Clawback Notices Upheld; Appeal Null for Challenging Attorney Fee Reduction Only

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 20.11.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,

1. anularea Adreselor nr. x/21.09.2015 şi nr. y/30.07.2015 aferente contribuţiei clawback din trimestrul II 2015 emise de pârâtă.

2. în subsidiar, a solicitat obligarea CNAS să răspundă contestaţiei depuse de reclamantă împotriva Notificării din data de 31.07.2015 în cadrul procedurii prealabile.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 845 din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea de chemare în judecată şi a anulat Adresa CNAS nr. x/21.09.2015 şi Adresa CNAS nr. x/30.07.2015 eferente contribuţiei clawback din trimestrul II 2015.

A admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului al doilea de cerere şi a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.

A redus cuantumul onorariului avocaţial solicitat de reclamantă de la 24.719,83 RON la 8.000 RON şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.303,34 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru, cheltuieli fotocopiere şi servicii poştale.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamanta A. S.A. şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

2.1. Reclamanta S.C. A. S.A. şi-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a sentinţei recurate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial în legătură cu pregătirea, susţinerea şi soluţionarea cererii de chemare în judecată, în cuantum de 24.719,83 RON.

A apreciat recurenta-reclamantă că în mod greşit prima instanţă a redus cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţial, această soluţie fiind rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a prevederilor ce reglementează regimul juridic al cheltuielilor de judecată, respectiv art. 452 şi art. 453 C. proc. civ.

Astfel, instanţa nu a oferit raţiunea pentru care, bazat pe admiterea în parte a acţiunii, a decis să cenzureze la mai puţin de 1/3 cheltuielile pe care le-a suportat cu litigiul, mai exact în legătură cu onorariul avocaţial, cheltuieli a căror existenţă şi întindere au fost dovedite.

2.2. Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Referitor la reţinerile instanţei privind faptul că valoarea consumului de medicamente este afectată de erori privind includerea eronată în listă a unor medicamente, a arătat că, între data achiziţiei medicamentului de către deţinătorii de autorizaţii de procurare/comercializare, deţinere/manipulare, livrare, facturare, import paralel, pe de o parte, şi, ulterior, de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, şi data de eliberare către pacient (consum) există un decalaj important de timp.

În aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 400/2014, CNAS a transmis în format electronic fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă-DAPP procentul "p" şi valoarea aferentă consumului centralizat la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschi, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate-FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, cu referire la medicamentele pentru care datorează contribuţia trimestrială.

Conform art. 2 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 927/2011, casele de asigurări de sănătate validează raportarea farmaciilor, raportul unităţilor sanitare cu paturi şi raportul centrelor de dializă pentru consumul de medicamente. Astfel, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza acestor raportări, datele comunicate reclamantei şi puse la dispoziţia instanţei fiind raportări efectuate de furnizorii de servicii existente în Sistemul Informatic Unic Integrat-SIUI.

Codurile CIM reţinute de prima instanţă a fi fost incluse eronat în datele comunicate (W54226002, W56662001, W54752003, W54227005, W56231001) se regăsesc în declaraţiile pe propria răspundere date de către reclamantă cu privire la medicamentele pentru care înţelege să plătească contribuţia trimestrială, înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2015 şi x/13.07.2015.

Referitor la reţinerea instanţei de fond, că notificarea CNAS nu ar fi fost emisă în condiţii de transparenţă, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului de medicamente, fiind încălcat, astfel, principiul predictibilităţii fiscale, a precizat recurenta-pârâtă că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 şi prin legislaţia derivată.

Prin acţiune, reclamanta nu a indicat care sunt elementele legale obligatorii ale notificării care lipsesc în concret şi care au pus-o în imposibilitate de a cunoaşte voinţa manifestată de CNAS în cuprinsul actului administrativ.

Casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, casele de asigurări de sănătate având obligaţia să deconteze furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente pe baza facturilor însoţite de documentele justificative contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate. Toate documentele necesare decontării serviciilor medicale, a medicamentelor şi a unor materiale sanitare se certifică pentru realitate şi exactitatea datelor raportate prin semnătura/semnătura electronică extinsă a reprezentanţilor legali ai furnizorilor.

