Commune’s misuse of disaster funds for contractor warranty repairs and extra road length upheld; restitution of 241,388.79 RON affirmed

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Iloviţa, reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat anularea Deciziei nr. x/11.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi a Procesului-verbal de Inspecţie nr. x/31.03.2015 emis de DGRFP Craiova Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartiment Mehedinţi şi, pe cale de consecinţă, să se înlăture măsurile nr. 1 şi 2, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 50 din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Iloviţa, reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 30 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Iloviţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând:

- în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în vederea completării probatoriului cu proba testimonială şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri şi/sau proba cu expertiză contabilă;

- în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici de nelegalitate:

Sentinţa civilă atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, prin respingerea de către instanţa de fond a probelor solicitate de reclamantă.

Prin respingerea probei testimoniale cu martorul A., membru în Comisia numită prin Ordinul Prefectului nr. 183/19.09.2014, martor care a semnat Procesul-verbal nr. x/20.09.2014, instanţa de fond nu a lămurit dacă platforma drum, rigolă carosabilă şi acostament pe D.e. 11 la km 1+ 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Tarovăţ, au fost afectate de fenomenele hidrometeorologice periculoase din comuna Iloviţa, în perioada 15-17.09.2014 şi nici pagubele produse acestor puncte ale obiectivului D.e.11, pentru ca ulterior, pe calea unei expertize tehnice în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, să se determine dacă există vreo legătură de cauzalitate între existenţa acestor pagube şi nerespectarea clauzelor contractuale de către executantul B. S.A., care au impus remedierea acestor puncte ale obiectivului D.e. 11.

De asemenea, în condiţiile în care pagubele pricinuite obiectivului str. x au fost menţionate în Anexa la Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 şi în Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 întocmit de Comitetul Judeţean pentru situaţii de urgenţă, judeţul Mehedinţi, iar prin Anexa nr. 1 la H.G. nr. 933/2014, a fost alocată suma de 600.000 RON pentru refacere 4 străzi 1,9 km, refacere 8 drumuri săteşti - 5,95 km, refacere 3,56 drumuri exploatare, refacere drum comunal şi refacere 3 podeţe, instanţa de fond trebuia să lămurească printr-o expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, care era suma necesară lucrărilor de refacere a pagubelor produse în urma fenomenelor hidrometeorologice periculoase din comuna Iloviţa, în perioada 15-17.09.2014, la obiectivul str. x.

Mai mult decât atât, prima instanţă trebuia să lămurească prin proba testimonială şi pagubele pricinuite la obiectivul str. x de fenomenele hidrometeorologice periculoase, pentru ca ulterior, prin expertiza tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, să determine dacă refacerea acestor pagube făcea funcţională str. x doar prin refacerea covorului asfaltic pe o lungime de 0,8 km.

Totodată, instanţa de fond ar fi trebuit să dispună în cauză efectuarea unei expertize, fie în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, fie contabilă, pentru a determina ce lucrări au fost achitate societăţii C. S.R.L. în baza facturii nr. x/26.11.2014 şi respectiv dacă beneficiarul a restituit prestatorului B. S.A. garanţia de bună execuţie aferentă contractului nr. x/27.07.2011.

De asemenea, instanţa de fond nu a lămurit dacă sumele stabilite a fi restituite la bugetul de stat - Fondul de Intervenţie la dispoziţia Guvernului, au fost corect determinate, aceste aspecte ale situaţiei de fapt putând fi lămurite, fie pe calea expertizei tehnice solicitată de reclamantă, fie pe calea unei expertize contabile.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 şi art. 1 din H.G. nr. 933/2014, deoarece reclamanta a respectat destinaţia fondurilor, în condiţiile în care atât D.e. 11, cât şi str. x, fac parte din obiectivele distruse de calamităţi raportate instituţiilor abilitate şi care au fost avute în vedere la aprobarea fondurilor speciale prin H.G. nr. 933/2014.

Prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, atunci când a apreciat că Decizia nr. x/11.02.2016 şi Procesul-verbal de inspecţie nr. x/31.03.2015 sunt legale, deoarece ar exista abateri de la legalitate în ceea ce priveşte folosirea fondurilor alocate prin H.G. nr. 933/2014.

Reclamanta nu a schimbat destinaţia sumei de 18.303,84 RON alocată din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, pentru efectuarea unor lucrări de refacere la platforma drum, rigolă şi acostamente pe D.e. 11 la km 1 - 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Tarovăţ, de către societatea C. S.R.L., în baza contractului nr. x/12.11.2014, întrucât aceste lucrări în mod corect au fost cuprinse în lista obiectivelor/lucrărilor de infrastructură locală care trebuiau remediate ca urmare a fenomenelor meteorologice din perioada 15.09.2014 - 17.09.2014 în comuna Iloviţa, şi nu intrau în competenţa exclusivă a societăţii B. S.A.

Faptul că prin Procesul-verbal nr. x/2014, comisia care s-a deplasat în teren la data de 19.09.2014, pentru recepţionarea finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/19.04.2011, a constatat că trebuie remediate aceste lucrări, nu înseamnă că, pe lângă deficienţele lucrării executate de B. S.A., care nu-l făceau inutilizabil, obiectivul nu ar fi fost afectat şi de fenomenele hidrometeorologice periculoase din comuna Iloviţa, în perioada 15-17.09.2014.

Pe strada x, covorul asfaltic pentru care au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014, viza întreaga lungime a străzii.

Scăzând valoarea obiectivelor menţionate în Anexa la Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 şi în Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 întocmit de Comitetul Judeţean pentru situaţii de urgenţă, judeţul Mehedinţi, pentru care nu au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014, respectiv 353.495 RON, rezultă că faţă de suma de 1.046.505 RON solicitată, suma alocată prin H.G. nr. 933/2014 a fost diminuată cu 42.67%. Pornind de la acest procent, rezultă că pentru obiectivul refacere 4 străzi 1,9 km, din suma solicitată în cuantum de 770.000 RON, s-a alocat doar suma de 384.106 RON.

În continuarea acestui raţionament, diminuând cu 42,67% suma solicitată pentru str. x - 0,5 km, str. x - 0,4 km şi str. x - 0,2 km, respectiv 110.000 RON, rezultă că pentru aceste obiective prin H.G. nr. 933/2014 a fost alocată doar suma de 63.063 RON.

Or, dacă din suma de 384.106 RON alocată prin H.G. nr. 933/2014 pentru obiectivul refacere 4 străzi 1,9 km, se scade suma alocată prin aceeaşi hotărâre, pentru străzile Chiriţă, Clepa şi Pătăşeni, rezultă că pentru str. x a fost alocată suma de 321.043 RON.

Prin descrierea obiectivului făcută în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 933/2014, Guvernul României nu a înţeles să limiteze refacerea străzii Racovăt doar la 0,8 km, ci s-a arătat că lungimea însumată a porţiunilor afectate este 1,9 km, iar prin raportare la Anexa Proceselor-verbale nr. x/20.09.2014 şi nr. y/20.09.2014, se poate deduce că lungimea însumată a porţiunilor afectate din covorul asfaltic de pe str. x este de 0,8 km.

În situaţia în care s-ar aprecia că lucrările de refacere la platforma drum, rigolă şi acostamente pe D.e.11 la km 1 - 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Ţarovăţ, executate de societatea C. S.R.L., în baza contractului nr. x/12.11.2014, intrau în competenţa exclusivă a societăţii B. S.A., instanţa de fond nu a analizat susţinerea potrivit căreia aceasta din urmă a achitat reclamantei suma de 18.303,84 RON, în contul garanţiei de bună execuţie pentru contractul nr. x/27.07.2011, sumă care nu a fost restituită.

