Fuel consumption correction coefficient applied without regard to mandatory weather-based suspension under administrative audit regulations

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul National al Audiovizualului în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României a solicitat anularea încheierii nr. IX/40613/N.M./06.06.2016 emisă de pârâtă şi înregistrată la CNA sub nr. x/08.06.2016, precum şi a Deciziei nr. 10/19.04.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3418 din 07 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii.

A respins acţiunea completată formulată de reclamantul Consiliul National al Audiovizualului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză de reclamantul Consiliul National al Audiovizualului

Împotriva sentinţei civile nr. 3418 din 07 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul National al Audiovizualului solicitând ca în baza probelor administrate să se admită recursul, şi să se modifice în parte sentinţa atacată, iar în urma rejudecării cauzei să se admită cererea de anulare a încheierii emise de intimata-pârâtă precum şi a Deciziei nr. 10/19.04.2016.

În drept, recurentul-reclamant a dezvoltat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, după cum urmează:

Cererea de rediscutare a constatărilor din cuprinsul raportului de control şi a deciziei, astfel cum a înţeles ordonatorul principal de credite să o formuleze, nu a fost analizată de către intimata pârâtă şi, practic, dreptul său la apărare a fost încălcat.

Acceptarea unui raport de audit fără obiecţiuni nu exclude aprioric dreptul său de a formula obiecţiuni în termenul legal de 15 zile.

La data de 11.05.2016, a fost formulată o contestaţie împotriva deciziei nr. 10/2016, în cadrul căreia au fost prezentate argumente care ar fi putut fi aduse prima dată în atenţia intimatei pârâte.

Instanţa de fond a apreciat eronat că eventualele obiecţiuni pe care le putea formula în termenul legal de 15 zile nu ar fi condus la schimbarea opiniei intimatei pârâte, fără a ţine cont de faptul că prin cererea de chemare în judecată au fost invocate şi alte argumente decât cele exprimate prin contestaţia la Decizia nr. 10/2016, precum şi că intimata pârâtă nu a înţeles să soluţioneze "cererea de rediscutare a constatărilor din cuprinsul raportului de control şi a deciziei".

Cu privire la contestarea măsurii 1.1 arată că instanţa de fond preluând argumentele intimatei pârâte creează o prezumţie de vinovăţie a recurentei reclamante, extinzând motivarea hotărârii cu aprecieri referitoare la obligaţiile acesteia.

Or, trebuia prezumat până la proba contrarie că Ordinul MTT nr. 14/1982 a fost aplicat corect de recurenta reclamantă, iar proba contrarie trebuia făcută de organele de control.

Intimata pârâtă a analizat existenţa unor condiţii climaterice nefavorabile doar prin prisma existenţei sau inexistenţei unor temperaturi medii zilnice sub zero grade C, iar nu şi prin prisma prezenţei pe drumurile publice a zăpezii ori poleiului, care, faţă de sintagma "sau" din definiţia dată de Ordinul 14/1982 a expresiei "condiţii climaterice nefavorabile", obliga intimata pârâtă să verifice existenţa zăpezii sau a poleiului pe drumurile publice, în cazul inexistenţei unor temperaturi medii zilnice sub zero grade C.

Consideră că solicitarea sa de anulare a încheierii emise de intimata pârâtă sub nr. IX/40613/N.M./06.06.2016 nu a fost analizată de instanţa de fond care nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sau nelegalitatea acesteia.

Or, potrivit art. 227 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 55 din 29 mai 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte apărarea intimatei pârâte potrivit căreia a semnat raportul de audit fără obiecţiuni şi, în consecinţă, nu sunt aplicabile speţei de faţă prevederile pct. 162 lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, arată că modelul de proces-verbal de constatare nu conţine nicio menţiune privind posibilitatea semnării sau nu cu obiecţiuni a raportului de audit, ci se precizează că prin semnarea procesului-verbal de constatare se recunoaşte restituirea tuturor actelor şi documentelor puse la dispoziţie auditorilor publici externi, cu atât mai mult cu cât pe tot parcursul procesului-verbal sunt menţionate anumite obiecţiuni formulate de conducătorul entităţii verificate.

