Tax assessment appeal: Insufficient reasoning on accessory fiscal claims and unverified conditions for suspending proceedings pending criminal investigation

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta Societatea "A." S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila anularea Deciziei de impunere nr. x/6.03.2015 şi a Deciziei nr. 454/5.05.2015 prin care a fost soluţionată contestaţia prealabilă formulată împotriva deciziei de impunere.

2. Hotărârea primei instanţe Prin sentinţa nr. 335 din 02 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia în contencios administrativ promovată de către reclamanta S.C. "A." S.R.L. Brăila, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi a anulat în parte Decizia de impunere x/06.03.2015 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 454/05.05.2015 numai în ceea ce priveşte următoarele sume:

- 5.059 RON reprezentând TVA aferent garanţiei de bună execuţie;

- 144.017 RON reprezentând facturi emise de B. S.R.L.;

- 58.261 RON reprezentând impozit pe profit aferent facturii x/02.07.2014.

3. Calea de atac exercitată în cauză

a) Împotriva sentinţei nr. 335 din 02 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- deşi instanţa de fond a dispus anularea deciziei de impunere x/06.03.2015 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei în ceea ce priveşte suma de 58.261 RON reprezentând impozit pe profit aferent facturii nr. x/02.07.2014 şi suma de 144.017 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise de B. S.R.L., aceasta nu a dispus cu privire la suma de 13.380 RON reprezentând majorări de întârziere şi suma de 4.699 RON reprezentând penalităţi aferente impozitului pe profit, respectiv cu privire la la suma de 72.706 RON reprezentând majorări de întârziere şi suma de 28.090 RON reprezentând penalităţi aferente taxei pe valoarea adăugată, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 47 Codul de procedură fiscală (2003);

- instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la anularea de la plată a sumei de 26.575 RON compusă din suma de 22.400 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar la plată, suma de 815 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente şi suma de 3.360 de RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente, sume care au fost impuse la plată subscrisei către intimată potrivit Deciziei administrative F-BR 99/06.03.2015;

- instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la anularea de la plată a sumei de 26.575 RON compusă din 22.400 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar la plată, 815 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente şi 3.360 de RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente, sume care au fost impuse la plată potrivit Deciziei administrative F-BR nr. 99/06.03.2015, deşi prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea în tot a acestei decizii;

- instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, caracterul nedeductibil al TVA în cuantum de 143.294 RON aferentă transferului de imobil către S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L., în realitate transferul s-a făcut către A. S.R.L. de la S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L.;

- instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a depus notificare la organul fiscal în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) Codul fiscal (2003) pentru a putea beneficia de deducerea TVA în cuantum de 143.294 RON aferentă transferului de imobil, deşi această notificare a fost înregistrată la AJFP Brăila sub nr. x/15.06.2016;

- instanţa de fond a considerat ca fiind legală Decizia nr. 454/05.05.2015 prin care D.G.R.F.P. Galaţi a suspendat soluţionarea contestaţiei prealabile care viza suma de 678.024 RON până soluţionarea sesizării penale, deşi nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 108 şi art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală (2003);

- din expertiza judiciară fiscală efectuată de consultant fiscal E. rezultă că societatea reclamantă a înregistrat în evidenţa contabilă şi a declarat în mod corect toate tranzacţiile de la furnizorii S.C. F. S.R.L. Iaşi, S.C. G. S.R.L. Iaşi, S.C. H. S.R.L. Braşov, S.C. I. S.R.L. Iaşi şi S.C. J. S.R.L. Iaşi, respectând cadrul legal privind normele contabile aplicabile deducerilor de TVA şi stabilirii impozitului pe profit;

- nerespectarea de către furnizor a obligaţiilor legale privind declaraţiile contabile şi fiscale sunt sancţionabile potrivit legii şi presupun obligarea la colectare şi la stabilirea unor obligaţii fiscale suplimentare, dar nu pot conduce în mod automat la înlăturarea dreptului de deducere al beneficiarului.

b) Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, a formulat de asemenea recurs împotriva sentinţei nr. 335 din 02 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând prin acesta admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

În drept, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, a invocat motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- prima instanţa a încalcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece în considerentele sentinţei recurate nu au fost precizate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei şi pe care se întemeiază soluţia pronunţată, precum si motivele pentru care s-au admis sau au fost respinse apărările părţilor;

- prima instanţa a încalcat şi dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., deoarece nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei soluţii temeinice şi legale;

- instanţa de fond nici nu a indicat care sunt concluziile expertizei punctual faţă de actele de impunere întocmite de organul fiscal şi daca acestea sunt în acord cu dispoziţiile legale incidente, nici nu a arătat care sunt motivele pentru care au respinse obiecţiunile noastre si pentru care deciziile contestate au fot apreciate ca nelegale;