Sentinţa civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apărărilor formulate de reclamantă cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de restituit la bugetul de stat - Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Suma de restituit la bugetul de stat - Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, stabilită prin procesul-verbal de inspecţie în ceea ce priveşte obiectivul D.e.11, este greşit determinată, deoarece organele de control şi de soluţionare a contestaţiei nu au avut în vedere că beneficiarul nu a restituit prestatorului B. S.A. garanţia de bună execuţie aferentă contractului nr. x/27.07.2011, în cuantum de 18.303,84 RON.

De asemenea, suma de restituit la bugetul de stat stabilită prin procesul-verbal de inspecţie în ceea ce priveşte obiectivul str. x, este greşit determinată, deoarece nu s-a avut în vedere că suma achitată societăţii C. S.R.L., în cuantum de 455.956,51 RON, reprezenta preţul reparaţiilor la str. x pe o lungime de 1,5 km, şi nu de 1,7 km, fiind evident că, în aceste condiţii, suma corectă ar putea fi de 212.779,70 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a susţinut că, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanţa de fond a procedat la verificarea cauzei sub toate aspectele, stabilind în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Intimata-pârâtă a solicitat şi respingerea, ca neîntemeiate, a criticilor recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând apărările formulate în primă instanţă.

Intimata a arătat, în esenţă, că prin efectuarea lucrării privind refacere platformă drum, rigolă şi acostamente pe D.e.11 la km 1+680 - km 1+665 în zona pârâului Tarovăţ, de către C. S.R.L., în cadrul contractului nr. x/12.11.2014, având ca sursă de finanţare fondurile alocate în baza H.G. nr. 933/2014, reclamanta a schimbat destinaţia sumei de 18303,84 RON alocată din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, pentru lucrări ce intrau în competenţa exclusivă a societăţii B. S.A.

Referitor la contractul de lucrări nr. x/12.11.2014 încheiat cu C. S.R.L., reclamanta a obţinut un avantaj patrimonial nelegal şi s-a creat la bugetul de stat - Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului un prejudiciu în cuantum de 241.388,79 RON, prin utilizarea acestei sume pentru plata lucrărilor efectuate de societatea C. S.R.L.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, fiind examinate, efectiv, problemele esenţiale ridicate de părţi.

Din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în susţinerea nelegalităţii actelor administrative contestate, reţinându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conţinutul hotărârii a tuturor afirmaţiilor prin care reclamanta a înţeles să convingă instanţa de judecată.

În aceste condiţii, împrejurarea că prima instanţă nu a răspuns fiecărei apărări formulate de reclamantă sau a grupat şi structurat aceste susţineri în funcţie de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei.

Motivarea clară şi accesibilă a primei instanţe răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României).

Susţinerile recurentei potrivit cărora sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apărărilor formulate cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de restituit la bugetul de stat, nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie.

Împrejurarea că organele de control şi de soluţionare a contestaţiei nu au avut în vedere că beneficiarul nu a restituit prestatorului B. S.A. garanţia de bună execuţie, nu prezintă relevanţă din perspectiva măsurilor impuse prin procesul-verbal de inspecţie, întrucât sumele alocate prin H.G. nr. 933/2014 au avut ca destinaţie efectuarea lucrărilor de refacere a infrastructurii locale afectate ca urmare a calamităţilor produse, în timp ce suma încasată de la executantul B. S.A. a fost destinată remedierii deficienţelor stabilite prin procesul-verbal de recepţie finală nr. x/2014, destinaţia acestei sume neputând fi modificată prin voinţa unilaterală a reclamantei.

În mod similar, afirmaţiile recurentei în sensul că suma de restituit la bugetul de stat în ceea ce priveşte obiectivul str. x, este greşit determinată în raport de sumele achitate executanţilor de către beneficiar, nu pot fi reţinute în susţinerea nelegalităţii măsurii în discuţie, având în vedere că măsura de restituire a sumei la bugetul de stat - Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, a fost dispusă ca urmare a utilizării fondurilor alocate potrivit H.G. nr. 933/2014, în alte scopuri decât cele prevăzute de acest act normativ.