De asemenea, deşi prin răspunsul la întâmpinare a ridicat problema cu privire la nelegalitatea modului de stabilire a presupusului prejudiciu, arătând că intimata pârâtă nu a prezentat nicio explicaţie contabilă referitoare la modalitatea în care a stabilit presupusul prejudiciu, instanţa de fond a stabilit în mod nelegal o obligaţie în sarcina sa, fără a avea în vedere că acest presupus prejudiciu stabilit de intimata pârâtă nu mai poate fi analizat sau reevaluat de către CNA.

În ceea ce priveşte înlăturarea apărărilor sale cu privire la modalitatea de calculare a consumurilor de combustibil pe baza valorilor transmise de Registrul Auto Român, a menţionat faptul că a stabilit în Procedura Operaţională de Eliberare, Completare şi Calculare a Foilor de Parcurs pentru Autoturismele din Parcul Auto al CNA - PO-02, la pct. 8.5. - Calcularea foilor de parcurs - o normă proprie de consum în care este prevăzut şi coeficientul de corecţie aplicat, sistarea aplicării fiind de competenţa CNA, având în vedere că Ordinul nr. 14/1982 este inaplicabil, fapt confirmat şi prin adresa x/21.04.2016 emisă de Ministerul Transporturilor, care arată că "ţinând cont de categoriile şi tipurile de autovehicule la care se face referire în acest act normativ, consideră că prevederile acestuia nu se mai pot aplica cel puţin datorită faptului că aceste tipuri de vehicule au dispărut de pe piaţă şi chiar dacă se mai utilizează încă, datorită progresului tehnic, au cu totul alte performanţe de consum.

Registrul Auto Român are abilitarea şi capacitatea de a furniza astfel de date privind consumurile pentru o gama largă de autovehicule, iar pentru cele care nu se află în baza de date a RAR, acestea se pot determina şi calcula."

În drept a invocat dispoziţiile art. 483 şi art. 496-498 din C. proc. civ. iar în conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. (2) teza finală C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

4. Apărarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 februarie 2017, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1. Referitor la cererea de rediscutare a constatărilor din cuprinsul raportului de control arată că raportul de audit a fost semnat fără obiecţii, caz în care începe procedura de valorificare a constatărilor consemnate, conform pct. 162 lit. a) din A.. Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile pct. 162 lit. b), invocate de recurentul - reclamant, deoarece Raportul de audit nu a fost semnat cu obiecţii.

Astfel cum se arată şi în finalul Raportului de audit, entitatea auditată poate transmite/depune obiecţii la structura Curţii de Conturi care a efectuat misiunea de audit. Or, conform documentelor existente, Consiliul National al Audiovizualului nu a formulat astfel de obiecţii.

Este adevărat că Decizia nr. 10/2016 a fost emisă la data de 19.04.2016, dar a fost înaintată entităţii verificate la data de 25.04.2016, aşa cum rezultă din adresa de transmitere nr. x/25.04.2016, înregistrată la C.N.A. sub nr. x/26.04.2016. Ţinând cont de data înregistrării Raportului de audit la entitate - 12.04.2016 - se constată că nu a fost îngrădit dreptul C.N.A. de a depune obiecţii.

Prin urmare, apreciază că în mod corect instanţa de fond a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile recurentului - reclamant referitoare la vătămare.

2. Cu privire la susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de fond nu a analizat solicitarea CNA de anulare a încheierii emisă de intimata - pârâtă, nepronunţându-se asupra legalităţii acesteia raportat la prevederile pct. 227 din A., argumentează:

Prin adresa pe care recurentul - reclamant a calificat-o drept "plângere prealabilă" a solicitat "rediscutarea măsurii nr. 1.1 din Decizia nr. 10/19.04.2016", iar Curtea de Conturi, prin adresa nr. x/06.06.2016 a comunicat conducerii C.N.A. faptul că problema rediscutării unei măsuri din cadrul unei decizii nu se regăseşte în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 şi că potrivit pct. 211-226 din Regulament, împotriva deciziei emise se putea formula contestaţie, ca unică modalitate de atac.

