Suspension of Fiscal Security Measures: Apparent Illegality and Imminent Harm Under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.03.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale reclamantei şi poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate societăţii de către terţi şi poprirea asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare, pentru suma estimata de plată de 3.318.053 RON, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceleiaşi decizii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 120 din 8 aprilie 2019, Curtea a admis acţiunea, a suspendat executarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019

A respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

A apreciat recurenta că reclamanta nu a făcut dovada vreunui motiv care ar putea impune luarea măsurii de suspendare, măsură care este extremă şi se dispune numai în cazul în care există dovezi temeinice.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

În cauză nu au fost îndeplinite aceste condiţii, cele reţinute de prima instnaţă nefiind altceva decât simple presupuneri, susţinute doar de consideraţiile reclamantei asupra faptului că actul atacat este de natură a-i perturba activitatea.

3. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru semnarea acestuia de o persoană fără calitate de reprezentant al instituţiei recurente şi excepţia nulităţii recursului pentru că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă, intimata-reclamantă a susţinut, în esenţă, faptul că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad este o structură fără personalitate juridică din subordinea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, astfel că, recursul, semnat de şeful AJFP Arad, este semnat de o persoană fără calitate de reprezentant al recurentei.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl formează suspendarea executării unei decizii de impunere emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad. În materia contenciosului administrativ, nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice emitente a actului atacat, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a emitentului deciziei a cărei suspendare se solicită, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrativ-fiscale, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ precum şi posibilitatea formulării şi semnării cererii de recurs, excepţia urmând a fi respinsă.

4.2. Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru că susţinerile recurentei nu s-ar încadra în motivul de casare invocat, analizând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă AJFP Arad, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate se circumscriu în mod formal motivului de casare privitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care şi această excepţie va fi respinsă.

4.3. Pe fondul căii de atac, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2019, prin sentinţa nr. 200 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, care a anulat actul administrativ-fiscal ce face obiectul cererii de suspendare, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui act, aparent nelegal, ar putea prejudicia societatea intimată, în raport cu cuantumul sumei stabilite prin acestea, Înalta Curte apreciază că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţiile nulităţii recursului invocate de intimata-reclamantă şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii recursului invocate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei nr. 120 din 8 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.