De asemenea, începând cu trimestrul III al anului 2013, reclamanta a avut posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" ce i-a fost transmis de către CNAS prin Notificarea contestată şi valoarea totală a consumului afişată pe site-ul CNAS.

Reclamanta contestată chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, aspect care excedează controlului instanţei de contencios administrativ şi care nu poate fi valorificat ca motiv de nelegalitate a notificărilor contestate.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond referitoare la includerea valorii TVA în consumul centralizat de medicamente, art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, prevede că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS.

Astfel, obligaţia de deducere a TVA revenea reclamantei, şi nu CNAS, pentru că excluderea de către CNAS a TVA-ului din consumul centralizat de medicamente comunicat fiecărui DAPP ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislaţia naţională.

A mai susţinut recurenta-pârâtă că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă este nejustificată, neputându-se reţine culpa sa procesuală şi având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei, pe fondul instanţelor de judecată fiind înregistrate multe dosare având obiecte asemănătoare.

3. Apărările formulate de părţi

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, şi admiterea recursului său.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Referitor la recursul reclamantei S.C. A. S.A., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii ridicată din oficiu, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat critici numai în ceea ce priveşte cenzurarea cheltuielilor de judecată de către prima instanţă.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Or, criticile recurentei-reclamante nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci pot constitui, eventual, aspecte de netemeinicie referitoare la modul în care instanţa de fond a interpretat cuantumul onorariului avocaţial care se impune a fi acordat.

Însă, această chestiune nu poate fi supusă cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, astfel că recursul formulat de reclamantă urmează a fi constatat nul, neputându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. În ceea ce priveşte recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind, astfel, neîntemeiată excepţia recursului invocată de recurenta-reclamantă, recursul apreciindu-se a fi fondat pentru considerentele ce urmează.

4.2.1. Referitor la cele reţinute de prima instanţă vizând erorile consumului de medicamente, prin includerea eronată în listă a unor medicamente, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială datorată de către subiecţii plătitori ai acesteia nu se limitează doar la Lista preţurilor de referinţă pe unitate terapeutică, aferente medicamentelor (denumiri comerciale) din Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă (CANAMED). Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligaţia de a plăti o contribuţie trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, medicamente cu şi fără contribuţie personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc (pacienţi internaţi), medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Consumul de medicamente pentru trimestrul II 2015 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

În consecinţă, orice medicament pus pe piaţă în baza unei autorizaţii de punere pe piaţă şi care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 şi în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din Lista depusă pentru care se datorează contribuţie trimestrială.

De altfel, în privinţa medicamentelor în discuţie, având codurile CIM W54226002, W56662001, W54752003, W54227005, W56231001, acestea s-au regăsit în declaraţiile pe propria răspundere date de către reclamantă cu privire la medicamentele pentru care înţelege să plătească contribuţia trimestrială, înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2015 şi x/13.07.2015.

Reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.

Includerea unui medicament în lista respectivă presupune potrivit Normei privind modul de calcul al preţurilor la medicamantele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009, existenţa unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentului în discuţie, pentru care deţinătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea preţului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sanatăţii.

Astfel, nu poate fi exclus consumul acestuia în perioada menţionată, fiind posibil ca acest consum să provină din stocuri anterioare neepuizate. Prezenţa medicamentului în consumul trimestrial de medicamente nu este condiţionată de listarea sa la nivelul trimestrului de referinţă. De asemenea, valoarea consumului înregistrată de CNAS reprezintă, în fapt, consumul decontat din bugetele FNUASS şi Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, mai apreciază Înalta Curte că medicamentele având preţ avizat în CANMED puteau fi incluse în valoarea pretinsului consum în perioada relevantă. Astfel, între data de achiziţie a medicamentului de către deţinătorii de autorizaţii de procurare/comercializare, deţinere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori engros), pe de o parte, şi, ulterior, data de achiziţie de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, şi, respectiv, data de eliberare către pacient (consum), poate exista un decalaj important de timp.