În aceste condiţii, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu conduce la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Examinând sentinţa civilă atacată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Critica recurentei privind încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, cu referire la probatoriul administrat în cauză, este neîntemeiată.

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2017, instanţa de fond a respins proba testimonială şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, solicitate de către reclamantă, apreciind că aceste probe nu sunt utile soluţionării cauzei, în raport de aspectele ce se doresc a fi dovedite şi de restul materialului probator existent la dosar, în special procesul-verbal nr. x/2014.

Instanţa de control judiciar apreciază a fi corecte argumentele primei instanţe referitoare la lipsa utilităţii şi a concludenţei probelor solicitate de către reclamantă, reţinând că, în raport de conţinutul actelor administrative contestate şi de înscrisurile depuse la dosar, împrejurările de fapt urmărite a fi dovedite prin administrarea acestor probe nu sunt utile soluţionării cauzei, potrivit art. 250 din C. proc. civ.

Astfel, în speţă, nu se pune problema clarificării unor aspecte litigioase în legătură cu nerespectarea clauzelor contractului nr. x/27.07.2011 de către executantul B. S.A., iar sub aspectul măsurii nr. 2 stabilite în sarcina reclamantei, lămurirea situaţiei de fapt deduse judecăţii nu impune administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, obiectivele acestei expertize vizând împrejurări care exced soluţionării pricinii.

De asemenea, raportat la conţinutul măsurilor impuse prin procesul-verbal de inspecţie contestat şi la prevederile H.G. nr. 933/2014, reţinute a fi incidente în cauză, la stabilirea cuantumului sumelor stabilite a fi restituite bugetului de stat nu prezintă relevanţă plăţile efectuate executanţilor de către beneficiar.

În contextul evidenţiat, instanţa de fond a analizat cererile de probă în discuţie şi le-a respins în mod argumentat, dispunând de toate elementele necesare soluţionării litigiului pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Criticile recurentei-reclamante privind încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 şi art. 1 din H.G. nr. 933/2014, precum şi aplicarea greşită a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, sunt nefondate.

Împrejurarea că obiectivele D.e.11 şi str. x au fost afectate şi de fenomenele meteorologice periculoase din comuna Iloviţa, în perioada 15 - 17.09.2014, nu este de natură a exonera reclamanta de abaterile de la legalitate reţinute prin actele administrative contestate, care au constat în utilizarea fondurilor aferente H.G. nr. 933/2014, în alte scopuri decât cele reglementate de acest act normativ.

Astfel, în ceea ce priveşte lucrările de refacere platformă drum, rigolă şi acostament pe D.e. 11 la km 1+680 - km 1+665 în zona pârâului Ţarovăţ, în cuprinsul Procesului-verbal nr. x/19.09.2014, întocmit la recepţia finală a lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de proiectare şi execuţie nr. 74/19.04.2011, încheiat de reclamantă cu asocierea B. S.A şi D. S.R.L., s-au constatat deficienţe ale lucrării executate, în perioada de garanţie de 24 de luni.

Deşi potrivit clauzelor contractului nr. x/27.07.2011, încheiat între reclamantă şi B. S.A., obligaţia de a efectua lucrările de remediere a deficienţelor revenea executantului B. S.A., reclamanta a procedat la efectuarea acestor lucrări cu fonduri alocate prin H.G. nr. 933/2014, sens în care a încheiat contractul nr. x/12.11.2014 cu societatea C. S.R.L., în calitate de executant, valoarea lucrărilor respective fiind achitată de către reclamantă din sumele alocate în baza H.G. nr. 933/2014.

În condiţiile arătate, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că pentru remedierea deficienţelor intervenite în perioada de garanţie a lucrărilor, reclamanta avea obligaţia de a se adresa executantului B. S.A., accesarea sumelor de bani alocate prin H.G. nr. 933/2014 pentru efectuarea lucrărilor respective reprezentând o utilizare a acestor fonduri în alte scopuri decât cele prevăzute de actul normativ menţionat.

