Appeal for hazardous-work allowances annulled as unmotivated, leaving pension ruling intact.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 3.114 din data de 6.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a fost obligată pârâta ca, în calitate de ordonator de credite, să ia măsurile necesare în vederea determinării prin expertizare, în condiţiile H.G. nr. 917/2017, dacă pentru funcţiile şi locurile de muncă ale reclamanţilor trebuie să se acorde spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, mărimea acestuia respectiv condiţiile de acordarea a acestui spor.

Împotriva acestei soluţii, reclamanţii au formulat cerere de recurs.

În cadrul procesual al recursului, la data 25.03.2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor:

- art. I. punctul V. subpunctuele 42 şi 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal;

- art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, prin care au solicitat să se asigure dreptul lor la justiţia constituţională prin sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I. punctul V. subpunctele 42 şi 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a prevederilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

2. Soluţia instanţei de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curţii Consituţionale

Prin decizia civilă nr. 637 din data de 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a CURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI în ceea ce priveşte dispoziţiile O.U.G. nr. 79/2017 şi O.U.G. nr. 90/2017.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii privitoare strict la soluţia pronunţată de instanţa de recurs pe cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de necosntituţionalitate a art. I. punctul V. subpunctuele 42 şi 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 au formulat recurs reclamanţii A., B., C. şi D..

Prin cererea de recurs au solicitat admiterea recursului, casare hotărârii recurate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond în vederea realizării procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Aceştia în susţinerea cererii de recurs au invocat în drept prevederile art. 487 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. corobarat cu art. 470 alin. (5) din acelaşi act normativ, fără a argumenta în fapt cererea de recurs.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată din oficiu de către instanţa de judecată o apreciem că este înemeiată pentru considerentele ce urmează:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenţilor obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenţii-reclamanţi nu au formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii-reclamanţi au formulat o cerere formală de recurs ce nu poate fi supusă analizei instanţei de control.

Ori, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

La finalul cererii de recurs recurenţii arată că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 487 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. corobarat cu art. 470 alin. (5) din acelaşi act normativ în susţinerea cererii lor, temeiuri de drept ce vizează motivarea cererii şi termenul în care aceasta se depune. Înalta Curte apreciază că indicare acestor temeiuri de drept fără o argumentare concretă care să vizeze motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu acoperă lipsa de motivare a cererii de recurs.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. împotriva deciziei civile nr. 637 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.