Intimata a apreciat că nu este suficientă o simplă adresă, care să cuprindă în abstract solicitarea de a se "rediscuta" măsurile dispuse prin deciziile emise de Curtea de Conturi, ci contestaţia trebuie să cuprindă motivele pentru care entitatea consideră că acestea nu sunt legale.

Aşadar, înscrisul, înregistrat la Curtea de Conturi sub nr. x/12.05.2015 şi la C.N.A. sub nr. x/11.05.2016, a fost considerat o adresă, întrucât nu constituia o veritabilă "contestaţie" în lumina prevederilor R.O.D.A.S., sens în care nu s-a putut constitui Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi soluţiona cererea de "rediscutare" a măsurii de la pct. II.1 din Decizia nr. 10/2016.

Este adevărat că prevederile din R.O.D.A.S. nu impun cerinţe obligatorii, de fond şi formă ale contestaţiei, aşa cum nici Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu prevede asemenea condiţii pentru formularea plângerii prealabile.

Prin urmare, viciile pretinsei contestaţii au atras soluţia adoptată de Curtea de Conturi, respectiv emiterea adresei nr. x/06.06.2016, pe care reclamantul o denumeşte, în mod impropriu, "încheiere".

Contrar celor susţinute de recurentul - reclamant, instanţa de fond a analizat apărările formulate în cauză, reţinând faptul că CNA a procedat, fie şi dintr-o perspectivă informală, la efectuarea contestaţiei, sens în care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru a nu-i nega acestuia dreptul de acces liber la justiţie, luând în considerare că prevederile Legii nr. 94/1992, republicată, nu impun necesitatea contestării în faţa instanţei de contencios a încheierii de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei emise.

3. Raportat la modalitatea de calcul a consumurilor de combustibil pe baza valorilor transmise de RAR, arată:

Măsura dispusă la pct. II. 1 din Decizia nr. 10/2016, are ca temei legal prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, şi ale pct. 174 din R.O.D.A.S., prin care s-au stabilit în sarcina conducerii CNA obligaţia de a stabili întinderea exactă a prejudiciilor şi întreprinderea demersurilor legale pentru recuperarea lor.

Pentru dispunerea acestei măsuri s-au avut în vedere abaterile prezentate la pct. 1 din decizie, respectiv: "Angajarea şi plata nelegală a sumei de 504,10 RON, reprezentând contravaloarea coeficientului A=1,1 în perioada 21.02.- 15.03.2015 şi 01-10.12.2015 fără bază legală."

Abaterile constatate de echipa de auditori publici externi a Curţii de Conturi, în cadrul compartimentului auto, sunt:

- necompletarea foilor de parcurs cu toate datele solicitate de formular;

- transformarea kilometrilor efectivi parcurşi de autovehiculele din dotare, în perioada 21.02.-15.03.2015 şi 01-10.12.2015, în kilometrii echivalenţi, în baza cărora au fost calculate şi justificate consumurile de carburanţi, prin aplicarea fără bază legală a coeficientului de corecţie A = 1,1;

- necorelarea total kilometrilor efectiv parcurşi înregistraţi la bordul autoturismelor din dotare cu kilometrii pentru care a fost calculat şi decontat consumul lunar de carburanţi;

- nejustificarea consumului de carburanţi achiziţionaţi pe bază de BVCA, cu documentele justificative - chitanţă, bon fiscal/nefiscal, etc. - emise de furnizorul de carburanţi, ca singurele documente ce justifică plata carburantului achiziţionat.

În ceea ce priveşte procedura operaţională pentru eliberarea, completarea şi calcularea foilor de parcurs la autoturismele din parcul auto al C.N.A., invocată de recurent prin cererea de recurs, în actul de control s-a consemnat că aceasta "nu stabileşte regulile şi responsabilităţile pentru desfăşurarea activităţilor privind evidenţa şi decontarea cheltuielilor cu combustibilii, evidenţierea şi gestionarea bonurilor BCF, stabilirea atribuţiilor privind desemnarea persoanei/persoanelor responsabile pentru certificarea (semnarea) documentelor justificative privind consumul de carburanţi şi a trimiterii documentelor la Direcţia Financiar Contabilă", rezumându-se, conform pct. 8.5. din procedură (PO-02) la:

"Calcularea consumurilor de combustibil se face în baza valorilor transmise de Registrul Auto Român pe fiecare tip de autoturism în parte şi ţinându-se cont de Ordinul nr. 14/1982 privind coeficienţii pe categorii de drum şi coeficientul de corecţie pentru condiţii climaterice nefavorabile, respectiv perioada 01 decembrie - 15 martie".