Aşa cum s-a arătat anterior, împrejurarea că lucrările ce trebuiau remediate de către B. S.A., sunt aceleaşi cu cele afectate de fenomenele meteorologice periculoase din zilele de 15 - 17.09.2014, nu prezintă relevanţă sub aspectul abaterii reţinute în sarcina reclamantei, în condiţiile în care obligaţia de remediere a deficienţelor intervenite în perioada de garanţie a lucrărilor ce au format obiectul contractului nr. x/2011, revenea, exclusiv, în sarcina executantului.

Susţinerile recurentei în sensul că societatea B. S.A. a achitat suma de 18.303,84 RON în contul garanţiei de bună execuţie pentru contractul de lucrări nr. x/2011, sumă care nu i-a fost restituită, nu pot fi primite drept argumente în susţinerea faptului că nu se mai impune recuperarea acestei sume cu titlu de prejudiciu, având în vedere că suma încasată de la executant în contul garanţiei de bună execuţie a avut ca unică destinaţie remedierea deficienţelor constatate prin Procesul-verbal de recepţie finală nr. x/2014.

În ceea ce priveşte măsura nr. 2 dispusă prin procesul-verbal de inspecţie, se constată că în temeiul contractului nr. x/12.11.2014, încheiat între reclamantă, în calitate de achizitor, şi societatea C. S.R.L., în calitate de executant, aceasta din urmă a efectuat lucrări de reabilitare a străzii Racovăţ din localitatea Iloviţa, pe o lungime de 1500 m şi a străzii Cireşului din localitatea Bahna, pe o lungime de 800 m.

Executantul C. S.R.L. a emis factura nr. x/26.11.2014, în sumă totală de 455.956,51 RON, achitată integral de către reclamantă din fondurile de calamitate alocate în temeiul H.G. nr. 933/2014.

Potrivit anexei la procesul-verbal nr. x/23.09.2014, întocmit de Comitetul Judeţean pentru situaţii de urgenţă, judeţul Mehedinţi, lungimea străzii Racovăţ afectată de fenomene meteorologice a fost de 0,8 km.

Din nota de relaţii a primarului comunei Iloviţa, datată 27.03.2015, anexă la procesul-verbal de inspecţie contestat, rezultă că lucrările pentru refacerea străzii Racovăţ au constat în covor asfaltic pe o lungime de 1,7 km.

Instanţa de control judiciar achiesează la opinia exprimată de judecătorul fondului, reţinând că prin plata către societatea C. S.R.L. a contravalorii lucrărilor pentru diferenţa de 900 m covor asfaltic pe str. x, recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 şi art. 1 din H.G. nr. 933/2014.

Contrar afirmaţiilor recurentei, prin efectuarea plăţilor pentru reabilitarea str. x pe o distanţă mai mare faţă de lungimea străzii afectate de calamităţi, reclamanta a prejudiciat bugetul de stat - Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului prevăzut pentru anul 2014, cu suma de 241.388,79 RON, ce a fost calculată în raport de valoarea contractului nr. x/12.11.2014, luându-se în considerare lungimea de 800 m pentru care s-a aprobat reabilitarea str. x.

Susţinerile recurentei potrivit cărora prin contractarea lucrărilor cu societatea C. S.R.L. nu s-a depăşit lungimea totală de 1,9 km aprobată pentru refacerea a 4 străzi, nu pot fi primite drept argumente în susţinerea nelegalităţii măsurii stabilite de organele de inspecţie, reţinându-se că pe str. x covorul asfaltic pentru care au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014 viza lungimea de 800 m, neputând fi reabilitată o altă lungime a uneia dintre cele 4 străzi decât cea menţionată ca fiind afectată de calamităţi, chiar dacă lungimea unei singure străzi se situează sub pragul de 1,9 km.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei civile atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Iloviţa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Iloviţa împotriva sentinţei civile nr. 50 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.