Salary recalculation upheld for judges; appeal dismissed as untimely, new claim inadmissible.

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, iniţial, la data de 17.11.2015, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, anularea Dispoziţiei nr. 71/02.10.2015 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, Deciziei nr. 70/13.10.2015 emise de Inspecţia Judiciară, a Deciziilor nr. 40, 41, 42, 46, 47, 49, 51, 52, 54, 55, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69 din 13.10.2015, a Deciziei nr. 76/06.11.2015 emise de Inspecţia Judiciară, decizii prin care s-au respins contestaţiile formulate pe cale administrativă, şi anularea Dispoziţiei nr. 54/14.08.2015 emise de Consiliul Superior al Magistraturii şi Deciziilor nr. 31/14.09.2015 şi nr. 33/06.10.2015 emise de Inspecţia Judiciară şi obligarea pârâţilor la emiterea unei noi dispoziţii sau decizii de salarizare şi recalculare a drepturilor salariale prin raportare la salariul de bază la nivelul maxim pe care îl are în instituţie un inspector judiciar ce ocupă o funcţie similară.

Prin sentinţa civilă nr. 334 din 25 martie 2016, Tribunalul Galaţi admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 347 din 7 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesual pasive formulate de pârâţi, ca neîntemeiate.

A admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat Dispoziţia nr. 71/02.10.2015 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, Decizia nr. 70/13.10.2015 emisă de Inspectorul Şef - Adjunct al Inspecţiei Judiciare, Deciziile nr. 40, nr. 41, nr. 42, nr. 46, nr. 47, nr. 49, nr. 51, nr. 52, nr. 54, nr. 55, nr. 57, nr. 58, nr. 59, nr. 60, nr. 61, nr. 62, nr. 63, nr. 64, nr. 65, nr. 66, nr. 67, nr. 68, nr. 69 emise la data de 13.10.2015 de către Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, Decizia nr. 76 emisă la data de 06.11.2015 de către Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, Dispoziţia nr. 54/14.08.2016 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, Deciziile nr. 31/14.09.2015 şi nr. 33/06.10.2015, emise de Inspectorul - Şef al Inspecţiei Judiciare.

A obligat pârâţii la emiterea unor noi dispoziţii/decizii de salarizare pe numele reclamanţilor, prin care să se recalculeze drepturile salariale ale acestora, începând cu data de 09.04.2015, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y., pârâta Inspecţia Judiciară şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3.1. Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea cererii şi obligarea pârâţilor la emiterea unor noi dispoziţii/decizii de salarizare pe numele reclamanţilor, prin care să se recalculeze drepturile salariale ale acestora, începând cu 09.04.2015, conform dispoziţiilor legale, la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

După ce au prezentat considerentele avute în vedere de prima instanţă, recurenţii-reclamanţi au arătat că, prin Decizia nr. 55/23.12.2016, începând cu 01.08.2016 indemnizaţia de încadrare brută lunară a inspectorilor judiciari şi a personalului juridic de specialitate asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Inspecţiei Judiciare, se recalculează la valoarea de referinţă sectorială de 381,823, iar, prin Decizia nr. 2/19.01.2017, s-au recalculat aceste drepturi începând cu data de 01.10.2016 la valoarea sectorială de 405.

În preambulul acestei decizii, au fost invocate Decizia nr. 23/26.09.2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Adresele nr. x/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2016 şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 887/17.01.2017.

De asemenea, prin Legea nr. 71/2015 şi prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 ce reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, indemnizaţiile magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor au fost egalizate, astfel că, din punct de vedere juridic, de la data de 09.04.2015, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor au dobândit dreptul de a avea indemnizaţia egalizată cu cele în plată.

Urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, garadaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru reclamanţi trebuie stabilit, începând cu 09.04.2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie, ceea ce înseamnă că acesta trebuie privit dinamic, iar nu static la o anume dată, fiind prevăzut nu numai principiul, ci şi criteriul de referinţă, salariul maxim şi, respectiv, în plată.

Or, acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ce nu include majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, această majorare fiind acordată separat.

Au mai arătat recurenţii-reclamanţi că, în aplicarea acestor dispoziţii legale, prin Hotărârea nr. 48 din 13 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanţi (membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor) fiind obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la încetarea raportului de serviciul al fiecărui reclamant cu pârâtul, precum şi obligarea acestuia la repararea prejudiciului creat fiecărui reclamant prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016.

Astfel, au apreciat recurenţii-reclamanţi că instanţa de fond ar fi trebuit să ia în considerare valoarea de referinţă de 405 RON, pe care trebuia să o stabilească în mod expres în dispozitiv, nefiind suficient să fie anulate actele interne care stabileau niveluri de salarizare scăzute, ci să dispună refacerea lor şi să le aducă la zi, în conformitate cu dispoziţiile legale, la fiecare moment în care salariul este în plată.

