Agency’s annulment action time-barred; six-month limit ran from expiry of response deadline, not later communication.

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2016, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi A., anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa din 29 septembrie 2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2015 şi repunerea pe rol a procedurii de control a averii persoanei cercetate, A..

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 71 din 27 martie 2017, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul A. prin întâmpinare, şi a respins acţiunea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate ca prescrisă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, anularea Ordonanţei din 29 septembrie 2015 şi repunerea pe rolul Comisiei în vederea efectuării acţiunii de control cu privire la avea persoanei cercetate.

După ce a prezentat situaţia de fapt, recurenta a arătat că, prin Ordonanţa din 29 septembrie 2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea controlului până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi, în temeiul art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996, s-a suspendat acelaşi control şi s-a dispus sesizarea aceluiaşi parchet cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către persoana cercetată A. a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen., având în vedere omisiunea menţionării în declaraţiile de avere aferente anilor 2008-2010 a sumelor de bani deţinute în conturile bancare deschise la B., Sucursala 156, Netanya, Israel.

Ordonanţa din 29 septembrie 2015 i-a fost comunicată la data de 17.12.2015.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere prealabilă în termenul legal de 30 de zile (07.01.2016) de la primire (17.12.2015), înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa - Comisia de Cercetare a Averilor în Dosarul nr. x/2016.

La termenul din 22 ianuarie 2016, Comisia de Cercetare a Averilor a respins plângerea prealabilă ca nefondată, soluţia fiindu-i comunicată la data de 03.10.2016.

Având în vedere soluţia de respingere a plângerii prealabile, în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, la 09.12.2016, a formulat acţiune pe rolul Curţii de Apel Constanţa prin care a solicitat anularea Ordonanţei din 29 septembrie 2015 şi repunerea pe rol a procedurii de control a averii persoanei cercetate A..

În opinia sa, termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii în anularea actului administrativ curge de la data comunicării ordonanţei prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, nu se află în ipoteza prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât plângerea a fost formulată la data de 07.01.2016 şi a fost soluţionată în şedinţa Comisiei din 22.01.2016, cu citarea părţilor.

Ţinând cont de soluţiile pe care le poate da Comisia de cercetare a averilor în soluţionarea plângerii prealabile (să admită plângerea, să o respingă, ca inadmisibilă, sau să o respingă, ca nefondată), este evident că acţiunea în instanţă nu poate fi introdusă decât după comunicarea ordonanţei prin care este soluţionată plângerea prealabilă, fiind incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, plângerea a fost formulată la data de 07.01.2016 şi a fost soluţionată în şedinţa Comisiei din 22.01.2016 (în termenul legal de 30 de zile), cu citarea părţilor.

Modul de soluţionare a plângerii prealabile a fost adus la cunoştinţa sa odată cu comunicarea Ordonanţei nr. 1/22.01.2015, la data de 03.10.2016.

Soluţia nu a fost postată pe portalul instanţelor de judecată şi nici în vreun alt registru public, astfel că numai la acel moment a fost în măsură să cunoască modalitatea de soluţionare a acesteia.

3. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

3.1. Obiectul acţiunii vizează anularea Ordonanţei din 29 septembrie 2019 emise de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care a fost suspendată procedura de control a averii persoanei cercetate A. şi repunerea pe rol a procedurii.

Împotriva acestei ordonanţe, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Agenţia Naţională de Integritate a formulat plângere prealabilă la data de 11.01.2016 (07.01.2016 data poştei, după cum afirmă recurenta).

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;".

3.2. Prima instanţă a reţinut că este incidentă ipoteza prevăzută la lit. c) a articolului menţionat, pentru că reclamantei nu i-a fost comunicat în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii răspunsul la plângerea prealabilă, acţiunea în anularea ordonanţei trebuind să fie formulată în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile.

Recurenta-reclamantă critică cele avute în vedere de instanţă, apreciind că nu a fost depăşit termenul de soluţionare a plângerii prealabile, de vreme ce plângerea a fost soluţionată în şedinţa din 22.01.2016.

În opinia sa, este aplicabilă ipoteza prevăzută de lit. a) a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni începând să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

3.3. Înalta Curte, analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Conform art. 7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana interesată trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Plângerea trebuie soluţionată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), respectiv în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Or, în cauză, deşi plângerea prealabilă, înregistrată la data de 11.01.2016, a primit termen la data de 22.01.2016, când au fost citate părţile, din perspectiva petentei-recurente Agenţia Naţională de Integritate nu se poate reţine că plângerea a fost soluţionată, de vreme ce nu a primit niciun fel de răspuns la aceasta în termenul de 30 de zile de la înregistrare.

3.4. De altfel, acest aspect este întărit chiar de către recurenta-reclamantă, care, în cuprinsul recursului, afirmă că modul de soluţionare a plângerii a fost adus la cunoştinţa sa odată cu comunicarea Ordonanţei nr. 1/22.01.2016, la data de 03.10.2016, soluţia nefiind postată pe portalul instanţelor de judecată şi nici în vreun registru public, astfel că numai la acel moment a fost în măsură să cunoască modalitatea de soluţionare a plângerii prealabile.

Într-o atare situaţie, termenul de prescripţie pentru exercitarea acţiunii în anularea actului, de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a început să curgă de la 11.02.2016, momentul la care au expirat cele 30 de zile în care pârâta trebuia să soluţioneze plângerea petentei-recurente, respectiv să-i comunice un răspuns, şi s-a împlinit la 11.07.2016.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut, în raport cu art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, că, prin depunerea acţiunii în anulare la 09.12.2016, acest termen a fost depăşit, fiind prescris, în cauză, dreptul material la acţiune.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentă, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 71 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.