Whether judicial suspension of a financial correction note halts the accrual of statutory interest under Romanian fiscal procedure.

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Olt a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând:

- anularea Deciziei M.D.R.A.P. nr. 147/03.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către U.A.T. Judeţul Olt şi care a fost înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/08.06.2016;

- anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016 încheiat de Direcţia Plăţi şi Contabilitate din cadrul M.D.R.A.P. şi înregistrat la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/03.05.2016;

- restituirea sumei de 1.152.530,46 RON achitată cu O.P. nr. x/04.08.2016 si O.P. nr. x/04.08.2016 şi care a fost calculată pentru debitul aferent Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea procesului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1475 25 aprilie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Olt reprezentată legal prin Preşedintele Consiliului Judeţean Olt - A., în contradictoriu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Olt a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond s-a raportat, în considerentele sale, la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi la prevederile art. 50 alin. (8) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

Astfel, se apreciază că în intervalul 20.04.2012 (data sentinţei nr. 385/20.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012) - 02.07.2014 (data respingerii irevocabile a acţiunii în anulare prin decizia nr. 3102/02.07.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2012) U.A.T. Judeţul Olt a obţinut suspendarea creanţei cuprinsă în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012 şi implicit, în baza prevederilor art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, şi a penalităţilor de întârziere pe perioada suspendării.

Instanţa de fond consideră totuşi că U.A.T. Judeţul Olt datorează către M.D.R.A.P. dobânzi la suma stabilită prin nota de constatare susmenţionată, deoarece O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede expres faptul că suspendarea executării actului administrativ în discuţie ar avea drept efect stoparea curgerii dobânzilor.

Se statuează, de asemenea, că M.D.R.A.P., pe perioada suspendării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012 nu putea percepe doar penalităţi de întârziere, în raport cu dispoziţiile art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Având în vedere faptul ca U.A.T. Judeţul Olt a solicitat şi a obţinut suspendarea titlului de creanţă reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012, care a făcut obiectul unui litigiu pe fond vizând anularea acestuia, în opinia recurentului, titlul de creanţă a devenit executoriu începând cu data soluţionării definitive şi irevocabile a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 02.07.2014.

Astfel, soluţia de suspendare a unui act administrativ este executorie şi nici admiterea recursului, nici anularea ulterioară a actului nu-i desfiinţează retroactiv efectele şi tocmai de aceea pe perioada suspendării actului nu se datorează dobânzi ori penalităţi.

Recurenta apreciază că suspendarea executării titlului de creanţă în perioada 20.04.2012-02.07.2014 a avut ca efect inclusiv suspendarea calculării dobânzii datorate de către U.A.T Judeţul Olt la soldul rămas de plată.

Drept urmare, măsura adoptată de Direcţia Plăţi şi Contabilitate din cadrul M.D.R.A.P. prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016, prin care a stabilit o creanţă bugetară în valoare de 1.152.630,46 RON, rezultată din calcul dobânzii datorate de către U.A.T. Judeţul Olt la soldul rămas de plată este nelegală şi netemeinică.

Modul de calcul al dobânzilor este reglementat de prevederile art. 174 din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Chiar dacă Codul de Procedură Fiscală nu prevede expres la art. 278 alin. (4) faptul că în perioada suspendării unui act administrativ în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă dobânzi, ci menţionează expres doar faptul că nu se acordă penalităţi de întârziere, acest aspect nu înseamnă că se pot percepe dobânzi pe perioada suspendării pe cale judecătorească a unui act administrativ.

În opinia recurentei, M.D.R.A.P. nu ar fi trebuit să perceapă dobânzi pentru perioada 10.04.2012-15.12.2015, atunci când a achitat titlul de creanţă "Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012, " ci doar pentru perioada 02.07.2014-15.12.2015, deoarece a obţinut suspendarea titlului de creanţă susmenţionat până la pronunţarea instanţei de fond, prin sentinţa nr. 385/20.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, iar prin sentinţa nr. 936/12.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, sentinţă devenită irevocabilă prin decizia nr. 5417/24.05.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2012, am obţinut suspendarea titlului de creanţă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

De asemenea, nu se puteau percepe dobânzi în perioada 14.04.2012-15.12.2015 deoarece U.A.T. Judeţul Olt a obţinut pe fond, prin sentinţa nr. 169/12.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012 anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012 întocmită de către M.D.R.A.P.

Ca atare, titlul de creanţă a fost desfiinţat, de unde rezultă că nu mai există temei pentru calculul şi plata dobânzii în perioada cuprinsă între 14.04.2012 - 02.07.2014.

