Recovery of EU rural development funds for procured with falsified or non-independent bids

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta A. S.A., societate in insolventa, prin B., în calitate de administrator special, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 30676/09.09.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.07.2014 privind proiectul x/15.02.2007 ca fiind nelegale şi netemeinice.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 164 din data de 28.06.2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de către reclamanta SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar C., Filiala Brăila, SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar D., S.C. "A." S.A. prin Administrator Special B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 164 din data de 28.06.2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar C., Filiala Brăila, D. şi prin Administrator Special B., fără a invoca vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Considera soluţia pronunţata de instanţa de fond ca fiind netemeinica si nelegala si, fata de materialul probator administrat in cauza si fata de prevederile legale aplicabile in domeniu, solicita modificarea in tot a sentinţei si in rejudecare admiterea contestaţiei asa cum a fost formulata.

Proiectul " modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, judeţul Brăila " a făcut obiectul analizei Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale- Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit care a emis anterior procesul-verbal de constatare încheiat la data de 28.10.2010 si înregistrat sub nr. x/01.11.2010 privind proiectul x/15.02.2007, act atacat pe cale administrativa si ulterior in instanţa împreuna cu actele subsecvente.

Astfel, prin sentinţa pronunţata de Curtea de Apel Galaţi in dosar nr. x/2011 s-a dispus anularea procesului-verbal si a deciziei de soluţionare a contestaţiei, soluţie mentinta si de Inalat Curte de Casaţie si Justiţie.

Chiar daca la acel moment instanţa de control a soluţionat cauza raportat la prematuritatea emiterii procesului-verbal, considera ca nici la acest moment nu sunt îndeplinite toate condiţiile emiterii acestui act, astfel incat se impune anularea acestuia. Asa cum se poate observa din procesul-verbal contestat, toate susţinerile referitoare la neregulile imputate sunt constatate in baza actelor de verificare emise 2009-2011.

Prin noul proces-verbal se susţine săvârşirea unor fapte rezultate in urma primirii Raportului Final OLAF nr. OF/2008/0285 prin care se concluzionează ca o parte a procedurilor de achiziţii derulate de beneficiar au fost afectate de nereguli, act care ins apreia in mod integral acuzele din actele anterior încheiate.

Asa cum a susţinut constant, toate cele 7 proceduri de achiziţie s-au desfăşurat in condiţii de maxima legalitate si transparenta, toate actele fiind verificate la acel moment. In conformitate cu contractul de finanţare sunt prevăzute si responsabilităţile autorităţii contractante in ceea ce priveşte verificarea conformităţii ofertelor.

Pentru fiecare achiziţie, pentru toate bunurile achiziţionate a putut prezenta oferte obţinute de la cel puţin trei furnizori.

In data de 22.02.2007 a organizat selecţia de oferte asa cum rezulta din procesul-verbal de adjudecare a ofertei câştigătoare nr. x/22.02.2007. Selecţia de oferte s-a făcut respectând întocmai anexa 4 la contractul de finanţare " Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii Masurilor 1.1,3.1, 3.4".

In procesul-verbale se reţine includerea in cererea de finanţare a doua oferte care par a fi false.

Reclamanta a acţionat cu buna credinţa si a efectuat toate verificările necesare si toate demersurile prevăzute in contract pentru a ne asigura de conformitatea ofertelor. În acest sens, DNA nu a apreciat ca se impune efectuarea de cercetări penale fata de reprezentanţii legali ai societăţilor implicate.

Actualul proces-verbal contestat, deşi se apreciază ca are la baza raportul final OLAF, in realitate el reia aceleaşi acuzaţii din actele iniţiale de control, fiind doar o formalitate emiterea acestui raport final, ca urmare a deciziei Înaltei Curti din cauza precedenta.

In privinţa achiziţiilor de la pct. 2-7, instanţa a preluat in mod automat toate acuzele din actul atacat, deşi neregulile imputate nu sunt fapte de natura personala a companiei A. S.A..

Cauzele pentru care sunt considerate ofertele ca nefiind independente nu sunt imputabile A. S.A.: situaţii administratori, asociaţi, date de contact, etc.

Asa cum in mod clar se constata, " nu s-a găsit nicio dovada care sa indice ca A. S.A. avea cunoştinţa de faptul ca doua dintre ofertele de licitaţie erau false"

Noţiunea de "neregula" este definita in art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995 si apoi detaliata in Regulamentul CE nr. 1848/2006 iar la art. 2 este definita noţiunea de "suspiciune de frauda", raportat la Regulamentul CE nr. 1681/1994 in încercarea de a stabili in mod corect orice modalitatea constatării primare administrative sau judiciare (art. 35 din Regulamentul 1290/2005) "pentru a se putea concluziona pe baza faptelor concrete daca a fost comisa o neregula fara a aduce atingere posibilităţii ca aceasta concluzie sa poată fi ulterior modificata sau retrasa, ca rezultat al evoluţiei procedurii administrative sau judiciare ".