În urma verificărilor, din analiza modului cum a fost calculat consumul zilnic de carburanţi, echipa de auditori a constatat următoarele:

CNA, în anul 2015, a avut în dotare un parc auto format din 28 autovehicule, din care 27 în stare de funcţionare.

Consumurile de carburanţi luate în calculul consumului lunar de carburanţi stabilit pentru kilometrii parcurşi, primite de la R.A.R., deşi sunt stabilite pe categorii de exploatare a autoturismelor din dotare, fără nicio justificare, sunt luate în considerare la calculul FAZ-urilor, indiferent de traseul parcurs, numai consumurile de combustibil în trafic urban, cu instalaţia de aer condiţionat pornită, ceea ce a dus la neconcordanţa constatată între totalul kilometrilor înregistraţi la bordul autovehiculelor şi totalul kilometrilor în baza cărora au fost stabilite şi decontate consumurile lunare de combustibil.

În plus, în perioada 01.01-15.03.2015 şi în luna decembrie 2015, consumurile de combustibil pentru întreg parcul auto (27 autoturisme) au fost majorate cu coeficientul de corecţie pentru condiţii climaterice nefavorabile (A) de 1,1, fără a se ţine cont de excepţiile prevăzute de Ordinul nr. 14/1982, dispoziţii care fac referire la sistarea temporară a aplicării coeficientului respectiv, în condiţiile în care în perioada de raportare există unele perioade cu temperaturi de peste zero grade C, şi de valorile reale ale temperaturilor înregistrate în acea perioadă.

Faţă de aceste constatări, în mod nefondat, recurentul susţine că în mod eronat au fost înlăturate apărările sale întrucât la pct. 8.5 - Calcularea foilor de parcurs - o normă proprie de consum în care este prevăzut şi coeficientul de corecţie aplicat, sistarea aplicării fiind de competenta CNA.

Or, chiar din dispoziţiile Ordinului nr. 14/1982, act normativ care în opinia recurentului nu ar fi aplicabil în cauză, rezultă că acest coeficient de corecţie se aplică pentru condiţii climaterice nefavorabile (A), prin acestea înţelegându-se "existenţa unor temperaturi medii zilnice sub zero grade C sau prezenţa pe drumurile publice a zăpezii ori poleiului"" (pct. 4.1.2. din Ordinul nr. 14/1982).

Mai mult, legea precizează în continuare că acest coeficient de corecţie se aplică "de regulă" în perioada 1 decembrie - 15 martie, aşadar nu în mod obligatoriu, ci, în mod logic, în funcţie de condiţiile meteo existente.

Potrivit aceluiaşi text de lege, "În cazul când între 1 decembrie şi 15 martie există unele perioade cu temperaturi de peste zero grade C, se sistează temporar aplicarea coeficientului A", ceea ce înseamnă că nu este la latitudinea unităţii care aplică norma, în speţă C.N.A., cum pretinde recurentul, ci sistarea aplicării coeficientului A este imperativă la temperaturi pozitive.

Aşadar, sistarea la care face trimitere recurentul - reclamant nu se aplică în mod arbitrar, ci în condiţiile prevederilor de mai sus.

