Sports association resolution dispute remanded after res judicata exception wrongly upheld

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul C.S. "A." BRAŞOV a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii Adunării Generale a B. adoptată la data de 10.02.2017, în loc. Balvanyoş, jud. Covasna, ca nelegală.

În cauză, pârâta B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei de interes.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 141/2017 din 21 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată şi a lipsei de interes a aceleiaşi cereri,invocate de pârâta B.; a admis excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârâtă şi, în consecinţă: a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant C.S. "A." Braşov, în contradictoriu cu pârâta B. având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale a B. din data de 10.02.2017.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul C.S. "A." BRAŞOV, solicitând admiterea recursului, şi casarea în tot a sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru a analiza fondul cererii de chemare în judecată printr-o analiză amănunţită şi argumentată a tuturor apărărilor şi susţinerilor sale.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 şi pct. 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză, şi a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate, prin aplicarea eronată a excepţiei puterii de lucru judecat, în esenţă, susţinând că prima instanţă în mod netemeinic, a apreciat excepţia puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca fiind fondată, în temeiul prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., cu toate că nu există identitate de părţi între cele două litigii, bazându-se doar pe identitatea motivării din cererea de chemare în judecată.

În opinia recurentului, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, de unde rezultă caracterul obligatoriu.

Or, susţine recurentul-reclamant, dacă instanţa Curţii de Apel Braşov a avut în vedere sentinţa civilă nr. 157/23.05.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2019, trebuia să constate că respectiva cerere de chemare în judecată (promovată de A.C.S. "C." Arad) a fost respinsă pe considerentul lipsei interesului pentru care a fost introdusă acţiunea; reclamanta din acea cauză (dosar nr. x/2019), A.C.S. "C." Arad, apăra tocmai interesul C.S. "A." Braşov.

Astfel, se arată, câtă vreme Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 fără să antameze fondul cauzei, admiţând excepţia lipsei interesului pentru A.C.S. C.- care "nu justifică un interes personal, deoarece invocă aspecte care nu privesc situaţia acesteia, … ci a unui alt membru al pârâtei, respectiv, C.S. "A." Braşov", adică, reclamantul din prezenta cauză, consideră că nu se poate invoca caracterul obligatoriu al acestei sentinţe în ceea ce priveşte pe recurentul- reclamant.

Recurentul- reclamant C.S. "A." Braşov" susţine, astfel că instanţa fondului- Curtea de Apel Braşov, pentru a pronunţa sentinţa recurată, nu trebuia să se limiteze doar la aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fără să aibă în vedere şi disp. art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, având în vedere aceste ultime dispoziţii legale, recurentul mai învederează că nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 157/23.05.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, astfel încât, aceasta nu se poate i opune ca putere de lucru judecat până la proba contrară, efectuată în condiţiile legii.

Recurentul a mai arătat că, din considerentele sentinţei civile recurate Curtea de Apel Braşov putea şi trebuia să elimine prezumţiile relative ce pot fi răsturnate prin probarea unei situaţii contrare, prezumţia puterii de lucru judecat- prezumţie legală şi absolută, neputând fi opusă recurentului C.S. "A." Braşov" ca temei al respingerii cererii de a proba o situaţie contrară celei reţinute prin hotărârea judecătorească la care instanţa de fond a făcut referire, în condiţiile în care, instanţa fondului a reţinut pentru analizarea excepţiilor referitoare la competenţa materială, la prematuritate/inadmisibilitate şi a lipsei de interes, că acesta- recurent C.S. "A." Braşov-, justifică un interes, în sensul protejării intereselor sale legitime evocate prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Totodată, a mai arătat recurentul- reclamant, chestiunea de drept care se voia soluţionată prin sentinţa civilă nr. 157/23.05.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2019, nu a făcut obiectul dezbaterilor fondului, deoarece, respectiva instanţă- Curtea de Apel Timişoara - a respins acţiunea de fond constatând lipsa interesului în promovarea acţiunii şi inexistenţa vreunei vătămări suferite de A.C.S. "C." Arad, aşa cum se înţelege din dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare, în prezenta cauză, care face obiectul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov nu era ţinută să menţină consecvenţa de judecată a Curţii de Apel Timişoara, astfel încât, recurentului- reclamant C.S. "A." Braşov" să-i fie respectat şi garantat dreptul de a-şi proteja şi apăra interesele sale legitime, evidente chiar şi în situaţia în care recurentul nu ar fi fost membru cu drepturi depline în structura organizatorică a pârâtei- intimate B..