Autoritatea competenta a considerat ca nu ar fi o neregula, mai mult, ca ar fi îndeplinite condiţiile fraudei asupra celor doua bugete, fara sa respecte toate aceste prevederi legale imperative.

Prin frauda, conform art. 2 lit. b) din Ordonanţa 79/2003 se înţelege "ORICE ACŢIUNI SAU OMISIUNE INTENŢIONATA" in legătura cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare, iar infracţiunea este prevăzute de Legea 78/2000.

Definiţia fraudei este regăsita si in Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii Europene unde se arta la art. 1 alin. (1) "constituie frauda care aduce atingere intereselor financiare ale CE ...orice act sau omisiune cu INTENŢIE cu privire la folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect perceperea pe nedrept de fonduri

Din coroborarea acestor texte de lege se concluzionează ca ambele forme de frauda, fie cea prevăzuta de ordonanţa, fie cea agravata, sub forma infracţiunii, trebuie sa prezinte unul din elementele constitutive, respectiv INTENŢIA.

Din procesul-verbal comunicat, prin detalierea relaţiilor primite de la cele doua societăţi, E. si F., nu se poate preciza insa care este intenţia debitorului in prezentarea celor doua oferte considerate falsificate pentru obţinerea unor beneficii.

Cu privire la ofertele considerate false, acest lucru poate fi susţinut doar de o hotărâre judecătoreasca de condamnare a reprezentanţilor societăţii. La acest moment deţine insa declaraţia reprezentantului societăţii F. care confirma faptul ca a emis si a comunicat oferta despre care ulterior s-a sustinut de către parata ca ar fi falsa.

La art. 6 din Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2988/1995 se arata ca autoritatea poate suspenda prin decizie impunerea de sancţiuni financiare daca s-a iniţiat o acţiune penala pentru aceeaşi fapta.

Pana la existenta sau nu a unei hotărâri, autoritatea semnata a procesului-verbal avea posibilitatea, pentru emiterea unui act legal, sa solicite, in temeiul alin. (9) art. 2 din Norme, efectuarea unor expertize de specialitate, in temeiul principiului aflării adevărului, neamestecului in cauza penala si neprejudicierii beneficiarului prin soluţionarea procedurii recuperării înainte de soluţionarea dosarului penal.

Mai mult, prin Regulamentul CE nr. 2185/1996 se urmăreşte îndrumarea organelor cu atribuţii de control sa efectueze "toate acţiunile de combatere a fraudei si a abaterilor pentru a fi eficiente prin realizarea de inspecţii la sediile agenţilor economici care ar putea fi implicaţi direct sau indirect".

Prin regulamentul CE nr. 2988/1995 se impune ca aceste controale, masuri si sancţiuni administrative sa se intriduca in măsura in care este necesar pentru aplicarea corecta a dreptului comunitar. Acestea trebuie sa fie "EFICACE, PROPORŢIONALE SI CONVINGĂTOARE".

Deşi formează domeniul cauzei penale, nu exista din partea beneficiarului niciun interes in falsificarea sau folosirea unor acte false, in condiţiile in care criteriile de participare si adjudecare nu vizau preţul cel mai mic oferit, o limita de preţ sau alte criterii pe care nu le-ar fi putut regăsi la alti ofertanţi ca se justifice o eventuala acţiune intenţionata de falsificare a unor documente pentru obţinerea fondurilor europene.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea vreunui motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge reţinând că motivele de nelegalitate susţinute de către recurentă, astfel cu apar ele sintetizate în declaraţia de recurs, pot fi circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la sentinţa atacată, analizată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază că temeinică şi legală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.A. s-a adresat Curţii de Apel Galaţi solicitând efectuarea unui control jurisdictional de legalitate asupra actului administrativ individual reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la AFIR la data de 28.07.2014 privind proiectul "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat judeţul Brăila" cod contract x/15.02.2007 - beneficiar S.C. A. S.A., judeţul Brăila, proces-verbal înregistrat la AFIR sub nr. x/28.07.2014, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.331.020,31 RON, defalcat astfel:

- 75% contribuţie buget UE, în valoare de 998.265,23 RON şi

- 25% contribuţie buget naţional, în valoare de 332.755,08 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/28.07.2014, S.C. A. S.A. a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. 30.676/09.09.2014.

