Platform liability upheld: discriminatory ads costs restored in full after appeals court reversal

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 13.02.2017, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Centrul de Studii Juridice şi Drepturile Omului, anularea Hotărârii nr. 544/31.08.2016 emise de CNCD.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 544/31.08.2016 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în ceea ce priveşte anunţurile reţinute la pct. 4.1.1 subpunctele 4, 5, 7, precum şi sancţiunea amenzii în cuantum de câte 2.000 RON aplicate pentru fiecare din aceste anunţuri în parte.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au formulat recurs.

2.1. Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului său, reclamanta susţine că instanţa fondului a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Susţine recurenta reclamantă că se impune înlăturarea considerentelor instanţei, în sensul că în speţă ar fi aplicabile inclusiv dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 3 lit. c) şi s) din O.G. nr. 137/2000, în condiţiile în care temeiurile de drept care au stat la baza emiterii deciziei atacate sunt exclusiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (4) şi art. 15, fiind inadmisibilă completarea ulterioară a temeiurilor de drept, peste conţinutul deciziei în litigiu.

În continuare, recurenta reclamantă afirmă că nu poate fi reţinută în persoana sa calitatea de subiect activ al contravenţiilor stabilite prin hotărârea nr. 544/31.08.2016, întrucât necenzurarea textelor sau anunţurilor publicitare ale utilizatorilor platformei www.x.ro nu se încadrează în niciuna dintre prevederile O.G. nr. 137/2000.

În esenţă, recurenta reclamantă afirmă că, în calitate de furnizor de servicii informaţionale este responsabilă, în accepţiunea Legii nr. 365/2002, numai de conţinutul discriminatoriu produs de furnizor şi prepuşii săi şi nu de conţinutul discriminatoriu găzduit sau doar tranzitat, atât timp cât nu are cunoştinţă de conţinutul acestuia.

În egală măsură, recurenta reclamantă susţine că nu este incidentă ipoteza necenzurării unor comentarii în spaţiul virtual, de natură a incita la ură şi la violenţă, astfel că solicită casarea hotărârii atacate şi admiterea în tot a acţiunii sale.

2.2. Pârâta CNCD a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii, în integralitate, a acţiunii formulate.

În motivarea recursului său, pârâta CNCD susţine că în mod nelegal a apreciat prima instanţă că sintagma "fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare" nu are caracter discriminatoriu.

Astfel, instanţa fondului consideră că noţiunea "ţigănie" a fost utilizată la mod figurativ, fără nicio aluzie la apartenenţa etnică a individului, concluzie greşită, susţine recurenta pârâtă, din moment ce nu poate fi disociată de apartenenţa etnică.

În acest sens, recurenta pârâtă arată că prin conţinutul lor, anunţurile publicitare prin care se exclud "ţigăniile ulterioare" reprezintă discriminare, termenii utilizaţi încercând să convingă destinatarii anunţurilor că nu vor fi practicate conduite condamnabile, ceea ce constituie o utilizare nepermisă a originii etnice, cu consecinţa incidenţei dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Faţă de aceste considerente, recurenta pârâtă solicită casarea sentinţei civile criticate, rejudecarea cauzei şi respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Pentru soluţionarea celor două recursuri, ale căror critici se exclud reciproc, este necesară sintetizarea circumstanţelor cauzei şi în acest sens, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 544/31.08.2016 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a dispus sancţionarea reclamantei A. S.R.L. cu amendă contravenţională în sumă de 14.000 RON, respectiv câte 2000 RON, pentru fiecare anunţ discriminator la adresa etniei rome în număr de 7, conform art. 26 (1) din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 10 din O.G. nr. 2/2001, precum şi obligarea acesteia de publicare pe pagina de internet proprie a unui rezumat al hotărârii conform art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 8 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, reţinându-se că aspectele sesizate constituie fapte de discriminare conform art. 2, cu alin. (1), art. 2 cu alin. (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Cele 7 fapte menţionate în cuprinsul deciziei atacate care constituie contravenţii, sunt următoarele:

1. În data de 29.11.2015, era postat la rubrica "Hostess/Promoteri" anunţul cu titlul "Caut colegă de apartament" cu următorul conţinut:

"Caut colegă de apartament, locaţie nouă, fata trebuie neapărat să: înălţimea minimă 1,70, maxim 60 kg, exclus etnia rromă.

