Challenge to professional disease diagnosis: timeliness of appeal and exhaustion of pre-litigation administrative procedure

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 19.05.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. H 975/11.11.2015 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 31 august 2016, Curtea de Apel Craiova la solicitarea expresă a reclamantului a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Direcţiei de Sănătate Publică Olt şi a S.C. Electrocarbon S.A., in temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 523 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal:

A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii.

A respins acţiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de către reclamant împotriva pârâtelor Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică Olt şi S.C. ELECTROCARBON S.A..

A admis acţiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtelor Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică Olt şi S.C. Electrocarbon S.A..

A anulat Hotărârea nr. 975/11.11.2015 emisă de pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 523 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi S.C. ELECTROCARBON S.A..

a) Pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii a solicitat prin cererea de recurs casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâta a afirmat în esenţă că destinatarul actului administrativ care face obiectul judecăţii nu este intimatul-reclamant, ci angajatorul Electrocarbon S.A., persoană juridică care nu a ridicat niciun fel de obiecţii de fond sau de formă cu privire la conţinutul respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă în cuprinsul cererii de recurs au fost încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

b) Pârâta S.C. Electrocarbon S.A. prin recursul declarat a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, să se dispună:

- respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa, întrucât este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă în temeiul art. 36 şi 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 161 din Legea nr. 554/2004;

- respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. x din 11.11.2015 emisă de Comisia de experţi de medicina muncii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, în temeiul dispoziţiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

- pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. x din 11.11.2015 emisă de Comisia de experţi de medicina muncii, precum şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidenţa art. 175 C. proc. civ., respectiv incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor de drept material prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că, încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7 din Legea nr. 554/2004 reprezintă nerespectarea regulilor de procedură, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 175 din C. proc. civ.

Consideră că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 193 C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, când a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii socotind îndeplinită procedura prealabilă.

Arată că dacă raportul de drept substanţial este unul de drept administrativ, subiectele acestuia sunt persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim şi autoritatea publică care a emis actul administrativ sau autoritatea publică care nu a soluţionat în termenul legal o cerere, iar raportul de drept procesual vizând anularea actului administrativ individual va avea ca părţi pe aceeaşi persoană vătămată şi pe aceeaşi entitate emitentă, astfel că, în materia contenciosului administrativ, poate avea calitate procesual pasivă autoritatea publică care a emis actul administrativ vătămător sau care nu a soluţionat în termen legal o cerere.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, arată că această din urmă dispoziţie are caracter imperativ şi impune parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim.

Astfel, consideră că intimatul-reclamant avea obligaţia să solicite autorităţii emitente a actului considerat vătămător, respectiv Comisiei de experţi de Medicina Muncii, în termen de 30 de zile de la data comunicării Hotărârii nr. x din 11.11.2015, revocarea în tot sau în parte a acestui act, putând formula plângere prealabilă şi organului ierarhic superior Comisiei de experţi de Medicina Muncii, respectiv Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Calea sesizării instanţei de contencios administrativ le era deschisă într-un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data comunicării refuzului de soluţionare a plângerii prealabile, dar o astfel de procedură prealabilă nu a fost iniţiată de către intimaţii-reclamanţi.

Recurenta-pârâtă consideră că, în aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea mai multor dispoziţii de drept material, în special a celor reglementate de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008.

Susţine că, în vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1425/2006 stabileşte o procedură de urmat ce implică: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii, declararea cazului de boală profesională şi raportarea acestuia.

Cât priveşte semnalarea suspiciunii de boală profesională, potrivit art. 149 din H.G. nr. 1425/2006, orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută profesională, se va semnala obligatoriu de către toţi medicii, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale, în condiţiile art. 150 din H.G. nr. 1425/2006, completând fişa de semnalare BPl şi trimiţând bolnavul la unitatea sanitară de medicina muncii, clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută profesională. Ulterior, se efectuează cercetarea cazului de îmbolnăvire, conform art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006, în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia, şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. x a H.G. nr. 1425/2006, de către toţi cei care au luat parte la cercetare, menţionându-se cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Potrivit dispoziţiilor art. 160 din H.G. nr. 1425/2006, declararea cazului de boală profesională se face de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevăzute la art. 159, prin fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. Cazul de boală profesională se raportează în cursul lunii în care s-a produs declararea, la Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul sănătate ocupaţională şi mediul de muncă din cadrul Institutului National de Sănătate Publică.

Mai susţine că această procedură nu a fost respectată în cazul de faţă.

Pentru a fi în prezenţa unei semnalări legale a cazului de boală profesională, era necesar ca entitatea emitentă a fişei BP1 să aibă dovada expunerii profesionale.

