Pharmacy license re-registration after commercial fund annulment requires joinder of current licensee to revoke prior authorization

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Sănătăţii, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru ca autorizaţia de funcţionare nr. x din 26.05.2008 să fie înscrisă pe numele societăţii reclamante.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3559 pronunţată în data de 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta B. în calitate de administrator judiciar al debitorului A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, şi a obligat pârâtul să efectueze demersurile necesare pentru ca autorizaţia de funcţionare nr. x din 26.05.2008/, eliberată de ministerul Sănătăţii, să fie înscrisă pe titularul S.C. A. S.R.L.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică, pentru următoarele considerente:

Deşi instanţa de fond şi-a argumentat sentinţa pe dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, nu a ţinut cont în totalitate de aceste prevederi, mai exact de următoarele dispoziţii "Documentele pe baza cărora se vor face modificările vor fi prevăzute în norme". În acest sens sunt prevederile art. 12 alin. (2) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 962/2009, în raport de care solicitantul trebuie să depună la Ministerul Sănătăţii, pe lângă solicitarea propriu zisă şi autorizaţia de funcţionare în baza căreia a funcţionat până la momentul solicitării, în original, însoţită de alte documente.

Ministerul Sănătăţii a argumentat că nu este răspunzător de actele comerciale încheiate între societăţile comerciale, respectiv între farmacii şi că nu a fost parte în dosarul nr. x/2009 şi, într-o atare situaţie, reclamanta ar fi trebuit să facă toate demersurile necesare, având un titlu executoriu, pentru a reintra în posesia fondului de comerţ care a fost obiectul contractului de vânzare cumpărare anulat pe cale judecătorească.

Autorizaţia de funcţionare a farmaciei este un act administrativ individual, emis pe numele titularului care îndeplineşte condiţiile Legea nr. 266/2008, şi în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1), autorizaţia de funcţionare prevăzută la art. 8 alin. (1) se acordă pe numele persoanei juridice şi al farmacistului-şef de farmacie de către Ministerul Sănătăţii.

În ceea ce priveşte fondul de comerţ care a constituit obiectul dosarului nr. x/2009 în care există o hotărâre definitivă şi în care Ministerul Sănătăţii nu a fost parte; astfel că, autorizaţia de funcţionare a activităţii farmaciei nefăcând parte din fondul de comerţ, nu poate face obiectul unei cesiuni sau transmiteri de la o persoană juridică la alta, autorizaţia de funcţionare acordându-se pe numele persoanei juridice şi a farmacistului-şef de farmacie.

Persoana juridică cesionar al unui fond de comerţ nu are posibilitatea legală de a prelua drepturile şi obligaţiile cedentului, ce decurg din autorizaţia de funcţionare a acestuia din urmă, ci are obligaţia de a solicita Ministerului Sănătăţii emiterea unei autorizaţii de funcţionare pe numele lui.

Reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată fără a iniţia şi urma procedura de executare silita împotriva societăţii A. S.R.L., având un titlu executoriu, actul de vânzare cumpărare a avut loc între cele două societăţi care au fost parte într-un dosar, iar autoritatea lucrului judecat are efecte numai între părţi (res iudicata inter partes tantum ius facit) şi, în consecinţă, instanţa a apreciat în mod eronat faptul că Ministerul Sănătăţii a refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea reclamantei.

Ministerul Sănătăţii nu a dat dovadă de rea voinţă în soluţionarea cererii reclamantei de schimbare deţinător de farmacie şi nici nu a refuzat nejustificat soluţionarea acesteia.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, reclamanta intimată a invocat, în principal excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele dezvoltate în cererea de recurs nu se circumscriu niciuneia dintre situaţiile expres si limitativ reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, calea de atac promovată este lovită de nulitate.