Reclamanta se consideră vătămată prin actele administrative contestate, invocând mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie, reiterate şi prin cererea de recurs de faţă, prima instanţă respingând acţiunea ca neîntemeiată, înlăturând pe rând susţinerile reclamantei şi reţinând în esenţă că reclamanta era răspunzătoare de respectarea clauzelor contractuale, nedovedind nicio împrejurare străină, exoneratoare de răspundere.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că verificările efectuate de către Direcţia Control şi Antifraudă au avut la bază Raportul final OLAF OF/2008/0285, înregistrat la AFIR cu nr. 3458/06.02.2013, conform căruia au fost verificate 7 proceduri de achiziţii derulate de către beneficiarul S.C. A. S.A. în cadrul proiectului "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, judeţul Brăila".

Astfel, în baza investigaţiilor efectuate de Serviciul German de Investigaţii Vamale, raportat la procedura de achiziţie nr. x, în care ofertanţi au fost F. şi E., Sortier, Full şi E., s-au concluzionat următoarele:

- Compania germană F. nu a primit nicio invitaţie de a furniza ofertă sau specificaţii tehnice detaliate cu privire la echipamentele solicitate de S.C. A. S.A.;

- Compania germană F. nu a emis oferta de licitaţie către S.C. A. S.A., folosită în sprijinul cererii de finanţare SAPARD în cauză;

- Compania germană F. nu a emis "Declaraţia de origine" companiei S.C. A. S.A., folosită în sprijinul cererii de finanţare SAPARD în cauză;

- Compania germană E. nu a primit nicio invitaţie de a furniza vreo ofertă de licitaţie sau specificaţii tehnice detaliate cu privire la echipamentele solicitate de S.C. A. S.A.;

- Compania germană E. nu a emis oferta de licitaţie către S.C. A. S.A., utilizată pentru a sprijini cererea de finanţare SAPARD în cauză.

În ceea ce priveşte procedurile de licitaţie nr. 2 -7, prin procesul-verbal contestat s-a reţinut că în raportul final OLAF s-a concluzionat că acele şase proceduri pentru achiziţionarea de echipament în cadrul proiectului conţineau oferte care nu fuseseră furnizate independent conform regulamentelor SAPARD şi UE.

În urma verificărilor efectuate de AFIR asupra aspectelor sesizate de OLAF prin raportul final referitor la cele şase proceduri de achiziţii, prin procesul-verbal contestat s-a reţinut existenţa unor elemente care probează manipularea procedurilor de achiziţie, respectiv existenţa unor similarităţi între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. şi I. (achizitia nr. 7), între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. şi J. (achiziţia nr. 2).

În raport de elementele descrise pe larg în procesul-verbal şi ţinând cont de indicatorii de fraudă prevăzuţi în Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011, subcap. 33 Practici de cooperare secretă, pct. 14 ("întreprinderile participante la înţelegere pot împărţi pieţe sau linii de producţie sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influenţă, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajaţi - având uneori interese financiare în întreprinderea "concurentă" - care primesc o cotă din preţurile majorate artificial."), s-a reţinut că beneficiarul a încălcat prevederile Anexei IV "Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD" la contractul cadru, Cap. I "Prevederi generale", care stipulează că:

"Atribuirea contractelor să fie în strictă concordanţă cu principiul liberei concurenţe, al transparenţei, al respectării parametrilor de calitate ai obiectelor achiziţiilor şi ai eficienţei utilizării fondurilor", existând indicii de organizare a unor proceduri de achiziţii formale (procedurile de achiziţii 1-7).

Luând în considerare legăturile dintre societăţi, s-a concluzionat că ofertele în cauză nu au fost emise în mod independent, în acest fel procedurile de achiziţii fiind viciate prin încălcarea principiului liberei concurenţe.

Recurenta a afirmat în cererea de recurs că susţinerile referitoare la neregulile imputate au fost constatate prin acte de verificare emise în perioada 2009-2011, acte administrative desfiintate de instanţa de judecată ca urmare a căilor de atac promovate pe cale administrativă şi judicară.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în anul 2010 a fost emis de către autoritatea pârâtă un alt proces-verbal de constatare referitor la acelaşi proiect, înregistrat sub nr. x/01.11.2010, prin care a fost constituit în sarcina societăţii reclamante un debit în cuantum de 3.266.638,81 RON, ca urmare a constatării unor nereguli în legătură cu aceleaşi proceduri de achiziţie.

În urma soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare din data de 28.10.2010, prin Decizia nr. 3285/27.06.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de APDRP împotriva sentinţei nr. 145/19.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul modificării acestei sentinţe şi anulării Procesului-verbal de constatare nr. x/01.11.2010 ca prematur întocmit, motivat de faptul că în cauză nu exista un raport final OLAF.

Având în vedere că în litigiul anterior instanţa nu s-a pronunţat asupra temeiniciei constituirii debitului ci doar cu privire la prematuritatea emiterii titlului de creanţă anterior finalizării controlului de către OLAF, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, după primirea raportului final OLAF, a procedat la efectuarea unui nou control ţinând cont de concluziile şi recomandările acestui raport.

