Refusal of public authority to issue pension data certificate: distinction between administrative fact-attestation and substantive pension entitlement.

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să completeze o adeverinţă cu datele necesare actualizării pensiei sale de serviciu conform anexei nr. 3 din Ordinul nr. 285/12.04.2016 emis de Curtea de Conturi a României, pe care să o trimită la Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 94/F-CONT din 3 mai 2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, recurentul, în motivarea recursului arată că sentinţa atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 51 alin. (10) şi ale art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, instanţa de fond reţinând, în mod greşit, faptul că refuzul exprimat de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României în legătură cu dreptul pretins este justificat.

În opinia recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, în cauză, este incident art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, potrivit căruia:

"Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive".

De asemenea, în mod greşit s-a apreciat că prin hotărârile judecătoreşti existente la dosarul cauzei "s-a stabilit" dreptul de a primi pensie de serviciu şi că recurentul şi-a păstrat, pe cale judiciară, pensia de serviciu, astfel că nu poate beneficia de recalcularea prevăzută de art. 51 alin. (10).

Recurentul mai arată că dreptul la pensia de serviciu nu este stabilit prin hotărâre judecătorească, ci în temeiul legii, prin decizie luată pe baza propriei analize a Casei Judeţene de Pensii Vâlcea, hotărârile judecătoreşti administrate la dosarul cauzei fiind emise doar pentru anularea unei decizii de recalculare şi a unei decizii de revizuire a deciziei de acordare a pensiei de serviciu, astfel că în mod greşit Curtea de Conturi a României a refuzat comunicarea adeverinţei de venituri.

Dreptul la pensia de serviciu a fost dobândit prin Decizia nr. x din 06.11.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, decizie în care se menţionează că este beneficiarul unei pensii de serviciu conform Legii nr. 217/2008.

Hotărârile judecătoreşti nu au nici o legătura cu stabilirea dreptului la pensie de serviciu sau cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu.

Recurentul consideră că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, dispoziţii invocate de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României şi reţinute de prima instanţă, ci se impune aplicabilitatea art. 51 alin. (10) din aceeaşi lege potrivit căruia "Pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi se actualizează prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază auditorul public extern aflat în activitate, cu acelaşi nivel de salarizare, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă".

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente precum şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. x/06.11.2009, recurentului i s-a stabilit pensie de serviciu conform Legii nr. 94/1992 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 217/2008. Ulterior, în baza Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. x/17.08.2010 i s-a stabilit pensie de asigurări sociale. Prin sentinţa nr. 14/17.01.2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia Civilă - Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia nr. 524/R-CA/23.03.2011, a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus anularea Deciziei nr. x/17.08.2010. În motivarea sentinţei s-a arătat că transformarea pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale şi reducerea cuantumului acesteia încalcă prevederile Declaraţiei universale a drepturilor omului, prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În baza sentinţei, a fost emisă o nouă decizie de pensie de serviciu.

Ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 59/2011, prin Decizia nr. x/18.07.2011, CJP Vâlcea a revizuit drepturile de pensie acordate reclamantului şi a stabilit pentru acesta pensie de asigurări sociale. Prin sentinţa nr. 861/15.09.2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 2210/22.11.2011, a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr. x/18.07.2011, fiind obligată CJP Vâlcea şi la plata către contestator a diferenţei dintre pensia cuvenită, potrivit deciziei nr. x/7.04.2011 şi pensia încasată începând cu 01.08.2011.

În motivarea sentinţei s-a arătat că transformarea din nou a pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale şi reducerea cuantumului acesteia, încalcă principiul puterii de lucru judecat şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În baza sentinţei, a fost emisă o nouă decizie de pensie de serviciu.

Prin adresa nr. x/22.11.2016 Curtea de Conturi a României i-a comunicat recurentului-reclamant refuzul său de rezolvare a cererii pe motiv că acesta este beneficiarul unei pensii de serviciu obţinută în baza unor hotărâri judecătoreşti, situaţie în care, potrivit art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, nu se aplică prevederile acestei legi, cu motivarea că " o hotărâre judecătorească definitivă are caracter obligatoriu, reprezintă ea însăşi "lege" pentru subiectele la care se referă iar un drept fundamental nu poate să izvorască din două acte normative cu aceeaşi forţă juridică".

