Conflict-of-interest finding upheld against veterinary official over spouse-linked contracts

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/10.05.2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 30 din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul A. şi s-a anulat raportul de evaluare nr. x/10.05.2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

III Recursul formulat de pârâtă

3. Împotriva sentinţei nr. 30 din 22 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca nefondată.

4. A arătat că soluţia instanţei de fond porneşte de la o premisă eronată, aceea că existenţa conflictului de interese ar fi condiţionată, în mod exclusiv, doar de obţinerea de către intimat sau de către soţia acestuia a unui beneficiu patrimonial. Or, potrivit art. 70 al Legii 161/2003, elementul definitoriu al unui conflict de interese îl reprezintă existenţa unui interes personal pe care un funcţionar public îl urmăreşte prin conduita pe care o manifestă în exercitatea funcţiei sale, interes care îl poate privi pe respectivul funcţionar, pe soţul său sau pe rudele sale. Contrar concluziilor Curţii de Apel, interesul personal la care se face referire în textele legale indicate (cele aplicabile funcţionarului public) nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci reglementează, în mod complex, natura interesului funcţionarului public care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor pe care le ia.

5. În speţa de faţă, interesul personal urmărit de reclamant este evident, întrucât, după cum de altfel însăşi instanţa de fond recunoaşte, "de încheierea celor două contracte era condiţionată continuarea activităţii celor două societăţi comerciale S.C. RECMAR S.R.L. si S.C. B. SRL(...). Aşadar, prin conduita sa în calitate de director al DSVSA Dâmboviţa, respectiv prin încheierea celor două contracte, a urmărit un interes personal, şi anume de a permite ca societăţile comerciale la care soţia sa deţinea calitatea de asociat, respectiv administrator, să îşi poată continua activitatea.

6. În consecinţă, chiar dacă societăţile comerciale în cadrul cărora soţia sa deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator nu ar fi dobândit direct foloase materiale, în urma încheierii contractelor în speţă, nu este exclusă existenţa conflictului de interese, având în vedere faptul că, potrivit art. 5 din Ordinului nr. 64/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar-veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unităţile care produc alimente de origine animală, "Unităţile prevăzute la pct. I din anexa nr. 1 pot funcţiona numai dacă sunt supuse controalelor oficiale sanitar-veterinare."

7. Pe de altă parte, ar putea vorbi şi de un beneficiu patrimonial obţinut indirect de către soţia intimatului în urma acţiunilor acestuia, întrucât, permiţând desfăşurarea în continuare a activităţii societăţilor comerciale menţionate, prin încheierea celor două contracte, acestea au obţinut venituri care au revenit soţiei (şi deci familiei intimatului) sub formă de dividende.

8. Ca urmare, cele trei condiţii ale existenţei unui conflict de interese rezultate din analiza coroborată a dispoziţiilor legale enunţate anterior (art. 70, art. 71 şi art. 79, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 161/2003), respectiv persoana în cauză să deţină o funcţie publică (director executiv), în exercitarea acestei funcţii publice funcţionarul public să ia decizii, respectivele decizii să fie influenţate de interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I, sunt întrunite cumulativ în speţă. Dispoziţiile legale impun obligaţia expresă a funcţionarului public ca acesta să să se abţină de la luarea unor decizii influenţate de existenta unui interes personal şi de a-l infoma de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct, tocmai pentru a preveni generarea unui conflict de interese.

IV Apărările formulate de intimatul reclamant

9. Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

10. A arătat că obiectul contractului nr. xB/2010 îl reprezintă efectuarea analizelor de laborator solicitate de unitatea beneficiara S.C. B. S.R.L. la probele de produse de origine animala/nonanimală prezentate de aceasta pentru a fi analizate din punct de vedere al calităţii. Tarifele de preturi erau percepute conform Ordinului ANSVSA nr. 45/2005. De remarcat in privinţa acestui contract că prin raportul de evaluare, recurenta nu indică modul prin care contractul este profitabil patrimonial persoanei evaluate şi ii afectează obiectivitatea decizională.

11. Contractul nr. x/22.12.2011 are ca obiect asigurarea controlului oficial sanitar-veterinar de către prestator (DSVSA Dâmboviţa) pentru activitatea pe care o desfăşoară beneficiarul S.C. Ren-Mar S.R.L, .conform prevederilor legale. Potrivit art. 5 din Norma sanitară veterinară - Anexa la Ordinul nr. 64/2007, "Unităţile prevăzute la pct. l din anexa nr. 1 pot funcţiona numai dacă sunt supuse controalelor oficiale sanitar-veterinare".

12. În atare situaţie, nu se află în prezenţa unei decizii a directorului DSVSA, ca formă de exprimare a voinţei sale ori ca o opţiune între mai multe variante, ci aceste contracte se încheie în aplicarea legii. Preţul acestui contract este tariful prevăzut la pct. II din Anexa nr. 1 la Norma Sanitara Veterinară privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar-veterinar efectuat de personalul de specialitate, aprobată prin Ordinul nr. 64/2007, neputând fi negociate şi, pe cale de consecinţă, neputându-se reţine existenţa unui conflict de interese. În contextul celor arătate, în mod legal instanţa de fond a dispus anularea raportului de evaluare, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003.

13. Prin Notele scrise depuse la dosar pentru termenul din 19.11.2019, intimatul reclamant a arătat că invocă prescripţia răspunderii, având în vedere împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii celor două fapte imputate, respectiv data de 02.12.2010 şi data de 22.12.2011, faţă de data întocmirii raportului de evaluare, 10.05.2016. A invocat dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, Decizia nr. 449/2015 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8, art. 10, art. 1 1, art. 25 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

14. Prealabil examinării recursului, se impune a observa faptul că reclamantul a depus note scrise prin care a arătat că invocă prescripţia răspunderii, având în vedere împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii celor două fapte imputate, faţă de data întocmirii raportului de evaluare.