Faţă de acest aspect, instanţa de control judiciar se află într-o imposibilitate obiectivă de a analiza temeinicia căii de atac, respectiv dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de casare expres si limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte motivele de fapt invocate în recurs, acestea sunt neîntemeiate şi se impune respingerea căii de atac, pentru următoarele considerente:

În susţinerea căii de atac, respectiv a netemeiniciei cererii de chemare în judecată, recurentul înţelege să se prevaleze de dispoziţii legale care, sunt incidente exclusiv la transmiterea autorizaţiilor de funcţionare pe cale contractuală, consensuală, iar nu conflictuală, astfel cum este în prezenta cauză, pentru că schimbarea titularului autorizaţiei de funcţionare nu s-a produs ca urmare a acordului părţilor, materializat printr-un contract, ci prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată ca urmare a litigiului purtat între părţi.

Atât timp cât diferendul dintre părţi a fost soluţionat pe cale judiciară, posesorul originalului autorizaţiei de funcţionare, respectiv partea care a pierdut litigiul, va refuza remiterea înscrisului în original, astfel că solicitarea recurentului de a depune originalul autorizaţiei de funcţionare apare ca un formalism excesiv, fiind o condiţionare pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului hotărâri judecătoreşti definitive. Mai mult nu există nicio posibilitate legală pentru a intra în posesia exemplarului original al autorizaţiei de funcţionare deoarece obligaţia de predare a acesteia nu este susceptibilă a fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.

Atât timp cât recurentul a efectuat demersurile necesare pentru transmiterea autorizaţie de funcţionare, în pofida faptului că avea cunoştinţă că C. S.R.L. nu mai era titularul legal al acesteia, şi s-a aflat în posesia exemplarului original al autorizaţiei de funcţionare (depus pentru a opera acest transfer), acesta nu se poate prevala de lipsa exemplarului original pentru a înscrie autorizaţia de funcţionare pe numele A. S.R.L..

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat întemeiată acţiunea reclamantei, obligând pârâta să efectueze demersurile necesare pentru ca autorizaţia de funcţionare nr. x din 26.05.2008, eliberată de Ministerul Sănătăţii Publice, să fie înscrisă pe titularul S.C. A. S.R.L., cod unic de identificare x.

Societatea reclamantă a fost titularul autorizaţiei de funcţionare nr. x din 26.05.2008, eliberată de Ministerul Sănătăţii, iar prin contractul de vânzare cumpărare a fondului de comerţ, autentificat sub nr. x/09.04.2012 de BNP D. şi E., S.C. A. S.R.L. a înstrăinat către societatea C. S.R.L. fondul de comerţ constând în vadul comercial, clientela şi drepturile care decurg din autorizaţia de funcţionare nr. x pentru preţul de 12.400 RON.

Urmare acestui contract evidenţele Ministerului Sănătăţii au fost actualizate iar autorizaţia de funcţionare nr. x a fost transferată pe numele S.C. C. S.R.L., conform dispoziţiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a Civilă administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L. a promovat acţiune în anularea contractului de vânzare cumpărare a fondului de comerţ, admisă prin sentinţa civilă nr. 203/04.02.2014, definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 596/15.09.2014.

Urmare anulării vânzării fondului de comerţ, reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătăţii, solicitând efectuarea demersurilor necesare pentru ca autorizaţia de funcţionare nr. x din 26.05.2008 să fie înscrisă pe numele societăţii reclamante, demersuri rămase fără rezultat.

Curtea a constatat că refuzul Ministerului Sănătăţii de a da curs favorabil solicitării reclamantei este nejustificat, ministerul având obligaţia de a elibera o nouă autorizaţie de funcţionare în cazul în care farmacia îşi schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizaţia, astfel cum prevede art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008.

Deşi Ministerul Sănătăţii a susţinut că nu este responsabil de actele comerciale încheiate între societăţile comerciale, apărare ce nu poate fi primită în raport de conţinutul obligaţiei prevăzute de art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, acesta a procedat la emiterea unei noi autorizaţii de funcţionare pentru farmacia ce a făcut obiectul autorizaţiei nr. x, exact în considerarea contractului de vânzare cumpărare a fondului de comerţ, autentificat sub nr. x/09.04.2012.