Împrejurarea invocată de recurentă potrivit căreia procesul-verbal atacat preia în mod integral acuzele din actele anterioare, nu are nicio relevanţă în cauză, având în vedre că "în litigiul anterior instanţa nu s-a pronunţat pe temeinicia constituirii debitului, ci doar pe prematuritatea emiterii titlului de creanţă anterior finalizării controlului de către OLAF", astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Procesul-verbal de constatare nr. x/28.07.2014 are la bază atât verificări proprii ale experţilor AFIR cât şi acte de control ale altor organisme cu atribuţii în controlul fondurilor europene (în cazul de faţă OLAF).

Susţine recurenta că selecţia de oferte s-a făcut întocmai, cu respectarea dispoziţiilor legale si a Anexei nr. 4 din contractul de finanţare, nedemonstrându-se intenţia unei fraude din partea acesteia.

Contrar acestor susţineri, se apreciază de către instanţa de recurs că, în cauză, s-a dovedit încălcarea de către beneficiar a clauzelor contractuale asumate în ceea ce priveşte procedurile de achiziţii, probele administrate de către OLAF reliefând faptul că, în cadrul acestor proceduri, s-au folosit cereri de oferte şi oferte care nu aparţineau celor menţionaţi ca ofertanţi.

Raportat la valoarea probantă a constatărilor OLAF şi posibilitatea utilizării Raportului final OLAF în fundamentarea titlului de creanţă, art. 11 alin. 2 din Regulamentul UE nr. 883/2013 din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului prevede că:

"Rapoartele redactate pe această bază constituie probe admisibile în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali." Prin urmare, Rapoartele OLAF au de sine stătător valoare probatorie atât în procedurile administrative (la întocmirea proceselor-verbale de constatare), cât şi în cele judiciare.

Astfel, verificările efectuate de către Direcţia Control şi Antifraudă au avut la bază Raportul final OLAF OF/2008/0285 înregistrat la AFIR cu nr. 3458/06.02.2013 conform căruia au fost verificate cele 7 proceduri de achiziţii derulate de către beneficiar în cadrul proiectului "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, judeţul Brăila".

Acţiunea recurentei reclamante face referire, în principal, la prima procedură de achiziţie. Cu privire la aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat judicios că:

"elementele evidenţiate în procesul-verbal referitoare la procedura de licitaţie nr. x, în sensul că, cel puţin în ceea ce priveşte compania germană F., societatea A. S.A. nu a emis cererea de ofertă sau de specificaţii tehnice direct către F., nu a primit oferta de licitaţie direct de la F., nu a primit "Declaraţia de origine" de la F., sunt de natură a demonstra faptul că S.C. A. S.A. avea cunoştinţă de faptul că oferta de licitaţie de la această companie germane nu a fost furnizată în conformitate cu regulamentele SAPARD şi UE."

În privinţa procedurilor de licitaţie nr. 2 până la 7, acestea nu au fost antamate de către reclamantă prin contestaţia administrativă, deşi au fost detaliate la capitolul 5 în cadrul Procesului Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la AFIR cu nr. x/28.07.2014.

Recurenta afirmă că măsura de constituire a debitului se referă la întreaga sumă primită drept finanţare de beneficiar, în condiţiile în care suma constituită debit este de 1.331.020,31 RON - sumă ce reprezintă 40,75% din valoarea plăţilor efectuate de AFIR către beneficiarul S.C. A. S.A. pentru finanţarea contractului x/15.02.2007.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora, în condiţiile în care societăţile ofertate au fost invitate de acesta la selecţie de oferte.

Faptul că investiţia nu este funcţională echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenţii care respectă normele de drept al Uniunii şi să nu fie utilizate pentru a finanţa activităţi care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria şi alţii, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de Plndre, punctul 59). În consecinţă, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, "încălcarea unor obligaţii a căror respectare prezintă o importanţă fundamentală pentru buna funcţionare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .] poate fi sancţionată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum şi Ordonanţa din 16 decembrie 2004, APOL şi AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea GUE pronunţată în cauza C-199/03 - punctul 15 şi Concluziile avocatului general Sharpston pronunţate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunţat că, în executarea obligaţiilor care le revin, statele membre nu au nicio competenţă de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 38) şi că există o "obligaţie pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul naţional, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe" (Hotărârea Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În concluzie, din punct de vedere al neregulii reţinute, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, din probatoriul administrat rezultând cu certitudine că în mod judicios s-a reţinut existenţa unei nereguli, a unor încălcări a dispoziţiilor Regulamentului Comunităţilor Europene Consiliului Europei nr. 2988/1995, care definesc abaterea ca orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administratori judiciari C. filiala Brăila şi D. şi administrator special B., împotriva sentinţei nr. 164 din 28 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratori judiciari C. filiala Brăila şi D. şi administrator special B., împotriva sentinţei nr. 164 din 28 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.