Chiar dacă aşa cum invocă recurentul ar exista o opinie contrară a unei alte instituţii (Registrul Auto Român, prin adresa nr. x/23.05.2016), în sensul că utilizarea coeficientului "rămâne la latitudinea deţinătorului de parc auto", consideră că, în situaţia în care, deţinătorul de parc auto hotărăşte utilizarea coeficientului de corecţie, stabilit prin Ordinul nr. 14/1982, se impune luarea în considerare a ansamblului de norme din Ordin care reglementează aplicarea coeficientului de corecţie pentru condiţii climaterice nefavorabile, şi nu selectiv, cu atât mai mult cu cât ordonatorului de credite, conducător al entităţii care a aplică coeficientul, este responsabil pentru cheltuirea cu eficienţă, eficacitate şi economicitate a banilor publici, conform prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice. Menţionează şi că aplicarea coeficientului de corecţie s-a făcut fără aprobarea ordonatorului de credite.

Aşadar, deşi recurentul încearcă să justifice majorarea efectivă a consumurilor în baza pct. 8.5. "Calcularea foilor de parcurs", din PO-02 apreciază că aceste norme nu s-au aplicat în mod corect, ignorându-se o parte din dispoziţiile Ordinului nr. 14/1982.

Echipa de auditori publici externi în urma verificării "buletinelor meteo", emise de A.N.M.- Filaret, pentru perioada 01.01-15.03.2015 şi decembrie 2015, a constatat neîndeplinirea condiţiilor legale de acordare a coeficientului A=1.1, deoarece, în perioadele 21.02-15.03.2015 şi 01-10.12.2015, s-au înregistrat temperaturi medii pozitive.

Ca atare, constatările Curţii de Conturi a României vizau folosirea acestui coeficient pe toată perioada menţionată, fără a se ţine cont de condiţiile meteorologice, aşa cum se dispune prin Ordinul nr. 14/1982.

Astfel, în perioada în care s-au înregistrat temperaturi medii pozitive echipa de audit a calculat, pentru un număr de cinci autoturisme, un consumul de combustibil, majorat în mod nejustificat cu cantitatea de 66,02 litri, urmare preluării în Fişa Activităţilor Zilnice, întocmită pentru autoturismele din dotare, a unui număr de kilometrii majorat cu coeficientul de corecţie A=1.1, faţă de kilometrii efectiv înregistraţi în foile de parcurs, întocmite zilnic pentru fiecare autovehicul.

În consecinţă, au fost majorate costurile aferente autoturismelor respective, cu suma de 504,10 RON, fără bază legală.

Precizează că măsura dispusă vizează şi alte nereguli constatate, precum:

- angajaţii C.N.A. nu au respectat prevederile pct. 8.3 "Completarea Foilor de parcurs" din PO-02 ("Conducătorul auto completează pe foaia de parcurs Kilometri la bord la începutul zilei şi la sfârşitul zilei) ceea ce a condus la înregistrarea unor diferenţe foarte mari între kilometrii înregistraţi la bordul autoturismelor faţă de totalul kilometrilor calculaţi pe baza FAZ-urilor, decontaţi pe cheltuieli;

- nu toate foile de parcurs pentru autovehiculele din dotarea instituţiei poartă semnătura conducătorului instituţiei prin care se dispune efectuarea deplasării, nu sunt completate cu toate informaţiile necesare justificării consumului de carburanţi, nu sunt ataşate bonurile fiscale/nefiscale pentru alimentările cu carburant pe baza BVCF - urilor;

- foile de parcurs întocmite în perioada 01.01-31.12.2015 nu poartă nicio semnătură a persoanei care a verificat aceste documente în vederea înregistrării în evidenţa contabilă a consumurilor lunare de carburant.

În aceste condiţii, foile de parcurs prezentate echipei de audit nu furnizează toate informaţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, neîndeplinind condiţia de document justificativ.

Recurentul - reclamant a încălcat prevederile pct. 1.4.1. din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1917/2005 şi pct. 4.1.2. din Ordinul M.T.T. nr. 14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru automobile.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205, art. 494, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, republicată; pct. 162 lit. a), pct. 174, pct. 204, pct. 211 -226 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 547/2014; pct. 4.1.2. din Ordinul M.T.T. nr. 14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru automobile; pct. 1.4.1. din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1917/2005.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit iniţial prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 şi a stabilit un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în perioada 29 februarie - 12 aprilie 2016, auditorii publici externi din cadrul Departamentului IX al Curţii de Conturi a României au desfăşurat misiunea de "audit financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pentru anul 2015, la Consiliul National al Audiovizualului".

