Non-justiciability of the Applicant's Guide via exception of illegality as a normative administrative act

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.05.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare:

- anularea in totalitate a actului administrativ constând in decizia nr. 13488 din 22.12.2015 emisa de A.N.S.C.I - Direcţia Generala Organism Intermediar pentru Cercetare privind respingerea contestaţiei reclamantei împotriva evaluării proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare in Recuperarea Medicala si Bioconstructie;

- admiterea contestaţiei formulate împotriva evaluării proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare în Recuperarea Medicala si Bioconstructie;

- anularea Fisei de evaluare panel, a proiectului mai sus menţionat;

- reevaluarea proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare în Recuperarea Medicala si Bioconstrucţie;

- anularea listei de proiecte selectate;

- obligarea A.N.S.C.I la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3816 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, instanţa a respins cererea privind pe reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3816 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- în mod greşit, instanţa de fond a considerat că Ghidul solicitantului ar fi un act administrativ cu caracter normativ, motiv pentru care, în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate;

- orice limitare a apărărilor pe care le poate formula persoana titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ, nu este altceva decât o gravă încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din CEDO si art. 21 din Constituţie;

- chiar dacă instanţa de fond a considerat că Ghidul solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ, prevederile subcapitolului 3.3. care implică imposibilitatea contestării fişei de evaluare constituie un abuz de drept;

- argumentele instanţei de fond nu fac altceva decât să reia motivaţia comisiei iniţiale de evaluare a proiectului nostru;

- instanţa de fond se pronunţă pe nişte aspecte tehnice, aspecte ce ar fi trebuit să facă obiectul unei expertize tehnice;

- instanţa de fond a analizat în mod greşit următoarele criterii din fişa de evaluare:

a) criteriul de evaluare 1. Relevanţa şi impactul socio-economic al proiectului, subcriteriul 1.2. Măsura în care investiţia propusă va contribui la obţinerea de rezultate direct aplicabile pe piaţă şi va conduce la creşterea competitivităţii întreprinderii;

b) criteriul de evaluare 1. Relevanţa şi impactul socio-economic al proiectului, subcriteriul 1.5. Număr de noi locuri de muncă respectiv posturi create şi ocupate în CD. în cadrul întreprinderii ca urmare a implementării proiectului, în cadrul Fişei de Evaluare;

c) criteriul de evaluare 2. Calitatea şi maturitatea proiectului, subcriteriul 2.1. Corelarea între activităţile propuse, resursele necesare şi rezultatele proiectului, calitatea propunerii;

d) criteriul de evaluare 2. Calitatea şi maturitatea proiectului, subcriteriul 2.2. Gradul de pregătire/maturitate a proiectului;

e) criteriul de evaluare 2. Calitatea şi maturitatea proiectului, subcriteriul 2.5. Capacitatea de implementare/management a proiectului;

f) criteriul de evaluare 3: Sustenabilitatea proiectului şi capacitatea de operare a solicitantului, subcriteriul 3.3.: Existenţa unui colectiv cu experienţă în cadrul departamentului CD sprijinit şi capacitatea de a menţine sau dezvolta activităţi de CD după finalizarea proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a formulat întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 februarie 2017 prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul-pârât a susţinut că Ghidul solicitantul a preluat practic metodologia evaluării şi soluţionării contestaţiilor în domeniul proiectelor de cercetare din legislaţia europeană, regulamentele adoptate având caracter obligatoriu şi aplicându-se direct în ţările membre.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit iniţial prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 şi a stabilit un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".

Actul administrativ individual urmăreşte stabilirea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept. Spre deosebire de actul administrativ individual, actul administrativ normativ cuprinde reguli generale cu aplicabilitate repetată, se adresează unor destinatari care nu sunt individual determinaţi şi produce efecte erga omnes.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că Ghidul solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ emis în executarea legii, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În consecinţă, Înalta Curte reţine nelegalitatea Ghidul solicitantului nu se poate invoca pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de dispoziţiile art. 4 alin. (1) - alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât această excepţie a fost respinsă în mod legal de instanţa de fond ca inadmisibilă.

Această soluţie nu reprezintă o limitare a liberului acces la justiţie al unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, având în vedere că persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ normativ pe calea unei cereri principale în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil).

Potrivit dispoziţiilor subcapitolului 3.3 din Ghidul Solicitantului, "contestaţiile se vor referi numai la eventualele vicii de procedură pe care solicitantul le consideră neconforme cu precizările din Cererea de propunere de proiecte" şi "Ghidul Solicitantului" privind metodologia de evaluare şi selecţie a proiectelor.

Înalta Curte reţine că nu a fost investită cu controlul de legalitate al acestor dispoziţii din cadrul unui actul administrativ normativ pentru motivele menţionate anterior.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a reţinut, în mod constant, că instanţa de judecată are posibilitatea de a-şi însuşi punctul de vedere al unei părţi şi argumentaţia care îl însoţeşte, atât timp cât a analizat şi respins motivat susţinerile celeilalte părţi.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că sentinţa atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia adoptată.

Cu privire la împrejurarea că instanţa de fond s-a pronunţat pe nişte aspecte tehnice care ar fi trebuit să facă obiectul unei expertize judiciare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în faţa instanţei de fond iar, potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (6) C. proc. civ., părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei în sensul că instanţa de fond a analizat în mod greşit anumite criterii din fişa de evaluare, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind incidente nici celelalte motive de casare prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3816 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.