Deci, este cât se poate de firesc ca momentul vânzării de către DAPP şi momentul consumului să nu fie concomitente, consumul de medicamente variind in funcţie de necesităţile de moment ale fiecărui pacient. Medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, medicamentele cu şi fără contribuţie personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare, farmacii, unităţi sanitare şi centre de dializă, şi raportate lunar de către acestea, pot proveni inclusiv din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi suprapuse integral datelor de vânzări.

4.2.2. Înalta Curte constată a fi întemeiate şi alegaţiile recurentei-pârâte referitoare la încălcarea principiului predictibilităţii fiscale, aspect invocat de reclamantă şi validat de prima instanţă.

Astfel, existenţa sau inexistenţa unei motivări suficiente a actelor atacate va trebui raportată şi la actul administrativ comunicat în concret, la dispoziţiile legale aplicabile, pentru a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înţelege raţiunile sarcinii fiscale.

Art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)", iar, conform art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Notificările contestate cuprind referiri la dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă. În cuprinsul notificării sunt relevate elementele de fapt şi de drept, conform legii, care să conducă reclamanta a determina care este sarcina fiscală, precum şi raţiunea din spatele acesteia.

Principiul predictibilităţii fiscale este definit în art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Aşa fiind, principiul predictibilităţii fiscale are în vedere calitatea legii fiscale şi nu conduita organului fiscal în procedura de aplicare a legii prin emiterea de acte administrative corespunzătoare, analiza respectării acestui principiu presupunând analiza dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, competenţă ce ar excede atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.

Totuşi, sub acest aspect, este de remarcat că dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.

S-a arătat în această decizie "în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP."

Referitor la principiul predictibilităţii fiscale, Curtea Constituţională a mai precizat că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Ministerul Sănătăţii Publice stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

4.2.3. De asemenea, sunt fondate şi criticile recurentei-pârâte referitoare la reţinerile instanţei de fond privind includerea TVA în consumul centralizat de medicamente.

Asupra aspectului privina TVA, Înalta Curte constată că baza de calcul a contribuţiei denumite "clawback"este reprezentată de valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii".

Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, medicamente pe care plătitorii contribuţiei le au în portofoliu şi le declară trimestrial C.N.A.S.

Consumul de medicamente decontat/suportat conţine în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parţială a medicamentelor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se postează în situaţia consumatorului final, care suportă TVA, precum şi adaosurile aplicate în lanţul comercial parcurs de medicament de la producţie până la consumator.

Decizia Curţi Constituţionale a României nr. 39/2013, invocată de prima instanţă, nu este relevantă în speţă, întrucât obiectul acesteia a fost reprezentat de analiza excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, fără ca aceste considerente ale instanţei de control constituţional să poată fi aplicate prin analogie şi pentru alte prevederi din cuprinsul aceluiaşi act normativ din care face parte norma legală examinată şi astfel să fie înlăturate de la aplicare.

Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt şi Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1 515 milioane RON.

Valoarea consumului de medicamente conţine TVA, pentru că se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, întrucât este necesar să fie făcută distincţia între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere preţurile de decontare care cuprind TVA şi stabilirea bazei de impunere în vederea declarării şi plăţii contribuţiei clawback. Aceasta din urmă este o obligaţie a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obţinerea valorii bazei de impunere.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, se constată că Decizia CCR nr. 39/2013 nu are aplicabilitate în privinţa analizei motivului de nelegalitate întemeiat pe includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente comunicat reclamantei.

4.3. În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative contestate care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, faţă de aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului reclamantei A. S.A. şi, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei CNAS, va casa, în parte, sentinţa recurată şi va respinge acţiunea, menţinând soluţia primei instanţe asupra capătului al doilea de cerere, cu consecinţa respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 845 din 10 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge cererea de anulare a Adresei CNAS nr. x/21.09.2015 şi a Adresei CNAS nr. x/30.07.2015, ca neîntemeiată.

Menţine soluţia pe capătul al doilea de cerere.

Respinge cererea de obligare a pârâtei CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.