Urmare a auditului extern s-a întocmit Raportul de audit financiar, înregistrat la recurentul reclamant - entitate verificată - sub nr. x/12.04.2016.

Ulterior, prin Decizia nr. 10/19.04.2016, emisă de către directorul Direcţiei 1 a Departamentului IX din cadrul Curţii de Conturi, au fost dispuse 4 măsuri, pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile şi a abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate.

Prin adresa înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/12.05.2015 recurentul reclamant a solicitat "rediscutarea măsurii nr. 1.1 din Decizia nr. 10/19.04.2016".

La această adresă Curtea de Conturi, a răspuns prin adresa nr. x/06.06.2016, prin a comunicat recurentului reclamant. că "problema rediscutării unei măsuri din cadrul unei decizii nu se regăseşte în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014" şi că "conform pct. 211-226 din Regulamentul menţionat mai sus împotriva deciziei emise se putea formula contestaţie, ca unică modalitate de atac".

În această ipoteză Înalta Curte reţine ca fiind relevante în speţă dispoziţiile art. 162 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 (A.) potrivit cărora:

"În procesul de semnare de către reprezentanţii legali ai entităţii controlate, raportul de control întocmit de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi se poate afla în următoarele situaţii:

a) semnat fără obiecţii - caz în care se începe procedura de valorificare a constatărilor consemnate în raportul de control după împlinirea termenului de depunere a obiecţiilor;

b) semnat cu obiecţii - caz în care valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control se face după primirea obiecţiilor.

Termenul de transmitere/depunere a obiecţiilor la structura Curţii de Conturi care a efectuat controlul este de 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă."

Potrivit dispoziţiei anterior citate este temeinică susţinerea recurentului în sensul că acceptarea unui raport de audit fără obiecţiuni nu exclude dreptul entităţii verificate de a formula astfel de obiecţiuni, însă acest drept trebuie exercitat în termenul prevăzut de art. 162 alin. (2) din A., respectiv 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată.

Ca urmare, deoarece drepturile procesuale trebuie exercitate în termenele prevăzute de lege, în speţă nu se poate reţine o încălcare a dreptului la apărare al recurentului reclamant care nu a înţeles să îşi exercite dreptul de a formula obiecţiuni în termenul prescris de dispoziţia regulamentară anterior prezentată.

Este adevărat că Decizia nr. 10/2016 a fost emisă la data de 19.04.2016, anterior împlinirii termenului de 15 zile de la comunicarea raportului de audit în care recurentul reclamant putea formula obiecţiuni, însă acest fapt nu înlătură constatarea că recurentul reclamant nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la raportul de audit în termenul reglementat de art. 162 alin. (2) din A..

Pe de altă parte relativ la susţinerea recurentului reclamant în sensul că instanţa de fond nu a analizat legalitatea "încheierii" nr. IX/40613/N.M./06.06.2016 se reţine că, aşa cum s-a arătat anterior în prezentarea succintă a actelor emise de părţi în procedura supusă controlului judecătoresc, aceasta nu reprezintă o încheiere emisă potrivit art. 219 şi următoarele din A., ci o adresă de răspuns din care rezultă că intimata pârâtă nu a urmat în cauză procedura de soluţionare a contestaţiei prevăzută de art. 204 şi următoarele din A., neconsiderând-se investită cu o contestaţie împotriva Deciziei nr. 10/19.04.2016 deoarece prin adresa înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/12.05.2015 recurentul reclamant a solicitat doar "rediscutarea măsurii nr. 1.1 din Decizia nr. 10/19.04.2016".

În acest condiţii intimata pârâtă a apreciat că nu este suficientă o simplă adresă, care să cuprindă în abstract solicitarea de a se "rediscuta" măsurile dispuse prin Decizia nr. 10/19.04.2016 ci contestaţia trebuie să cuprindă motivele pentru care entitatea consideră că acestea nu sunt legale, neemiţând o încheiere de soluţionare a contestaţiei.