Recurenta mai arată că pentru perioada cuprinsă între data pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - 02.07.2014 şi cea a primirii înştiinţării de plată a debitului - 24.11.2015, care s-a realizat mult mai târziu de către M.D.R.A.P., nu datorează dobânzi întrucât M.D.R.A.P. nu trebuia să tergiverseze atâta timp solicitarea sumei, ci trebuia să facă acest fapt imediat după data de 02.07.2014.

Este evident că în intervalul de timp cuprins între 15.12.2015, când U.A.T. Judeţul Olt a achitat titlul de creanţă reprezentat de corecţia financiară şi 03.05.2016, când s-a înregistrat la Consiliul Judeţean Olt Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016, M.D.R.A.P. a avut îndoieli cu privire la perioada pentru care trebuia calculată această dobândă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012 emisă de către Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAP s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 17.998.822,94.

Prin sentinţele nr. 385/20.04.2012 şi 936/12.10.2012 ale Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea actului administrativ contestat până la pronunţarea instanţei de fond, respectiv până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Prin Decizia nr. 3102/02.07.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012.

Ulterior, la data de 15.12.2015, reclamanta a efectuat plata, în integralitate.

Prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.04.2016 s-a procedat la calculul dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, pentru intervalul 14.04.2012-15.12.2015, fiind stabilită în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 1.152.630, 46 de RON.

Contestaţia reclamantei înregistrată la sediul pârâtului, sub nr. x/16.05.2016, a fost respinsă prin Decizia nr. 147/03.06.2016.

Înalta Curte constată că, în cauză, calculul dobânzii calculate conform prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, s-a efectuat astfel:

- debit stabilit conform NC nr. 19361/14.03.2012: 17.998.822,94 RON, din care FEDR 12.900.685,96 RON, BS 1.715.120,10 RON, TVA 3.383.016,88 RON;

- data confirmării de primire a Notei de constatare: 14.03.2012;

- data scadentei: 13.04.2012;

- data recuperării integrale a debitului:

- în data de 02.11.2015 a fost recuperată suma de 55.641.85 RON prin deducere din CR 4, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011;

- în data de 11.11.2015 a fost recuperată suma de 17.385,00 RON prin deducere din CR 5, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011;

- în data de 15.12.2015 a fost recuperată suma de 17.925.795,99 RON prin plată voluntară, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011.

- cererile de rambursare nr. x şi 5 au fost depuse de către beneficiar la OI ADR Sud-Vest Oltenia în data de 31.10.2011, respectiv 10.02.2011;

- data recuperării debitului prin plată voluntară: 15.12.2015;

- suma recuperată: 17.925.795,99 RON;

- rata dobânzii de referinţă a BNR conform prevederilor art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 la data întocmirii PVD-ului: 1,75% pe an.

Nr. de zile între data la care titlul de creanţă a devenit executoriu şi data efectuării plătii: 1341 zile, începând cu 14.04.2012 până la data de 15.12.2015;

Valoarea dobânzii datorate:

FEDR - 12.848.908,72 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 826.114,43 RON

BS - 1.708.236,42 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 109.830,24 RON

TVA - 3.368.650,85 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 216.585,79 RON

Total dobândă: 17.925.795,99 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 1.152.530,46 RON.

Aşadar, rezultă că valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea dobânzii calculate prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016 este în sumă de 1.152.530,46 RON, din care:

- FEDR: 826.114,43 RON;

- BS: 109.830,24 RON;

- TVA: 216.585,79 RON.

Potrivit revederilor art. 42 alin. (2) - (3) din O.U.G. nr. 66/2011, "Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel.

În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului".

În conformitate cu prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Constituie titlu executoriu, după caz, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că nici dispoziţiile generale (art. 14 din Legea nr. 554/2004) şi nici cele ale legii speciale (art. 50 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 66/2011) nu legiferează în sensul stopării curgerii dobânzilor în situaţia suspendării executării actului administrativ.

Măsura excepţională a suspendării operează în mod strict asupra dreptului de executare silită a creanţei şi nu asupra încetării curgerii dobânzilor legal datorate de către beneficiar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că suspendarea (măsură excepţională) se aplică, în mod strict, asupra dreptului de executare silită a creanţei, astfel după cum rezultă, de altfel, şi din dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554, potrivit cărora "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Potrivit art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, "prin excepţie de la prevederile art. 173, în cazul în care instanţa judecătorească de contencios administrativ admite cererea contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se datorează penalităţi de întârziere pe perioada suspendării".

Prin acest text de lege, se statuează în mod expres că nu se datorează penalităţi de întârziere pe durata suspendării actului administrativ, însă şi în acest caz dobânzile sunt datorate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.04.2016, a fost emis în mod legal procedându-se la calculul dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă iniţial.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt împotriva sentinţei civile nr. 1475 din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2019.