- expertiza contabilă efectuată în cauză conţine o opinie de specialitate asupra documentaţiei financiar-contabile supuse analizei, dar nu poate servi exclusiv la formarea convingerii instanţei, în condiţiile în care nu se poate vorbi despre o ierarhizare a probelor în procesul civil, iar instanţa are obligaţia de a supune expertiza evaluării proprii atât în coroborare cu celelalte probe ale cauzei, cât şi prin prisma prevederilor legale aplicabile raporturilor fiscale deduse judecăţii;

- sentinţa atacată nu conţine răspunsuri precise la apărările formulate, pe baza probelor administrate în cauză, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, ci reia concluziile expertizei la care expertului contabil a ajuns aflându-se într-o eroare esenţială cu privire la situaţia de fapt atestată de actele din dosar, ceea ce echivalează cu o nemotivare;

- instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 1342 alin. (1) şi alin. (2), art. 146 alin. (1) lit. a) Codul fiscal (2003), precum şi a prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a depus întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2017 prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate de pârâtă, ca fiind nefondată.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că pârâta nu a solicitat, în faţa instanţei de fond lamurirea sau completarea raportului de expertiză întocmit de către consultantul fiscal E. şi expertul contabil consilier K., astfel încât nu poate critica concluziile raportului de expertiză pe calea recursului.

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, a depus întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 martie 2017 prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta S.C. "A." S.R.L., ca nefondat şi admiterea recursului formulat de aceasta.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, fiind identice cu cele menţionate în acţiunea introductiva de instanţa si contestaţia introdusă în calea administrativă de atac, asupra cărora organul de soluţionare competent s-a pronunţat prin decizia criticata şi nu vizează considerentele deciziei menţionate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă S.C. "A." SRL a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, în cuprinsul căruia a reiterat susţinerile din cererea de recurs formulată.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit iniţial prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 şi a stabilit un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, sunt fondate, urmând a le admite, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere nr. x/6.03.2015 au fost stabilite în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. Galaţi obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 1.200.849 RON defalcate astfel:

1. suma de 496.250 RON, din care 84.922 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar, 13.380 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 4.699 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 292.453 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar de plată, 72.706 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA şi 28.090 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente T.V.A.;

2. suma de 678.024 RON, din care 197.093 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar, 33.431 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 18.360 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 329.281 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar de plată, 63.651 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA şi 26.208 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente T.V.A.;

3. suma de 26.575 RON, din care 22.400 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar, 815 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit şi 2.360 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit.

Prin Decizia nr. 454/05.05.2015 emisă de D.G.R.F.P. Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii a fost respinsă contestaţia pentru suma totală de 522.825 RON prevăzută la punctele nr. 1 şi nr. 3 mai sus menţionate şi s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive şi executorie pe latura penală pentru suma de 678.024 RON prevăzută la punctul nr. 2.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea în tot a celor două decizii şi exonerarea sa de la plata obligaţiilor fiscale suplimentare.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a anulat în parte Decizia de impunere xnr. 99/06.03.2015 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 454/05.05.2015, numai în ceea ce priveşte următoarele sume:

- 5.059 RON reprezentând TVA aferentă garanţiei de bună execuţie;

- 144.017 RON reprezentând facturi emise de B. S.R.L.;

- 58.261 RON reprezentând impozit pe profit aferent facturii nr. x/02.07.2014.

Din analiza considerentelor deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, considerentele hotărârii judecătoreşti vor cuprinde obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut, în mod constant, că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident şi în situaţia în care motivarea hotărârii este insuficientă sau superficială.

Motivarea este de esenţa hotărârilor judecătoreşti deoarece astfel se înlătură arbitrariul judecătorilor şi se face posibil controlul judiciar în urma exercitării de către părţi a căilor de atac.

În considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate şi normele juridice aplicabile la situaţia de fapt stabilită. De asemenea, instanţa trebuie să arate motivele pentru care anumite probe au fost reţinute, iar altele înlăturate, precum şi excepţiile invocate şi modul în care acestea au fost soluţionate.

Referirea generică la probele administrate în cauză, fără indicarea şi analiza acestora, este insuficientă pentru a satisface standardele normei juridice prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii deoarece echivalează cu o lipsă a motivării.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a motivat decât în parte soluţia din dispozitiv iar susţinerile din considerente privind nelegalitatea unor obligaţii fiscale sunt în contradicţie cu respingerea contestaţiei în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora.

Cu privire la sumele prevăzute la punctul nr. 1, instanţa de fond a motivat doar admiterea contestaţiei în ceea ce priveşte suma de 58.261 RON reprezentând impozit pe profit aferent facturii nr. x/02.07.2014, fără a motiva respingerea contestaţiei referitoare la impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 17.058 RON aferent contractului de prestări servicii nr. x/09.01.2013 încheiat de reclamantă cu S.C. L. S.R.L. şi la impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 9.605 RON aferent lucrărilor efectuate la imobilul proprietatea S.C. L. S.R.L..