În fine, în aceste condiţii, recurentul- reclamant arată că, prin neanalizarea apărărilor sale referitoare la nelegalitatea actului supus cercetării judecătoreşti, respectiv, prin pronunţarea sentinţei în lipsa argumentelor decisive ce au condus la înlăturarea acestor apărări ale recurentului, devine incident, inclusiv, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind nemotivarea.

4. Intimata- pârâtă B. căreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, i s-a comunicat recursul (conform dovezilor existente la dosar) nu a formulat întâmpinare în recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 5 decembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva normelor de drept incidente, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată."

Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească poate fi valorificată în două moduri care decurg din prevederile art. 431 din C. proc. civ.

Pe de o parte se poate invoca efectul negativ al autorităţii de lucru judecat care presupune imposibilitatea judecării unui litigiu atunci când acesta a fost deja soluţionat printr-o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat. În acest sens, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect." Admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, în această situaţie, conduce la respingerea celei de a doua acţiuni fără ca aceasta să mai fie analizată pe fond. Aşa cum rezultă din textul de lege citat, pentru a se putea invoca efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este necesară o triplă identitate, de părţi, obiect şi cauză, între cele două litigii.

Pe de altă parte se poate invoca efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat care impune ca aspecte dezlegate deja într-un litigiu anterior să primească aceeaşi soluţie într-un litigiu ulterior în care se dezbate aceeaşi problemă. În acest sens art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă." În cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat instanţa soluţionează pe fond cea de a doua cauză dar aspectele deja dezlegate definitiv în litigiul anterior vor primi aceeaşi dezlegare, hotărârea anterioară neputând fi contrazisă de noua hotărâre. Nu se mai impune, în acest caz, să existe identitate de obiect şi cauză între cele două litigii dar trebuie ca aspectele dezlegate deja să fie incidente şi în noul litigiu şi se păstrează condiţia identităţii de părţi care decurge din prevederile art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora."

În speţă, reţinând autoritatea de lucru judecat şi respingând acţiunea fără a o mai analiza în fond, prima instanţă a făcut, în fapt, aplicarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat. Or, acesta presupunea tripla identitate de obiect, cauză şi părţi. Aşa cum a arătat recurentul şi cum, de altfel, a reţinut şi instanţa de fond, între prezentul litigiu şi cel soluţionat prin sentinţa nr. 157/2017 a Curţii de Apel Timişoara nu există identitate de părţi.

Este adevărat, pe de altă parte, că instanţa de fond a făcut trimitere la prevederile art. 431 alin. (2) care se referă la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Se constată, însă, în primul rând, faptul că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ar fi trebuit să conducă la soluţionarea pe fond a litigiului cu luarea în considerare a aspectelor tranşate în litigiul anterior, aşa cum s-a arătat mai sus. Or instanţa de fond nu a mai analizat pe fond cererea.

În al doilea rând, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune, ca şi efectul negativ identitate de părţi între cele două litigii, identitate care nu se verifică în speţă.

În concluzie, instanţa de fond nu putea să facă aplicarea art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. pentru a respinge acţiunea fără cercetarea ei pe fond întrucât efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupunea identitatea de părţi şi ar fi trebuit să conducă, oricum, la soluţionarea pe fond a pricinii.

Totodată, instanţa de fond nu putea să facă aplicarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat întrucât acesta presupunea tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Pentru toate aceste considerente, găsind a fi neîntemeiată excepţia puterii de lucru judecat, reţinută greşit în cauză de către instanţă, Înalta Curte reţine că circumstanţele concrete ale cauzei sunt de natură a infirma soluţia pronunţată de instanţa de fond, impunându-se, aşadar, admiterea recursului, în limitele arătate, cu consecinţa casării în parte a sentinţei recurate şi respingerii excepţiei puterii de lucru judecat, şi a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată, şi va respinge excepţia puterii de lucru judecat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul C.S. "A." Braşov împotriva sentinţei nr. 141/2017 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, şi respinge excepţia puterii de lucru judecat. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.