Forestry employee grade recognition: Jurisdiction of administrative courts for public service status disputes under O.U.G. 59/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning first-instance competence to the Cluj-Napoca Court of Appeal—no, to the Hunedoara Tribunal, Second Civil Section for Administrative and Fiscal Litigation, thereby ruling that the initial civil section lacked material jurisdiction. The dispute concerned a forestry employee, employed as a guard under the public status regime established by Emergency Ordinance No. 59/2000, who sued two state entities to have their employment contracts and position statuses amended to recognize a professional grade of "forestry engineer." The court determined that because the claim targeted the nature and classification of the public service relationship for forestry personnel, it constituted administrative litigation; applying Article 58(1) of O.U.G. No. 59/2000 in conjunction with Article 109 of Law No. 188/1999, the court held that such disputes fall exclusively within the competence of administrative court sections, rejecting the arguments of both the original civil tribunal and the appellate administrative court that had previously declined jurisdiction on material and territorial grounds, respectively.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 109 din Legea nr. 188/1999; Forestry employee grade recognition: Jurisdiction of administrative courts for public service status disputes under O.U.G. 59/2000: Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul pretinde, în esenţă, obligarea pârâţilor la recunoaşterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina R.A. şi Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâţii la recunoaşterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000 şi la modificarea în mod corespunzător a contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010 şi a statului de funcţii, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1528/01.10.2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Hunedoara a reţinut că reclamantul, angajat ca şef de pază în cadrul pârâtei Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina R.A., conform contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010, cu gradul profesional de tehnician silvic principal I, având statut de personal silvic, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 59/2000, a solicitat prin cererea dedusă judecăţii recunoaşterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000.
Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a reţinut că, întrucât comisia competentă să dispună încadrarea/promovarea personalului silvic din categoria din care pretinde reclamantul că face parte funcţionează în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor, instituţie publică centrală, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 245/23.01.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Bucureşti, pentru a hotărî astfel, a apreciat că, prin învestirea Tribunalului Hunedoara, reclamantul şi-a manifestat opţiunea în favoarea instanţelor de la domiciliul său.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 128/15.05.2019, apreciind că obiectul acţiunii nu are legătură cu materia contenciosului administrativ, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.
Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 756/10.07.2019, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin decizia nr. 1482 din 25 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este încadrat în cadrul instituţiei pârâte Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina RA, judeţul Hunedoara, în funcţia de şef pază, conform contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010. Totodată, reclamantul a fost încadrat cu gradul profesional de tehnician silvic principal I, având statutul de personal silvic, reglementat de O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul pretinde, în esenţă, obligarea pârâţilor la recunoaşterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000.
Potrivit art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, "Personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în care respectiva ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 prevăd expres că, în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public (prin aceasta înţelegându-se orice litigiu care priveşte naşterea, exercitarea şi încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public), competenţa de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Înalta Curte constată că, întrucât O.U.G. nr. 59/2000 nu conţine dispoziţii de natură a atrage competenţa de soluţionare a altei instanţe, în cauză este competent să judece Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi intimatele Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina RA şi RNP Romsilva Bucureşti în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.