revizuite, creând aşteptarea legitimă că sumele de pe linia bugetară 5.3 au fost redistribuite în mod corect către alte linii;

- instanţa de fond a încălcat prevederile legale care reglementează nulitatea pentru cauză ilicită, în condiţiile în care finalitatea prevederilor art. 14 alin. (16) din contractul de finanţare nu a fost de a acoperi eventualul prejudiciu, ci de a obţine un avantaj patrimonial cu mult mai mare faţă de prejudiciul efectiv suferit, cu atât mai mult cu cât se aplică unor sume care reprezintă finanţare asigurată din fonduri europene;

- instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 1017 C. civ. din 2011 şi O.G. nr. 13/2011 cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât respectivele acte normative au intrat în vigoare ulterior semnării contractului dintre părţi.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13.03.2018, intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esenţă, a arătat că hotărârea recurată a fost motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., instanţa de fond arătând clauzele contractuale încălcate, precum şi efectul încălcării acestora, concluzionând în mod corect cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor efectuate.

Referitor la pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat a arătat că obiectul celor două cauze este diferit, nefiind îndeplinite condiţiile art. 431 C. proc. civ. pentru a fi invocată autoritatea de lucru judecat.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar la 15.03.2018, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând, în esenţă, aceleaşi apărări ca şi intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.

În opinia intimatului-pârât, cheltuielile solicitate de recurenta-reclamantă prin cererea de rambursare nr. x Finală, aferente liniei bugetare 4.3 sunt neeligibile, întrucât la momentul depunerii cererii de rambursare aceste cheltuieli nu s-au încadrat în bugetul aprobat conform contractului de finanţare.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 28.11.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică fără a se parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Prin încheierea dată în şedinţă publică din data de 16.05.2019, Înalta Curte a admis cererea recurentei-reclamante de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru data de 04.06.2020 la data de 28.11.2019.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal adresa nr. x/25.07.2016 prin care autoritatea intimată a respins plângerea prealabilă formulată împotriva notei de informare nr. 58581/13.04 2016 privind situaţia cheltuielilor solicitate la rambursare în cererea nr. x finală şi a adresei de explicitare nr. x/18.05.2016, prin care au fost diminuate cheltuielile solicitate la rambursare.

Neregulile constatate prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanţare nr. x/28.09.2009, cod SMIS 3791, având ca obiectiv implementarea proiectului "Reabilitare campus universitar Complex Mecanica - lucrări de schimbare destinaţie a cantinei în bibliotecă, extindere clădire pentru asigurarea de spaţii de învăţământ şi facilităţi conexe Craiova, str. x nr. 107D".

În esenţă, urmare a analizării şi verificării cererii de rambursare nr. x finală, autoritatea intimată a comunicat următoarele:

- cheltuieli aferente liniei bugetare 4.3 "Dotări" (aferente facturilor fiscale nr. x/15.01.2013 şi nr. x/15.01.2013, emise de S.C. Eurodidactica SRL), în sumă de 1.020.017 RON, la care se adaugă TVA de 245,308,25 RON, au fost declarate neeligibile întrucât nu respectă prevederile Ordinului comun de cheltuieli eligibile nr. 185/621/2008 (aceste cheltuieli nemaifiind rambursate beneficiarului);

• din sumele autorizate în această cerere de rambursare, au fost reţinute următoarele sume: dobânda în contul de prefinanţare:- 25.028,91 RON FEDR; întrucât la data procesării Cererii de rambursare nr. x Finală, beneficiarul nu a achitat suma menţionată în Notificarea nr. x/09.01.2014 (respectiv 2.379.076,33 RON, la care se adaugă TVA de 547.609,31 RON), reprezentând sold negativ aferent liniei bugetare 5.3 "Cheltuieli diverse şi neprevăzute"1, care a rezultat în urma încheierii Actului adiţional nr. x/2013 la contractul de finanţare, se va recupera parţial acest debit prin reţinerea următoarele sume: 790.079,06 RON (FEDR); 123.800,52 RON (buget de stat); 228.489,74 RON (TVA).

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, constatând că actelor administrative atacate sunt legale şi temeinice şi, totodată, a admis cererea reconvenţională formulată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a obligat recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.734.693,62 RON reprezentând finanţare nerambursabilă, precum şi a dobânzii de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferentă debitului.

Soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la fondul raportului litigios nu este însuşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a legii în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză şi, totodată, încalcă prezumţia legală a lucrului anterior judecat.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

O primă critică încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează împrejurarea că instanţa de fond nu a răspuns tuturor argumentelor invocate de către recurenta-reclamantă.

Critica este apreciată ca nefondată, întrucât din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa de fond a examinat cererile şi susţinerile părţilor, cu arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată, motivare ce permite instanţei de recurs să exercite controlul judiciar.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări.

Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este apreciată ca fondată, în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează prezumţia legală de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorităţii de lucru judecat, în sensul că oricare dintre părţile unui litigiu au posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În acest caz, contrar susţinerilor autorităţilor intimate, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai prin considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, între aceleaşi părţi, s-a judecat anterior dosarul nr. x/2014, în care obiectul era reprezentat de sume declarate neeligibile de către autoritatea publică în cadrul aceluiaşi proiect cu finanţare europeană, cheltuieli reprezentând dotări cu mobilier, care au făcut chiar obiectul Actul Adiţional 4 la Contract şi care prevede la Anexa V - Bugetul Proiectului, linia 4.3. Prin sentinţa nr. 120/15.04.2014 Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea, a anulat actele administrative şi a considerat eligibilă cheltuiala de 1.719.883 RON plus TVA aferent în cuantum de 412.771,92 RON reprezentând contravaloare dotare mobilier, sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2686/20.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, în considerentele deciziei sus arătate, Înalta Curte a reţinut legalitatea dezlegărilor date de judecătorul fondului cu privire la eligibilitatea cheltuielilor în cuantum de 1.719.883 RON plus TVA aferente cererii de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli cu mobilier, potrivit actului adiţional nr. x la contractul de finanţare, prin care s-a majorat linia 4.3 prin transferul unei sume de bani de pe linia 4.1, solicitare avizată favorabil de către autoritatea de management.

Or, atâta timp cât cu privire la o parte din cheltuielile care au făcut obiectul Actului Adiţional nr. 4, considerate iniţial neeligibile de către autoritatea administrativă s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a constatat eligibilitatea respectivelor cheltuieli, în raport de funcţia pozitivă a lucrului judecat, cea de-a doua instanţă nu poate ignora chestiunea litigioasă tranşată deja printr-o altă hotărâre înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, la dezlegarea chestiunii ce vizează încadrarea cheltuielilor cu mobilierul în cuantum de 1.020.017 RON şi TVA de 245.308,25 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de S.C. Eurodidactica S.R.L., cheltuieli eferente liniei bugetare 4.3 "Dotări", instanţa de fond trebuia să ţină seama de dezlegarea dată aceleiaşi chestiuni litigioase prin sentinţa nr. 120/2014 rămasă definitivă prin Decizia nr. 2686/2016 atât în ceea ce priveşte încadrarea în linia bugetară 4.3, cât şi în privinţa îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 5 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 185/621/2008.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează nerespectarea principiului forţei obligatorii a contractului reglementat de art. 969 C. civ. de la 1864, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 759/2007 care reglementează condiţiile de eligibilitate, precum şi a dispoziţiilor art. 948 C. civ. de la 1864.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., Înalta Curte reţine că, pe parcursul derulării contractului de finanţare nr. x/28.09.2009 au fost încheiate acte adiţionale care au modificat structura bugetului proiectului, prin transferul unor sume de bani pe alte linii bugetare decât cele alocate iniţial, toate actele adiţionale fiind aprobate de autoritatea de management.

Astfel, prin actul adiţional nr. x/25.02.2013, părţile contractante au modificat inclusiv structura bugetară aferentă liniei 5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute în corespondenţă cu liniile 2.1 Cheltuieli pentru asigurare utilităţii necesare obiectivului şi 4.1 Construcţii şi instalaţii.

Deşi a fost aprobat de către autoritatea de management în data de 25.02.2013, odată cu depunerea cererii de rambursare 13 finală (depusă ulterior aprobării AA4), autoritatea a invocat existenţa unui sold negativ pe linia bugetară 5.3 în valoare de2.717.996,33 RON, diferenţă provenită tocmai din neoperarea efectivă a modificărilor cheltuielilor conform actelor adiţionale încheiate de părţi pe parcursul derulării contractului de finanţare.

Contrar susţinerilor intimaţilor-pârâţi, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a respectat prevederile contractuale, cheltuielile efectuate având acoperirea contractuală şi bugetară, aşa cum rezultă şi din expertiza contabilă efectuată la instanţa de fond.

Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, prin cererea de rambursare nr. x nu au fost solicitate la decontare cheltuieli aferente liniei bugetare: Diverse şi neprevăzute. Potrivit constatărilor expertului contabil, până la data aprobării actului adiţional x/2013, valoarea liniei bugetare 5.3 a fost de 3.617.000 RON şi a fost decontată suma de 2.717.996,33 RON, existând un sold de 899.003 RON, iar prin Actul Adiţional nr. 4 valoarea liniei 5.3 a fost redusă la 338.920 RON sumă din care nu au mai fost făcute decontări.

De asemenea, expertul arată că în bugetul proiectului aprobat prin Actul Adiţional 4 au fost cuprinse în liniile bugetare 2.1 şi 4.1 sumele cuprinse iniţial în linia bugetară 5.3, fără a se produce o diminuare a bugetului ci o reaşezare a elementelor de cheltuieli pe liniile bugetare.

În privinţa condiţiilor de eligibilitate, Înalta Curte reţine că acestea sunt definite de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007, conform cărora:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi nuditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006:

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

În speţă, descrierea neregulii porneşte de la împrejurarea că sumele cheltuite şi solicitate la rambursare nu au respectat încadrările bugetare conform contractului, refuzul autorităţii fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 28/2008, conform căruia "Devizul general întocmit la faza de proiectare - studio de fezabilitate/documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii se actualizează prin grija beneficiarului ori de câte ori este necesar".

Din actele dosarului rezultă că, urmare a modificării soluţiei tehnice de consolidare a bibliotecii, parte a proiectului de investiţii, a fost necesară actualizarea Proiectului tehnic şi obţinerea unei noi autorizaţii de construire, proiectul tehnic revizuit presupunând şi un nou deviz general şi un nou buget, toate acestea fiind aprobate de autoritatea de management.

Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile cu privire la existenţa neregulii în condiţiile în care nu se contestă realitatea prestaţiilor sau depăşirea sumei stabilite prin contractul de finanţare.

Referitor la cererea reconvenţională, în raport de lipsa culpei recurentei-reclamante în executarea contractului de finanţare, aşa cum rezultă din considerentele sus arătate, urmează a fi respinsă obligarea la plata sumelor solicitate de către intimatul-pârât şi a penalităţilor de întârziere.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 948 C. civ. de la 1864 în soluţionarea capătului de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 14 alin. 16 din contractul de finanţare pentru cauză ilicită, Înalta Curte constată că nivelul penalităţilor stabilit de comun acord de către părţile contractante este expresia principiului libertăţii contractuale şi reprezintă echivalentul prejudiciului suportat de creditor pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor de către debitor.

Prin urmare, critica recurentului-reclamant în sensul că finalitatea prevederilor contractuale clauzei referitoare la penalităţile de întârziere ar fi aceea de a obţine un avantaj patrimonial mai mare decât prejudiciul suferit efectiv nu poate fi primită, de vreme ce cuantumul penalităţilor a fost convenit de către ambele părţi, iar legea civilă nu interzice ca părţile contractante să stabilească cuantumul penalităţilor prin contract.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt neîntemeiate constatările autorităţilor intimate cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu achiziţia de mobilier în cuantum de 1.020.017 RON la care se adaugă TVA de 245.308,25 RON precum şi cu privire la existenţa unui sold negativ aferent liniei bugetare 5.3, Înalta Curte constată nelegalitatea actelor administrative contestate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse din care rezultă că sunt întemeiate, în parte, criticile recurentei-reclamante încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia, va dispune anularea Adresei nr. x/13.04.2016 - Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, a Adresei nr. x/18.05.2016 şi a Adresei nr. x/25.07.2016 prin care s-a respins plângerea prealabilă.

De asemenea, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a prevederilor art. 14 alin. (16) din contractul de finanţare şi cererea reconvenţională şi va menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţia dată excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea din Craiova împotriva sentinţei nr. 701 din data de 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia.

Dispune anularea Adresei nr. x/13.04.2016 - Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, a Adresei nr. x/18.05.2016 şi a Adresei nr. x/25.07.2016 prin care s-a respins plângerea prealabilă.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a prevederilor art. 14 alin. (16) din contractul de finanţare şi cererea reconvenţională.

Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţia dată excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2019.