EU funding eligibility upheld: ministry's budgetary-debt act annulled for unsupported "linked enterprises" finding

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017 şi anularea Deciziei nr. 52/24.04.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 183/F-CONT pronunţată în data de 01 noiembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a suspendat executarea Procesului-verbal nr. x/06.03.2017, emis de pârât până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea actului, a anulat Decizia nr. 52/24.04.2017, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Procesul-verbal nr. x/06.03.2017 şi a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.157,61 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii în tot ca netemeinică.

Apreciază că prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, prin aplicarea greşită a prevederilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004.

În opinia recurentului, aplicarea greşită a normei de drept material este rezultatul unei interpretări eronate a Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Hotărârea CJUE dată în Cauza C-110/13 este incidenţă în speţa de faţă, fapt ce rezultă din împrejurările cauzei.

Susţine că prima instanţă nu a avut în vedere elementele care dovedesc faptul că cele trei societăţi comerciale sunt legate, că acţionează ca o întreprindere unică, în mod concertat, fiind dependente una de cealaltă din punct de vedere economic.

Modul în care au acţionat societăţile, prin organele acestora, au creat de fapt dependenţă economică, asigurându-şi astfel existenţa, veniturile şi profiturile unele prin altele.

Prima instanţă nu a data eficienţă împrejurării că activitatea societăţilor este reunită sub acelaşi brand unic, "UN BĂIAT ŞI O FATĂ" şi funcţionează ca un furnizor complet de servicii, având în vedere şi că centrul de îngrijire corporală se află la mansarda pensiunii, fără a exista o delimitare care să prezinte două entităţi comerciale distincte.

În aceeaşi ordine de idei este şi situaţia clienţilor beneficiarului.

Consideră că fiecare activitate a persoanelor implicate în societăţile în speţă nu poate şi nu trebuie să fie analizată exclusiv sub acest aspect, ci evaluate în ansamblu, unele prin altele şi toate împreună, numai în această modalitate fiind posibilă relevarea faptului că s-a acţionat în mod concertat, ca întreprinderi legate. Or, prima instanţă a analizat doar în aparenţă şi la nivel pur teoretic, abstract, împrejurările cauzei, raportat la cele statuate prin Hotărârea CJUE invocată, fapt ce a condus la o soluţie greşită.

În acest context, legăturile de rudenie între persoanele asociate şi administratorii celor trei societăţi comerciale, spaţiile comune unde îşi desfăşoară activitatea, promovarea serviciilor oferite sub acelaşi brand vin să întărească cele expuse, în sensul că firmele în discuţie sunt întreprinderi legate, fapt ce exclude intimata de la eligibilitatea finanţării obţinute.

Apreciază recurentul că prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală prin aplicarea greşită a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 întrucât cazul bine justificat nu poate fi argumentat în considerarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât vizează fondul actului.

De asemenea, s-a apreciat greşit că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente.

În consecinţă, solicită admiterea recursului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia în principal a invocat excepţia tardivităţii capătului de cerere privind suspendarea şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului în tot, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva capătului de cerere referitor la suspendarea executării actului contestat, a invocat tardivitatea acestuia iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

Cu privire la anularea actelor contestate, apreciază că soluţia primei instanţe este legală, fiind efectuată o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017 s-a stabilit o creanţă bugetară în sarcina intimatei-reclamante, în cuantum de 434.564,40 RON, motivat de faptul că nu era eligibilă pentru obţinerea finanţării deoarece nu se încadra în categoria microîntreprinderilor, fiind completată incorect declaraţia de încadrare în categoria IMM ca întreprindere autonomă, deşi făcea parte dintr-un grup de întreprinderi legate.

Astfel, recurentul a reţinut că:

- centrul SPA pentru care intimata a obţinut finanţarea este situat la aceeaşi adresă a şi S.C. "UN BĂIAT ŞI O FATĂ"S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., la mansarda imobilului celei din urmă societăţi, în baza unui împrumut de folosinţă cu titlu gratuit; accesul la SPA se face pe scările de acces la camerele pensiunii iar la baza scărilor un poster face reclamă centrului SPA sub marca "x"; administratorul şi asociatul unic al reclamantei are domiciliul la aceeaşi adresă;

- intimata şi S.C. B. S.R.L au puncte de lucru la o adresă comună;

- centrul SPA al intimatei este promovat şi prezentat pe internet ca făcând parte din grupul definit prin marca "x", alături de o pensiune, cofetăriile şi restaurantele cu acelaşi nume, titularul mărcii fiind S.C. B. S.R.L;