De altfel, instanţa nu doar avea obligaţia de a avea în vedere valoarea de referinţă de 405 RON, dar în dispozitiv trebuia să menţioneze clar această sumă pentru că, printr-o menţiune, chiar de admitere, dar generică, lasă calea deschisă interpretării şi condiţionării de acte extranee şi de a aduce de fiecare dată probe suplimentare pentru angajat, deşi este obligaţia angajatorului de a stabili corect drepturile salariale şi de a le actualiza permanent, în raport de noile dispoziţii legale, în evidenţele de muncă.

Faţă de aceste aspecte, au apreciat recurenţii-reclamanţi că se impunea obligarea pârâţilor să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 01.10.2016.

3.2. Recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamanţilor şi menţinerea deciziilor de salarizare contestate.

A apreciat recurenta, în esenţă, că în mod nelegal instanţa a obligat pârâţii la emiterea unor noi decizii de salarizare prin care să se recalculeze drepturile salariale alea cestora prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 347 RON începând cu 09.04.2015.

3.3. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei de interes a cererii privind emiterea unor noi dispoziţii/decizii prin care să fie recalculate drepturile salariale ale reclamanţilor pentru perioada ulterioară datei de 01.08.2016 şi, în consecinţă, să se respingă acţiunea pentru această perioadă ca lipsită de interes, iar, pentru intervalul 09.04.2015-31.07.2016, să se repinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

După ce a prezentat situaţia de fapt şi considerentele primei instanţe, a arătat recurentul că, ulterior formulării acţiunii, prin Deciziile nr. 86/17.12.2015, nr. 37.12.2016, nr. 42/05.09.2016, nr. 55/23.09.2016 şi nr. 19.01.2017 emise de Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare şi prin Dispoziţiile nr. x/16.12.2016 şi nr. y/11.01.2017 ale secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii, s-au modificat drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu 01.08.2016, în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON, la care s-a adăugat 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, iar, începând cu 01.10.2016, reclamanţilor le-au fost calculate drepturile salariale în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care s-a adăugat 10% conform Legii nr. 293/2015.

Astfel, în cauză, nu mai există niciun folos material sau moral pe care contestatorii l-ar putea obţine, finalitatea urmărită de aceştia după 01.08.2016 fiind deja obţinută.

Deşi exista un interes al contestatorilor la momentul depunerii contestaţiei, acest interes nu mai subzistă, având în vedere că, ulterior sesizării instanţei, prin deciziile menţionate s-au modificat drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu data de 01.08.2016.

Pe fond, recurentul a apreciat recurentul că instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a normelor de drept material.

Trebuie făcută distincţie între magistraţii cărora prin hotărâri judecătoreşti irevocabile li s-au acordat creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi pentru care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexa acestei ordonanţe şi ceilalţi magistraţi care, fie nu au obţinut astfel de titluri executorii, fie le-au obţinut, însă valoarea de referinţă sectorială majorată a fost plătită până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Prin Decizia în interesul legii nr. 25/14.11.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile O.G. nr. 10/2007 se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor, având în vedere că aceştia nu figurează în enumerarea personalului contractual din sectorul bugetar prevăzută de art. 1 din acest act normativ.

Prin urmare, majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 347,10 RON nu s-a putut acorda până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 şi numai acelor magistraţi cărora li s-au recunoscut prin hotărâri judecătoreşti creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Persoanele care nu au obţinut titluri executorii privind creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 sau care nu contestat Decizia nr. 44/10.05.2010 a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii nu se pot raporta la beneficiarii acestor drepturi, deoarece nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare trebuie să se stabilească potrivit legii (valoarea de referinţă sectorială fiind cea prevăzută de O.G. nr. 13/2008, şi anume 291,98 RON), conform interpretării date prin Deciziile nr. 25/2011 şi nr. 2/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile O.G. nr. 10/2007 nu se regăsesc în niciuna dintre situaţiile menţionate anterior, soluţia dispusă de instanţa supremă fiind general obligatorie pentru perioada anterioară datei de 01.08.2016, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016. Nu este incidentă în cauză Decizia nr. 23/29.06.2015 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă la care instanţa de fond a făcut trimitere în mod greşit.

A mai apreciat recurentul-pârât că instanţa de fond a interpretat greşit Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, pentru că, faţă de cele reţinute de instanţa de contencios constituţional, numai începând cu 01.08.2016, iar nu anterior, drepturile salariale puteau fi stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON, majorată cu 10%, având în vedere că decizia Curţii Constituţionale vizează dispoziţiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, dispoziţii care prevăd egalizarea salariilor în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, începând cu data menţionată.

Astfel, în mod corect Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară au procedat la recalcularea drepturilor salariale prin raportare la valoare de referinţă sectorială maximă în plată, începând cu 01.08.2016.

De altfel, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite, începând cu 01.08.2016, în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, rezultată din majorarea valorii de referinţă sectorială de 347 cu 10%, iar reclamanţii au beneficiat de aceleaşi drepturi salariale.

Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii a ţinut cont de valoarea de referinţă sectorială de 347,10 RON aflată în plată pentru o parte din personalul instituţiei, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, valoare recunoscută şi de ceilalţi ordonatori principali de credite, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

De asemenea, prin Deciziile nr. 86/17.12.2015, nr. 37/12.07.2016, nr. 42/05.09.2016, nr. 55/23.09.2016 şi nr. 02/19.01.2017 emise de Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare şi prin Dispoziţiile nr. x/16.12.2016 şi nr. y/11.01.2017 ale Secretarului General al Consiliului Superior al Magistraturii s-au modificat drepturile salariale ale reclamanţilor, în sensul reţinerii unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, fără includerea majorării de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.10.2016.

4. Apărările părţilor

Recurenţii au formulat, fiecare, întâmpinări faţă de recursul părţilor adverse, solicitând respingerea acestora.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine următoarele.

5.1. În ceea ce priveşte recursul pârâtei Inspecţia Judiciară, analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Sentinţa de fond a fost comunicată pârâtei Inspecţia Judiciară la data de 28.04.2107, conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond. Dovada de înmânare a fost semnată de funcţionarul înscărcinat cu primirea corespondenţei, care a semnat şi a aplicat ştampila instituţiei.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Or, în cauză, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond s-a împlinit la data de 15.05.2017 (ultima zi a termenului de 15 zile împlinindu-se pe 15.05.2017, duminică, zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până luni, 15.05.2017).

Aspect necontestat, cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond la data de 16.05.2017 (după cum rezultă din viza de primire aplicată pe cererea de recurs, aflată la dosar de recurs), pârâta Inspecţia Judiciară nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

5.2. Referitor la recursul reclamanţilor, Înalta Curte reţine, din susţinerile acestora, expuse la pct. 3.1. al prezentei decizii, că, în concret, aceştia critică faptul că instanţa de fond nu a menţionat în mod expres în dispozitivul hotărârii pronunţate valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, nefiind suficientă, în opinia lor, doar anularea actelor interne care stabileau niveluri de salarizare scăzute.

Or, instanţa de control judiciar constată că o atare critică este dedusă direct instanţei de recurs, neconstituind un motiv al acţiunii sale şi, cu atât mai puţin, obiect de analiză al primei instanţe.

În contextul în care un atare motiv de nelegalitate a actelor contestate este invocat pentru prima dată în instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, devin aplicabile dispoziţiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalităţii sentinţei primei instanţe pentru acest motiv.

5.3. În ceea ce priveşte recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii priveşte anularea deciziilor prin care s-au respins contestaţiile administrative formulate de reclamanţi şi obligarea pârâţilor la emiterea unei noi dispoziţii sau decizii de salarizare şi recalcularea drepturilor salariale prin raportare la salariul de bază la nivelul maxim pe care îl are în instituţie un inspector judiciar ce ocupă o funcţie similară.

Nu se poate reţine că acţiunea sau recursul ar fi devenit lipsite de interes, pentru că, în raport cu actele depuse la dosar, Înalta Curte nu este în măsură să aprecieze dacă s-au recalculat şi plătit integral/parţial drepturile salariale.

Prima instanţă, în admiterea acţiunii, a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Astfel, potrivit actului normativ menţionat:

"Art. I. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.""

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiaşi act normativ se prevede că:

"6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei." "

Din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor de drept menţionate rezultă că personalul din instituţii şi autorităţi publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu alte persoane având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfinţeşte principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remuneraţie egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat în mod corect că egalizarea remuneraţiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat.

Contrar alegaţiilor recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, acest aspect nu contrazice aplicarea Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor.

Astfel, va fi înlăturată apărarea pârâtului CSM că egalizarea indemnizaţiilor se putea face numai după 01.08.2016, de vreme ce Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 nu a făcut decât să confirme principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Pe de altă parte, din raportul comun din 17.03.2015 al Comisiilor pentru muncă şi protecţie socială, şi, respectiv, pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, rezultă că amendamentul devenit alin. (51) al articolului 1 la O.U.G. nr. 83/2014 a fost propus pentru "clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime".

Susţinerea recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, că ar trebui făcută distincţie între magistraţii cărora prin hotărâri judecătoreşti irevocabile li s-au acordat creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi ceilalţi magistraţi care nu au obţinut astfel de titluri executorii, nu are vreo fundamentare, raportat la finalitatea eliminării discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

În ceea ce priveşte referirea recurentului-pârât CSM la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, Înalta Curte reţine că acesta a fost emis în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

De altfel, invocarea acestor acte normative şi emiterea noilor dispoziţii de salarizare de către pârâţi, începând cu 01.08.2016, nu face altceva decât să confirme legalitatea hotărârii primei instanţe.

5.4. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară ca tardiv formulat şi va respinge recursurile formulate de reclamanţi şi de Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 347 din 7 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursurile, formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y. şi de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.