Înalta Curte constată că adresa menţionată exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea recurentului.

Astfel, acest înscris, având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, poate fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"(...) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (...)".

În cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea dreptului şi libertăţilor ale cetăţenilor.

Potrivit definiţiei dreptului vătămat, dată de lit. o) a aceluiaşi articol, dreptul vătămat este orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

În ceea ce priveşte refuzul eliberării adeverinţei, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1-6 din O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale,

"Art. 1. - Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea.

Art. 2. - (1) Prin certificat în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se confirmă exactitatea sau realitatea unui fapt ori se atestă o anumită calitate în vederea valorificării anumitor drepturi de către persoana care solicită eliberarea acestuia.

(2) Prin adeverinţă în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se atestă un drept sau un fapt.

Art. 3. - (1) Certificatele şi adeverinţele se eliberează numai la cererea scrisă a persoanei sau a persoanelor îndreptăţite ori a mandatarului acestora şi numai în situaţia în care confirmarea, respectiv atestarea dreptului sau faptului, le privesc în mod direct.

(2) În cazurile în care reglementările legale în vigoare permit eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor fără prezentarea cererii scrise, eliberarea acestora se face ca atare.

(3) Certificatele şi adeverinţele pot fi eliberate şi mandatarului persoanei sau persoanelor îndreptăţite.

Art. 4. - (1) Autorităţile publice centrale şi locale care eliberează certificate şi adeverinţe vor reţine copii de pe documentele eliberate.

(2) Certificatele şi adeverinţele se semnează de către conducătorul autorităţii publice centrale sau locale ori de către împuterniciţii acestuia, se înregistrează şi se datează, după care se aplică ştampila instituţiei.

Art. 5. - Certificatele şi adeverinţele eliberate vor conţine, în mod obligatoriu, pe lângă situaţiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, şi menţionarea documentului din care rezultă acestea.

Art. 6. - În cazul în care eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor este supusă plăţii anticipate a unor taxe stabilite prin reglementări legale, în cuprinsul acestora se va face menţiune cu privire la sumele încasate, precum şi la modalitatea de plată."

Dispoziţiile acestui act normativ stabilesc condiţiile de eliberare, la cererea persoanelor interesate, a certificatelor sau adeverinţelor, documente care atestă o stare de fapt sau un drept care reiese din evidenţele autorităţilor publice.

Adeverinţele nu produc prin ele însele efecte în privinţa drepturilor individuale ale solicitantului.

De asemenea, legea nu impune autorităţii căreia i se adresează cererea de eliberare a adeverinţei să analizeze dacă solicitantul, pe baza adeverinţei, va beneficia sau nu de anumite drepturi/beneficii.

Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant, beneficiar al unei pensii emise în baza unei adeverinţe eliberate tot de Curtea de Conturi a României are dreptul de a primi adeverinţa solicitată pentru a o folosi în protejarea eventualelor sale drepturi (în cauză, dreptul la pensie/reactualizare pensie) şi, totodată, a făcut dovada legitimităţii interesului său în eliberarea acestei adeverinţe.

Prezentul litigiu, după cum s-a reţinut mai sus, nu poate avea ca obiect stabilirea dreptului recurentului-reclamant la pensia de serviciu/recalcularea pensiei de serviciu, ci priveşte refuzul intimatei de a elibera o adeverinţă la cererea persoanei interesate, adeverinţă care să ateste anumite date care reies din evidenţele sale.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că susţinerile intimatei din adresa de răspuns la cererea recurentului, prin care face aprecieri asupra dreptului recurentului-reclamant la pensia de serviciu, în raport cu litigiile purtate cu Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi cu deciziile emise de aceasta sau de instanţele judecătoreşti, nu pot fi reţinute.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate, instanţa de fond pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care Înalta Curte o va casa.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamantului, cu obligarea pârâtei să completeze o adeverinţă cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu, conform anexei nr. 3 din Ordinul nr. 285/12.04.2016 emis de Curtea de Conturi a României, pe care să o trimită Casei Judeţene de Pensii Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 94/F-CONT din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului A..

Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să completeze o adeverinţă cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu, conform anexei nr. 3 din Ordinul nr. 285/12.04.2016 emis de Curtea de Conturi a României, pe care să o trimită Casei Judeţene de Pensii Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2019.