De asemenea, cercetarea cazurilor de boală profesională s-a desfăşurat cu încălcarea unor prevederi legale, respectiv de către un medic din cadrul DSPJ Olt care nu avea specialitatea de medicina muncii, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004, respectiv ale art. 151 şi 158 din H.G. nr. 1425/2006.

Totodată, arată că pentru declararea cazului de boală profesională şi între documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 se regăseşte şi documentul care certifică ruta profesională, şi anume copie de pe carnetul de muncă (istoricul de expunere profesională), respectiv documentul care atestă nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată.

Or, în cazul intimatului-reclamant declararea cazului de boală profesională s-a făcut de către DSPJ Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa Si02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin) şi nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susţină silicoza semnalată prin fişa BP1.

Fişele de identificare a factorilor de risc profesional întocmite de recurenta-pârâtă nu relevă acea noxă profesională de Si02 care ar fi determinat îmbolnăvirea profesională a intimatul-reclamant, motiv pentru care a contestat procesul-verbal întocmit de DSPJ Olt cu ocazia cercetării suspiciunilor de boală profesională prin care a fost confirmat caracterul profesional al bolii, iar ca urmare a contestaţiei formulate, Comisia de experţi de medicina muncii a emis Hotărârea nr. 975/11.11.2015, prin care a infirmat diagnosticul de silicoză şi a dispus anularea procesului-verbal şi a fişei BP2 nr. 23/09.06.2015.

Faţă de aceste aspecte împrejurări apreciază că Hotărârea nr. 975/11.11.2015 a fost emisă cu respectarea normelor legale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. Electrocarbon S.A..

Intimata-pârâtă Comisia de Experţi de Medicina Muncii a depus întâmpinare prin care a achiesat la recursul formulat de S.C. Electrocarbon S.A..

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursurile formulate de Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi S.C. Electrocarbon S.A. prin care a solicita să se respingă recursul ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată iniţial pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat termenul de judecată la data de 10 decembrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului formulat de Comisia de Experţi de Medicina Muncii invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtei Comisia de Experţi de Medicina Muncii la data de 23 decembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 23 ianuarie 2017 . Aşadar în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul a formulat recursul peste termenul în care aceasta putea efectua această procedură.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii, ca tardiv formulat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.C. Electrocarbon S.A., constată Înalta Curte că, aceasta susţine, într-o primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neparcurgerea procedurii prealabile.

Recurenta susţine astfel încălcarea art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât intimatul - reclamant nu a parcurs procedura prealabilă.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază că prin contestaţia formulată în faţa Comisiei, conform art. 5 din Ordinul nr. 1256/2008, de către recurenta-pârâtă Electrocarbon S.A., aceasta a parcurs procedura prealabilă reglementată de Ordinul nr. 1256/2008. Contestaţia a fost soluţionată de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, prin emiterea Hotărârii nr. 975/11.11.2015, împotriva căreia s-a formulat acţiune în contencios administrativ, acţiune ce face obiectul prezentei cauze.

Faţă de această împrejurare, consideră Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, că formularea unei alte plângeri prealabile, deci parcurgerea din nou a unei etape procedurale administrative prealabile, apare ca nejustificată, conducând la tergiversarea soluţionării cauzei, afectând însuşi dreptul de acces la justiţie.

Înalta Curte constată astfel că, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa a încălcat dispoziţii de drept material, în special art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, neţinând cont de faptul că nu a fost respectată procedura privind semnalarea legală a cazului de boală de către DSP Olt şi că trebuia refăcută efectiv cercetarea suspiciunilor de boală profesională.

În condiţiile în care actul administrativ Hotărârea nr. 975 din 11.11.2015 a fost anulat pentru nemotivare de instanţa de fond, instanţa de recurs a efectuat controlul asupra argumentelor care au stat la baza acestei soluţii. Analizând opinia instanţei de fond în raport cu înscrisurile prezentate în probatoriu constată că motivarea hotărârii contestate reprezintă o condiţiei de formă care în cauză nu este îndeplinită. În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă.

În speţă, Comisia este instituţia care, analizând dosarele de cercetare a bolilor profesionale este în măsură a se pronunţa asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, luând în considerare toate argumentele prezentate de părţi, precum şi obiecţiile angajatorului S.C. Electrocarbon S.A., iar după efectuarea cercetării actul administrativ emis trebuie să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii sale.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii, ca tardiv formulat, precum şi recursul formulat de S.C. Electrocarbon S.A., ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta COMISIA DE EXPERTI DE MEDICINA MUNCII şi S.C. ELECTROCARBON S.A. împotriva sentinţei nr. 523 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. ELECTROCARBON S.A. împotriva sentinţei nr. 523 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.