În atare context, nici aserţiunile pârâtei, în sensul că nu a fost parte în litigiului având ca obiect anularea contractului de vânzare a fondului de comerţ, nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei, fiind de subliniat că nu calitatea de parte obligă Ministerul să actualizeze datele în legătură cu farmacia ce a fost autorizată iniţial cu autorizaţia nr. x, ci realitatea juridică rezultată prin efectul sentinţei civile nr. 203/04.02.2014 şi prevederile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008.

2. Analiza motivelor de casare

Ţinută fiind să se pronunţe, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului formulat în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., calea extraordinară de atac promovată de pârâtă se raportează la cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fiind posibilă exercitarea şi a controlului judiciar pe calea recursului, astfel că, această excepţie va fi respinsă.

În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtă, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, este de remarcat că obiectul acţiunii introductive îl reprezintă, în raport de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la înscrierea în evidenţele proprii a unei autorizaţii de funcţionare pentru o farmacie, pe numele societăţii reclamante, deţinătorul iniţial al acesteia.

Mai exact, după ce anterior reclamanta a înstrăinat către pârâtă (prin contractul autentificat sub nr. x/09.04.2012 de B.N.P. D. şi E.) fondul de comerţ constând în vadul comercial, clientela şi drepturile care decurg din autorizaţia de funcţionare nr. x din 26.05.2008, eliberată de Ministerul Sănătăţii; evidenţele Ministerului Sănătăţii au fost actualizate iar autorizaţia de funcţionare a fost transferată pe numele S.C. C. S.R.L., conform dispoziţiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008.

Deşi prin cererea de chemare în judecată reclamanta încearcă să valorifice beneficiul sentinţei civile nr. 203/04.02.2014 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a Civilă (prin care s-a admis acţiunea în anulare formulată de administratorul judiciar al S.C. A. SRL), definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 596/15.09.2014 a Curţii de Apel Iaşi, anularea retroactivă a contractului de vânzare nu a condus la reînscrierea reclamantei în evidenţele Ministerului Sănătăţii, tocmai pentru că Ministerul Sănătăţii a procedat la emiterea unei noi autorizaţii de funcţionare pe numele pârâtei pentru farmacia obiect al autorizaţiei de funcţionare nr. x, exact în considerarea contractului de vânzare cumpărare a fondului de comerţ, autentificat sub nr. x/09.04.2012.

Or, în aceste condiţii, pentru lămurirea deplină a cauzei, sub toate aspectele, era necesară, în raport de prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., punerea în discuţie de către instanţa de contencios administrativ a necesităţii introducerii în cauză a titularului actual al autorizaţiei de funcţionare nr. x, respectiv S.C. C. S.R.L..

O justă soluţionare a cauzei impune, în opinia Înaltei Curţi, soluţionarea cererii de chemare în judecată şi în contradictoriu cu această din urmă parte, S.C. C. S.R.L., în condiţiile în care o eventuală înscriere a reclamantei în evidenţele Ministeriului Sănătăţii nu este posibilă decât cu radierea acesteia din urmă, a cărei autorizaţie nu a fost însă anulată, pentru a putea fi şi radiată ulterior.

Acest lucru este necesar pentru că, din perspectiva soluţiei cuprinse în sentinţa nr. 203/04.02.2014 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a Civilă, deşi îndreptăţea reclamanta să acţioneze şi să încerce valorificarea soluţiei instanţei, beneficiarul actului administrativ a cărui înscriere în evidenţele Ministerului Sănătăţii este solicitată, era la momentul sesizării instanţei (situaţie valabilă şi în prezent), S.C. C. S.R.L., terţ faţă de litigiul dedus judecăţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că este necesară trimiterea cauzei spre o nouă judecare, în raport atât de obiectul cererii de chemare în judecată, de starea de fapt, cât şi de cadrul procesual care, prin prisma considerentelor de mai sus, se impune a fi clarificat. Astfel, prin aplicarea principiului rolului activ, aşa cum acesta este reglementat de art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de fond va fi în măsură să soluţioneze cauza prin participarea tuturor părţilor care ar putea pretinde vreun drept în contradictoriu cu pârâta.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute, referitor la recursul declarat în cauză, potrivit art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2204, Înalta Curte va casa, în tot, sentinţa atacată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării în fond, în raport şi de celelalte motive invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 3559 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019.