2. În data de 3.12.2015 era postat, la rubrica "Menaj/îngrijire persoane" anunţul cu titlul "Caut familie care să mă întreţină…" cu următorul conţinut:

"Doresc să mă predau în întreţinere unei familii serioase contra casă în Timişoara… Rog seriozitate maximă şi fără ţigani sau alte etnii…; date de contact: x;"

3. În data de 18.12.2015 era postat, la rubrica "Apartamente 1 cameră" anunţul cu titlul "Cumpăr apartament curte comună" cu următorul conţinut: cumpăr apartament curte comună, fără ţigani, poate să fie şi fără amenajări, ofer maxim 18.000 euro, în funcţie de suprafaţă de stare, suprafaţa utilă: 35; Tel: x;"

4. În data de 8.01.2016 era postat, la rubrica "Reparaţii electronice/electrocasnice/PC" anunţul cu titlul "Repar maşini de spălat la domiciliu" cu următorul conţinut:

"Repar maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, uscătoare rufe la domiciliul clientului, piese de schimb, garanţie lucrare. Deplasarea la domiciliu. Preţuri reale stabilite la faţa locului, fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare. Telefon x";

5. În data de 9.01.2016 era postat, la rubrica "Reparaţii electronice/electrocasnice/PC" anunţul cu titlul "Repar maşini de spălat rufe, vase, uscătoare" cu următorul conţinut:

"Electronist, repar aparate electrocasnice: maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, uscătoare rufe automate, piese de schimb din stoc sau pe comandă, garanţie reparaţie. Asigur deplasare şi la domiciliul clientului în vederea constatării şi stabilirii defectului. Preţuri reale stabilite la faţa locului, fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare. Telefon x";

6. În data de 12.01.2016 era postat, la rubrica "Apartamente 2 camere" anunţul cu titlul "Ocazie" cu următorul conţinut:

"Vând apartament cu 2 camere, bucătărie, baie + 1 boxă încălzire centrală proprie parchet, geamuri termopan şi posibilitate mansardare la curte comună în zona Bălcescu, pe str. x. Zona este liniştită şi merită văzut. În curte nu sunt ţigani. Încălzire: Centrala proprie, număr camere: 2, număr băi: 1, suprafaţa utilă 49… Tel: x";

7. În data de 6.02.2016 era postat, la rubrica "Reparaţii electronice/electrocasnice/PC" anunţul cu titlul "Repar maşini de spălat la domiciliu" cu următorul conţinut:

"Repar maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, uscătoare rufe la domiciliul clientului, piese de schimb, garanţie lucrare. Deplasarea la domiciliu. Preţuri reale stabilite la faţa locului, fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare. Telefon x".

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva hotărârii CNCD nr. 544/31.08.2016, arătând, în esenţă, că nu are responsabilitatea caracterului discriminatoriu al conţinutului anunţurilor publicate aşa cum au fost acestea elaborate şi, pe de altă parte, că anunţurile conţinând sintagma "ţigănii" nu au caracter discriminator, termenul fiind folosit în sens figurativ, astfel cum îl explicitează dicţionarul explicativ al limbii române.

Soluţionând acţiunea reclamantei, prima instanţă a apreciat că, din perspectiva legislaţiei interne şi comunitare, sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa actului de discriminare, în ceea ce priveşte anunţurile publicate pe site-ul reclamantei, poziţiile 1,2,3,6, din cuprinsul cărora rezultă că accesul la serviciile respective era condiţionat de neapartenenţa la etnia romă, concretizându-se un tratament, distinct de cel de restricţionare/refuz la serviciile oferite/intermediate de către reclamantă, de ofensare sau lezare a demnităţii prin discriminare sau crearea unei atmosfere ostile, degradante, ofensatoare la adresa persoanelor de etnie rromă. Dreptul lezat, în speţă, este dreptul la demnitate, onoare şi prestigiu al persoanei, interdependent "exercitării" în condiţii de egalitate şi nediscriminare, sub pretenţia subiectivă a posedării neştirbite a caracteristicilor autorităţii morale, în acord cu dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 R, în lumina art. 16, alin. (1), coroborat cu art. 30, alin. (6) din Constituţie, respectiv art. 14, coroborat cu art. 10, alin. (2) din Convenţia Europeană pentru Apă rarea Drepturilor Omului, cât şi art. 1, raportat la art. 2 şi 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Persoanele aparţinând unei anumite etnii, precum cele aparţinând etniei rome, au, în egală măsură, dreptul la demnitate umană, ori, prin permiterea de către reclamantă a publicării unor anunţuri online nemoderate (nefiind eliminaţi termenii ofensatori şi per se restrictivi la serviciile oferite), reclamanta participă direct sau indirect, la crearea unei atmosfere ostile, degradante sau ofensatoare la adresa etniei rome în general.