Cu toate acestea, instanţa de fond pentru a respecta dreptul la apărare al recurentului reclamant a cercetat pe fond legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 10/19.04.2016 cu privire la măsura II.1 (iar nu 1.1 cum greşit e identificată de recurentul reclamant) corelativă constatărilor de la pct. 1 din decizie.

Măsura de la pct. II. 1 din Decizia nr. 10/2016, este următoarea:

"Conducerea C.N.A. va dispune măsurile ce se impun în vederea extinderii verificării asupra modului de aplicare a coeficientului de corecţie A-1,1, în anul 2015, la toate autoturismele din dotare, stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului instituţiei şi dispunerea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia, precum şi a accesoriilor legale, aferente, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002. (Termen de realizare: 30.09.2016)".

La pct. 1 din Decizie, s-a reţinut: "Angajarea şi plata nelegală a sumei de 504,10 RON, reprezentând contravaloarea coeficientului A=1,1 în perioada 21.02.-15.03.2015 şi 01-10.12.2015 fără bază legală."

Referitor la acest aspect şi instanţa de recurs, în concordanţă cu cele reţinute de instanţa de fond are în vedere că Ordinul nr. 14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru automobile, despre care recurentul reclamant susţine că nu este aplicabil în cauză, este cel care reglementează coeficientul de corecţie A cu valoarea 1,1 aplicat de recurentul reclamant.

Or, din dispoziţiile Ordinului nr. 14/1982 rezultă că acest coeficient de corecţie se aplică pentru condiţii climaterice nefavorabile, prin acestea înţelegându-se "existenţa unor temperaturi medii zilnice sub zero grade C sau prezenţa pe drumurile publice a zăpezii ori poleiului"" (pct. 4.1.2. din Ordinul nr. 14/1982).

Mai mult, tot potrivit pct. 4.1.2. din Ordinul nr. 14/1982 ce reglementează coeficientul de corecţie aplicat de recurentul reclamant, acest coeficient se aplică "de regulă" în perioada 1 decembrie - 15 martie. Perioada de aplicare a acestui coeficient se poate devansa sau prelungi, în funcţie de existenta condiţiilor climaterice menţionate mai sus. Aşadar aplicarea sa este condiţionată de condiţiile meteo existente neputându-se aplica nediferenţiat pe întreaga perioadă 1 decembrie - 15 martie.

De altfel, Ordinul nr. 14/1982 la pct. 4.1.2. prevede expres că: "În cazul când între 1 decembrie şi 15 martie există unele perioade cu temperaturi de peste zero grade C, se sistează temporar aplicarea coeficientului A", ceea ce înseamnă că nu este la latitudinea unităţii care face aplicarea Ordinul nr. 14/1982 a face sistarea aplicării coeficientului de corecţie ci sistarea aplicării coeficientului A este imperativă la temperaturi pozitive.

Este adevărat că tot potrivit pct. 4.1.2. din Ordinul nr. 14/1982 "Devansarea, prelungirea sau sistarea aplicării coeficientului de corecţie A=1,1, precum şi acordarea valorii de 1,2 în condiţiile arătate mai sus, este de competenta unităţii deţinătoare de parc auto.", însă, aşa cum arată chiar această dispoziţie normativă devansarea, prelungirea sau sistarea aplicării coeficientului nu este lăsată pe deplin la latitudinea unităţii deţinătoare de parc auto ci trebuie făcută în condiţiile arătate anterior în pct. 4.1.2. al Ordinului referitoare la condiţiile climaterice.

Existenţa unei opinii contrare a unei alte instituţii (Registrul Auto Român, prin adresa nr. x/23.05.2016), nu exonerează recurentul reclamant de aplicarea dispoziţiilor pct. 4.1.2. din Ordinul nr. 14/1982 în mod coroborat.

Cu toate acestea recurentul reclamant în perioada 01.01-15.03.2015 şi în luna decembrie 2015, a majorat cu coeficientul de corecţie pentru condiţii climaterice nefavorabile A=1,1 consumul de combustibil pentru întreg parcul auto (27 autoturisme), fără a se ţine cont de excepţiile prevăzute de Ordinul nr. 14/1982.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul National al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 3418 din 7 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.