Suspension of state aid recovery decision: requirement to prove imminent harm and well-justified case under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Electroputere VFU Paşcani S.A., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Unitatea de Implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 1680/2008, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (6) din Codul de procedură fiscală a formulat cerere de suspendare privind următoarele acte: Răspunsul MFP nr. x/25.10.2018 prin care a fost soluţionată contestaţia fiscală formulată; Decizia de recuperare a ajutorului de stat nr. 11645/05.09.2018 prin care s-a dispus recuperarea ajutorului de stat acordat sub formă de finanţare nerambursabilă în cuantum de 21.118.823,53 RON (debit principal şi dobândă); Raportul nr. x/18.07.2018 emis de către MFP.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 64 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a raportului nr. x/18.07.2018 formulată de către reclamanta Electroputere VFU Paşcani S.A în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Ajutor de Stat, Unitatea de Implementare a Schemei de Ajutor de Stat Instituită prin H.G. nr. 1680/2008 - reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi; a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a Răspunsului MFP nr. x/25.10.2018; a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 a deciziei nr. 11645/05.09.2018.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 64 din 7 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Electroputere VFU Paşcani S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza admiterea cererii de suspendare aşa cum a fost formulată.

Recurenta susţine că prima instanţă nu a prezentat motivele pentru care a respins argumentele de ordin procedural invocate de societate cu privire la decizia contestată motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenta susţine nelegalitatea sentinţei recurate prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că prima instanţa a interpretat eronat dispoziţiile legale ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind condiţia pagubei iminente şi existenţa cazului bine justificat prin raportare la argumentele invocate de către Electroputere VFU Paşcani S.A. în susţinerea cererii de suspendare.

În continuare, prin cererea de recurs recurenta reiterează, în esenţă, chestiunile de fapt şi de drept invocate în faţa instanţei de fond.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantei este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de recurentă - art. 488. alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea instanţei de fond cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, rezultă că instanţa de fond a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi respectiv, a apărărilor, formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către recurenta-reclamantă în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată.

Astfel, se observă că instanţa de fond a analizat toate susţinerile recurentei-reclamante referitoare la neregularităţile de formă ale Deciziei contestate, pe care le-a găsit neîntemeiate sau incompatibile cu procedura impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu a avut loc inspecţia fiscal aferentă anului 5 de monitorizare a ajutorului de stat acordat societăţii prin Acordul de finanţare, iar Raportul nr. x/18.07.2018 nu a fost adus la cunoştinţa societăţii anterior emiterii Deciziei contestate, au fost corect înlăturate de instanţa de fond, apreciindu-se faptul că recurenta nu a contestat realizarea unei cifre de afaceri mai mici decât cea prognozată, neformulând obiecţiuni asupra datelor din actul a cărui suspendare a solicitat-o. A apreciat instanţa de fond în mod judicios că, lipsa inspecţiei fiscale este nerelevantă, atât timp cât sub aspectul cifrei de afaceri nu pot fi relevate date diferite.

În privinţa susţinerilor privind lipsa dovezii aprobării proiectului deciziei sau a lipsei semnăturii ministrului, de asemenea instanţa de fond în mod corect a reţinut că, "referitor la etapele anterioare emiterii deciziei, acestea cuprind o metodologie de lucru şi întocmirea unor acte premergătoare a căror existentţă deşi nu rezultă din probatoriul sumar administrat, nu apar a determina nulitatea actului final care apare a îndeplini condiţiile de fond şi de formă."

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privind lipsa semnăturii ministrului, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că, în condiţiile în care în cuprinsul Deciziei se menţionează actul de delegare al competenţelor, această împrejurare este de natură să satisfacă cerinţa aparenţei de legalitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă prin care aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei, neputând conduce la incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de nelegalitate invocat de către recurentă - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că şi acest motiv este neîntemeiat în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Conform art. 15 din acelaşi act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

"Cazurile bine justificate" sunt exemplificate generic de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, "paguba iminentă" constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepţională prin care instanţa de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenţei acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, dar mai ales a necesităţii înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

Determinarea existenţei cazului bine justificat nu presupune, deci, analiza în fond a legalităţii actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fiind suficientă o analiză sumară a actului, în aparenţă, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant în baza unui probatoriu minimal.

Existenţa cazului bine justificat poate fi reţinută, dacă din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Recurenta-reclamantă nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ci face trimitere tocmai la aspecte de nelegalitate.

Or, pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care s-ar bucura un act administrativ şi astfel de împrejurări au fost reţinute ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei; a unuia emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale; nemotivarea actului administrativ ori modificarea modificarea importantă a actului administrativ fiscal în calea recursului administrativ.

În cauza de faţă, corect s-a reţinut, că, prin analiza tuturor argumentelor reclamantei, nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului, aparenţa rezultată din probele administrate fiindu-i defavorabilă şi necesitând o dezlegare a litigiului pe fondul cauzei, care nu impune însă în prezent lipsirea actului administrativ de caracterul său executoriu.

De asemenea se reţine că, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a făcut nici dovada pagubei iminente, simplele afirmaţii ale acesteia prin care susţine iminenţa producerii unui prejudiciu, fără a fi susţinute de dovezi, nu pot fi reţinute ca argument pentru admiterea prezentei căi de atac.

Astfel, Înalta Curte apreciază că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute.

Or, în prezenta cauză nu au fost probate afirmaţiile potrivit cărora executarea actului administrativ atacat ar determina producerea unui prejudiciu material, viitor, previzibil şi greu sau imposibil de reparat, simplele susţineri privind implicaţiile pe care le-ar putea avea executarea actului, nefiind de natură a determina implicit suspendarea executării.

În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menţinerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Electroputere VFU Paşcani S.A. împotriva sentinţei nr. 64 din 7 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2019.