În ceea ce priveşte anunţurile de la poziţiile 4,5,7, instanţa fondului a apreciat că apărarea reclamantei în sensul că nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea caracterului lor discriminator este întemeiată, noţiunea de "ţigănie" fiind folosită de utilizatorul site-ului în mod figurativ, cu sensul de faptă, comportare urâtă, târguială excesivă, gălăgie, hărmălaie, scandal, astfel cum îl explicitează dex-ul limbii române. Chiar pârâta reţine în cuprinsul notelor scrise că termenul poate fi utilizat atât ca apelativ pentru a indica o persoană ca aparţinând etniei, cât şi în sens figurativ-peiorativ.

Curtea reţine că, din cuprinsul anunţurilor indicate rezultă că menţiunea "fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare" vizează sensul indicat de reclamantă, fără aluzie la apartenenţa etnică a individului. Ca atare, nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei că utilizarea noţiunii de "ţigănie" în contextul dat are ca efect, direct sau indirect, urmărit sau generat implicit, în sensul că transmiterea mesajului că o atare manieră condamnabilă la negocierea unui preţ s-ar circumscrie înseşi apartenenţei etnice.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate în cuprinsul acţiunii, curtea de apel a dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 544/31.08.2016, emisă de pârâta Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce priveşte anunţurile reţinute la pct. 4.1.1 subpunctele 4,5,7 precum şi sancţiunea amenzii în cuantum de câte 2000 RON aplicată pentru fiecare din aceste anunţuri în parte.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, o primă critică la adresa sentinţei civile pronunţate de instanţa fondului vizează incidenţa prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., motiv de casare invocat de recurenta reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este casabilă hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, fiind evidenţiate, aşadar, trei ipoteze diferite avute în vedere de legiuitor cu prilejul edictării normei citate.

În cuprinsul memoriului de recurs recurenta reclamantă nu a arătat care sunt considerentele pentru care susţine critica la adresa sentinţei civile nr. 66 din 30 mai 2017 din perspectiva prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., astfel că simpla critică a recurentei reclamante în acest context nu poate conduce la casarea hotărârii primei instanţe.

Nefondat este şi critica prin care recurenta reclamantă susţine incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurenta reclamantă arată că în mod nelegal judecătorul fondului a reţinut incidenţa, în speţă, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 3 lit. c) şi s) din O.G. nr. 137/2000, în condiţiile în care temeiurile de drept care au stat la baza emiterii hotărârii CNCD contestate sunt exclusiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) şo 4 precum şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Critica recurentei reclamante nu este fondată, constatând instanţa de control judiciar faptul că prima instanţă s-a raportat strict la starea de fapt şi normele juridice menţionate în cuprinsul hotărârii CNDC ca fiind aplicabile în cauză, nefiind demonstrată, aşadar, completarea actului administrativ dedus judecăţii de către instanţa fondului.

O altă critică a recurentei reclamante vizează inexistenţa calităţii de subiect activ al contravenţiilor reţinute prin hotărârea CNCD contestată în cauză, susţinând recurenta reclamantă că întrucât necenzurarea textelor sau anunţurilor publicitare ale utilizatorilor platformei www.x.ro nu se încadrează în niciuna dintre prevederile O.G. nr. 137/2000.

În plus, recurenta reclamantă afirmă că, în calitate de furnizor de servicii informaţionale este responsabilă, în accepţiunea Legii nr. 365/2002, numai de conţinutul discriminatoriu produs de furnizor şi prepuşii săi şi nu de conţinutul discriminatoriu găzduit sau doar tranzitat, atât timp cât nu are cunoştinţă de conţinutul acestuia.

Aceste argumente au fost corect înlăturate de către prima instanţă, în contextul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 365/2002, potrivit cărora furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale care facilitează accesul la informaţia furnizată de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării posibilităţii de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.

În atare context, recurenta reclamantă a susţinut, în prezenta cale de atac, că necenzurarea textelor/anunţurilor publicitare ale utilizatorilor nu se încadrează în niciuna din prevederile O.G. nr. 137/2000, afirmaţie ce nu poate fi însuşită, întrucât o conduită conformă principiului nediscriminării presupune, în privinţa furnizorilor de servicii al societăţii informaţionale, o diligenţă sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor care intră în categoria aşa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violenţă, diligenţă ce presupune nu numai abţinerea de la propria faptă de discriminare dar şi luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea postărilor ce pot conduce la proliferarea urii rasiale sau faţă de alte etnii.