15. Aceste susţinerii nu vor fi analizate, având în vedere că recursul vizează legalitatea sentinţei raportat la motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar după împlinirea termenului de formulare a recursului pot fi invocate exclusiv motive de ordine publică de casare a sentinţei, de către instanţa de recurs, potrivit dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.. Intimatul reclamant nu poate invoca, prin note scrise depuse în cursul judecăţii recursului formulat de pârât, motive de nelegalitate a raportului de evaluare.

16. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

17. Prin Raportul de evaluare nr. x/10.05.2016, Agenţia Naţională de Integritate a constatat încălcarea, de către reclamantul A., a dispoziţiilor legale privind regimul conflictelor de interese în materie administrativă, reglementate de art. 70 şi art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în calitate de director executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa, a încheiat contractul nr. x/22.12.2011 privind asigurarea controlului oficial sanitar-veterinar cu S.C. REN-MAR S.R.L şi contractul de prestări servicii executare analize de laborator nr. 21B/02.12.2010 cu S.C. B. S.R.L., societăţi în cadrul cărora C., soţia sa, deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator.

18. Obiectul contractului nr. xB/2.12.2010 îl reprezintă efectuarea analizelor de laborator solicitate de unitatea beneficiară (SC B. SRL) la probele de produse de origine animală/nonanimală prezentate de aceasta pentru a fi analizate din punct de vedere al calităţii. În cuprinsul contractului se mai precizează că pentru analizele de laborator efectuate la cerere se percep tarife de preţuri conform Ordinului ANSVSA nr. 45/2005.

19. Contractul nr. x/22.12.2011 are ca obiect asigurarea controlului oficial sanitar-veterinar de către prestator (D.) pentru activitatea pe care o desfăşoară beneficiarul S.C. Ren MAR S.R.L.; tariful este cel prevăzut la pct. II din anexa nr. 1 la Norma Sanitară Veterinară privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar-veterinar efectuat de personalul de specialitate, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 64/2007.

20. Instanţa de fond a reţinut că nu s-a constatat niciun beneficiu patrimonial, nici pentru reclamant nici pentru soţia acestuia, iar pe de altă parte, faptul că de încheierea celor două contracte era condiţionată continuarea activităţii celor două societăţi comerciale,S.C. Rec Mar S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., astfel că nu există elemente care să definească existenţa unor acte culpabile din perspectiva Legii nr. 161/2003 şi care să stabilească că reclamantul nu a respectat regimul conflictelor de interese prin simplul fapt al încheierii, în condiţiile în care normele sanitare veterinare impuneau aceasta, a două contracte cu S.C. Ren Mar S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., societăţi în care soţia sa deţinea calitatea de asociat, respectiv administrator.

21. Raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a constatat în mod greşit că nu sunt întrunite elementele conflictului de interese.

22. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice sunt, potrivit art. 71 din Legea nr. 161/2003, imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

23. Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar conform dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. c), "(1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii (...) c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.".

24. Din dispoziţiile art. 70 şi art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 rezultă că, pentru a se constata existenţa conflictului de interese, este necesar să existe un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce revin persoanei care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică, funcţionarul public fiind în conflict de interese dacă interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

25. Aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză. În condiţiile în care soţia recurentului deţine calitatea de asociat, respectiv funcţia de administrator în cele două societăţi comerciale părţi în contractele încheiate cu Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa, rezultă interesul patrimonial, întrucât cele două contracte sunt încheiate în scopul desfăşurării activităţii celor două societăţi, astfel că lipsa unui beneficiu patrimonial cuantificabil rezultat direct din cele două contracte nu conduce la inexistenţa unui interes patrimonial.

26. Faptul că de încheierea celor două contracte era condiţionată continuarea activităţii celor două societăţi comerciale, S.C. Rec Mar S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., raportat la art. 5 din Ordinul nr. 64/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar-veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unităţile care produc alimente de origine animală, care prevede că aceste unităţi pot funcţiona numai dacă sunt supuse controalelor oficiale sanitar veterinare, nu conduce la inexistenţa conflictului de interese, întrucât din dispoziţiile legale privind conflictul de interese nu rezultă niciun fel de excepţii, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute. Mai mult, faptul că de încheierea celor două contracte era condiţionată continuarea activităţii celor două societăţi comerciale conturează interesul personal patrimonial în sensul încheierii acestora, în vederea desfăşurării activităţii de cele două societăţi comerciale.

27. Dispoziţiile legale se referă la posibilitatea ca interesul patrimonial să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor, luarea deciziile în exercitarea funcţiei publice, fiind suficient ca interesul personal patrimonial să fie de o asemenea natură, întrucât scopul legii este de a asigura îndeplinirea cu imparţialitate a funcţiei publice. Or, interesul personal patrimonial al soţiei reclamantului în desfăşurarea activităţii celor două societăţi comerciale este de natură să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau reclamantului, luarea deciziei în exercitarea funcţiei, în calitate de director executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa.

28. Este de subliniat faptul că dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 prevăd imperativ obligaţia funcţionarului public, în cazul existenţei unui conflict de interese, de a se abţine "(...) de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.".

29. Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, recursul este fondat, instanţa de fond a constatat în mod greşit că situaţia reţinută în raportul de evaluare nr. x/10.05.2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate nu întruneşte elementele conflictului de interese, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 şi 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

VI Soluţia instanţei de recurs

30. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, art. 70 şi 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind incident motivul de casare invocat prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., considerente pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 30 din 22 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2019.