În ceea ce priveşte T.V.A. în cuantum de 143.294 RON aferentă transferului de imobil din patrimoniul S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L. în patrimoniul S.C. "A." S.R.L., instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a depus notificare la organul fiscal în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) Codul fiscal (2003) pentru a putea beneficia de deducerea TVA, deşi reclamanta a înregistrat o notificare la AJFP Brăila sub nr. x/15.06.2016.

În conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) Codul fiscal (2003), este scutită de TVA livrarea de construcţii sau părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri, cu excepţia construcţiilor noi, a părţilor de construcţii noi şi a terenurilor construibile.

În baza dispoziţiilor art. 141 alin. (3) Codul fiscal (2003), orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute mai sus, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

Potrivit dispoziţiilor pct. 39 al Titlului VI din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004:

(1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea operaţiunilor scutite prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.

(2) Opţiunea de taxare prevăzută la alin. (1) nu se va aplica la transferul titlului de proprietate asupra bunurilor imobile de către persoanele care au aplicat regimul de scutire prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal pentru leasingul cu bunuri imobile.

(3) Opţiunea prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice şi se exercită pentru bunurile imobile menţionate în notificare. Opţiunea se poate exercita şi numai pentru o parte a acestor bunuri. Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opţiunii de taxare exercitate de vânzător şi nici la anularea dreptului de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 145-1471 din Codul fiscal. Notificarea trebuie transmisă în copie şi cumpărătorului. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător.

(4) În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se referă numai la o parte a bunurilor imobile, această parte care va fi vândută în regim de taxare, identificată cu exactitate, va fi înscrisă în notificarea prevăzută la alin. (3). Dacă, după depunerea notificării, persoana impozabilă doreşte să renunţe la opţiunea de taxare, în cazul în care livrarea bunului nu a avut loc, va transmite o înştiinţare scrisă în acest sens organelor fiscale competente.

(5) În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului ce face obiectul opţiunii, această persoană impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în conformitate cu prevederile art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.

(6) Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal şi care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil va efectua ajustarea taxei deduse conform art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) şi (6), pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cu bunuri imobile, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, se aplică prevederile tranzitorii ale art. 161 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

(8) În cazul notificării depuse după data de 1 ianuarie 2010 inclusiv, pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, care au fost efectuate în anii precedenţi, se aplică prevederile legale în vigoare la momentul depunerii notificării.

(9) Organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni.

Instanţa de fond avea obligaţia de a verifica dacă, prin depunerea notificării înregistrată la AJFP Brăila sub nr. x/15.06.2016, reclamanta a respectat aceaste dispoziţii din legislaţia primară şi secundară care i-ar fi dat dreptul la deducerea T.V.A. în cuantum de 143.294 RON.

De asemenea, instanţa de fond a respins, fără nicio motivare, contestaţia cu privire la sumele de 13.380 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 4.699 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 72.706 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA şi 28.090 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente T.V.A., încălcându-se astfel, pe lângă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., şi dispoziţiile art. 50 Codul de procedură fiscală (2003).

În baza dispoziţiilor art. 50 alin. (2) Codul de procedură fiscală (2003), anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea sau modificarea, totală sau parţială, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desfiinţate ori modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate.

În condiţiile în care instanţa de fond a anulat decizia de impunere cu privire la o parte din suma totală de 84.922 RON cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar şi cu privire la o parte din suma totală de 292.453 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar de plată, avea obligaţia de a se pronunţa şi cu privire la sumele reprezentând dobânzi/majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente.

Cu privire la sumele prevăzute la punctul nr. 2, instanţa de fond a reţinut legalitatea suspendări soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive şi executorie pe latura penală pentru suma de 678.024 RON în baza dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală (2003), fără a verifica şi respectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 108 din acelaşi act normativ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală (2003), organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrative.

Potrivit dispoziţiilor art. 108 Codul de procedură fiscală (2003):

(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a verificat existenţa procesului-verbal şi nici respectarea celorlalte dispoziţii legale mai sus menţionate.

Cu privire la sumele prevăzute la punctul nr. 3, instanţa de fond nu a motivat respingerea contestaţiei referitoare la impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 22.400 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 815 RON şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 2.360 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a examinat temeiurile de fapt şi de drept ale emiterii actului administrativ şi nici susţinerile părţilor, împrejurare care echivalează cu soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului.

Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi există contradicţie între considerente şi dispozitiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de reclamantă şi pârâta, va casa în tot hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată şi apărările invocate de pârâtă prin întâmpinările formulate, celelalte motive de recurs invocate care se referă la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi susţinerile din îmtâmpinările depuse în instanţa de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Brăila împotriva sentinţei nr. 335 din 2 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.