În acest sens, în mod just a făcut prima instanţă trimitere la juriprudenţa CEDO în această problematică, fiind menţionate considerentele exprimate de instanţa europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menţionează că, o publicaţie online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicaţiei online pot şi trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativităţii că utilizatorii să se înregistreze şi doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicaţiei să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate).

Totodată, în cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi Index.hu Zrt contra Ungariei, instanţa a statuat că un sistem de disclaimer şi de eliminare la cerere a comentariilor ofensatoare constituie instrumente adecvate pentru păstrarea echilibrului între libertatea de exprimare şi dreptul la reputaţie al persoanelor vizate de mesajele calomnioase ale cititorilor. Cu toate acestea, în această din urmă cauză, s-a consacrat o excepţie de la regulă instituită în jurisprudenţa recentă a CEDO, excepţie aplicabilă în situaţia în care comentariile cititorilor intră în categoria limbajului urii sau în categoria mesajelor care incită la violenţă. În paragraful 64 din hotărârea CEDO se arată în mod implicit că, în cazul în care, comentariile cititorilor intră în categoria aşa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violenţă, măsurile de cenzură a acestui tip de mesaje trebuie să fie unele sporite.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată nefondată critica recurentei reclamante la adresa legalităţii sentinţei civile nr. 66 din 30 mai 2017.

În schimb, Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentei pârâte la adresa aceleiaşi sentinţe, apreciind că în mod greşit a dispus prima instanţă anularea hotărârii CNDC, în ceea ce priveşte anunţurile reţinute la pct. 4.1.1 subpunctele 4,5,7 precum şi sancţiunea amenzii în cuantum de câte 2000 RON aplicată pentru fiecare din aceste anunţuri în parte.

În concret, în ceea ce priveşte anunţurile de la poziţiile 4,5,7, curtea de apel a reţinut că apărarea reclamantei, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea caracterului lor discriminator este întemeiată, întrucât noţiunea de "ţigănie" a fost folosită de utilizatorul site-ului în mod figurativ, cu sensul de faptă, comportare urâtă, târguială excesivă, gălăgie, hărmălaie, scandal, astfel cum îl explicitează dex-ul limbii române. Chiar pârâta reţine în cuprinsul notelor scrise că termenul poate fi utilizat atât ca apelativ pentru a indica o persoană ca aparţinând etniei, cât şi în sens figurativ-peiorativ.

Curtea reţine că, din cuprinsul anunţurilor indicate rezultă că menţiunea "fără costuri ascunse sau ţigănii ulterioare" vizează sensul indicat de reclamantă, fără aluzie la apartenenţa etnică a individului. Ca atare, nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei că utilizarea noţiunii de "ţigănie" în contextul dat are ca efect, direct sau indirect, urmărit sau generat implicit, "etnicizarea negocierii urâte ori condamnabile sau scandaloase"(transmiterea mesajului că o atare manieră condamnabilă la negocierea unui preţ s-ar circumscrie înseşi apartenenţei etnice).

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că hotărârea CNCD este legală şi sub aspectul constatărilor de la punctele 4, 5 şi 7 şi a sancţiunilor dispuse pentru acestea, întrucât utilizarea termenului "fără ţigănii" nu a avut, în contextul anunţurilor analizate de CNCD, ca scop trimiterea la originea etnică a unui individ ci garantarea unei conduite ireproşabile, diametral opusă unei practici indezirabile, sintetizate prin termenii "fără ţigănii ulterioare."

Or, este fără putinţă de tăgadă că utilizarea, chiar în mod figurativ, a unor astfel de expresii are ca premisă consideraţia personală a autorului acestora cu privire la o eventuală conduită antisocială ataşată originii etnice şi nu trăsăturilor individuale, aşadar o desconsiderare a unei întregi colectivităţi etnice, fapt ce plasează o astfel de manieră redacţională în câmpul discriminării persoanelor de origine romă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) şi (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, astfel că va admite recursul formulat de recurenta pârâtă CNCD, va casa în parte sentinţa civilă atacată şi, rejudecând cauza în limitele casării, va respinge în tot acţiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. S.R.L. (fostă Inform Media S.R.L.) împotriva sentinţei nr. 66 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge în tot acţiunea reclamantei A. S.R.L. (fostă Inform Media S.R.L.).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.