- S.C. "UN BĂIAT ŞI O FATĂ"S.R.L are ca administrator şi asociat unic pe C., care este mama administratorului şi asociatului unic al intimatei, D.;

- S.C. B. S.R.L are ca administrator pe C. şi ca asociat unic pe E., care este tatăl administratorului şi asociatului unic al intimatei;

- din comisia de evaluare a echipamentelor achiziţionate de reclamantă cu finanţare publică a făcut parte şi C., care este administratorul celorlalte două societăţi;

- toate cele trei societăţi au acelaşi domeniu principal de activitate;

- în anul 2003 principalul client al intimatei a fost S.C. "UN BĂIAT ŞI O FATĂ"S.R.L. în respectivul an, cele două societăţi au cumulat peste 64% din cifra de afaceri a intimatei, reprezentând principalele relaţii comerciale ale acesteia.

Prin decizia nr. 52/24.04.2017 s-a respins contestaţia administrativă.

Prin procesul-verbal contestat s-a reţinut că situaţia expusă îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 4 indice 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 potrivit căruia "Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: (4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente."

Este de remarcat faptul că emitentul actului contestat nu indică într-o manieră suficientă temeiul de drept avut în vedere întrucât alin. (4) al art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 se referă la întreprinderile între care există "oricare din raporturile descrise mai sus", norma legală făcând astfel trimitere la raporturile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol.

În aceste condiţii, era absolut necesar ca recurentul să precizeze ce raporturi a avut în vedere (prevăzute la lit. a)-d) la alin. (1), atunci când a stabilit caracterul de întreprinderi legate a celor trei societăţi.

Aceeaşi situaţie se poate remarca şi în cazul indicării art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea CE nr. 361/2003, fiind redat textul legal referitor la "întreprinderile între care există oricare dintre aceste relaţii", fără să se indice, în concret, care sunt acele relaţii avute în vedere de emitentul actului.

Instanţa de recurs, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că, pentru a fi calificate ca fiind întreprinderi legate, este necesar a se dovedi existenţa oricăruia dintre raporturile prevăzute la art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, potrivit căruia: "(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) ... o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; .

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; .

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective."

Or, din elementele prezentate de recurent, rezultă că situaţia de fapt reţinută nu se încadrează în niciuna din ipotezele mai-sus citate, legăturile între cele trei societăţi nefiind de natură a contura îndeplinirea condiţiilor necesare pentru a fi întreprinderi legate.

Astfel, recurentul nu a dovedit că una din societăţi ar deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi, că o întreprindere ar avea dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi, că una din societăţi ar avea dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract sau al unei clauze din statut, că o societate ar fi acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi ar deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

După cum s-a arătat anterior, emitentul actului contestat nici nu a indicat în care ipoteză prevăzută de Legea nr. 346/2004 se încadrează legăturile relevate, între cele trei societăţi.

Simplele legături de rudenie dintre asociaţii celor trei societăţi şi faptul că afacerile acestora se desfăşoară în cadrul aceluiaşi spaţiu iar o parte din activităţi se desfăşoară pe aceeaşi piaţă relevantă, nu se încadrează în niciunul din raporturile descrise la art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004.

Recurentul, relevând existenţa gradului de rudenie dintre asociaţii celor trei întreprinderi, a aplicat prezumţia unei înţelegeri între aceştia dar fără să demonstreze, în mod concret, că ar exista un control direct asupra activităţii desfăşurate de intimată.

Pentru a fi îndeplinite condiţiile art. 4 indice 4 alineatul(4) din acelaşi act normativ, era necesar ca, pe lângă raporturile descrise la alin. (1), să se dovedească inclusiv intervenţia unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord.

Or, în speţa de faţă, recurentul s-a rezumat la evidenţierea unor legături între asociaţi, legături care nu au nicio relevanţă în plan juridic, întrucât legiuitorul a înţeles să introducă anumite condiţii pentru calificarea unor întreprinderi ca fiind legate, condiţii care trebuiau dovedite şi nu prezumate.

Recurentul s-a prevalat de statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Hotărârea nr. C-110/13 prin care s-a realizat o interpretare a prevederilor art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea CE nr. 361/2003.

În ce priveşte incidenţa în speţa pendinte, a interpretării oferite prin Hotărârea menţionată, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului, constată că circumstanţele din cauza ce s-a aflat pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene diferă de împrejurările din cauza de faţă, astfel că nu se vor reţine ca întemeiate motivele de recurs învederate de recurentul-pârât.

Astfel, în cauza C -110/13 HaTeFo GmbH c/Finanzamt Haldensleben s-a statuat în sensul că "Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."

În consecinţă, interpretarea dată de instanţa europeană trebuie avută în vedere, raportat la speţa dedusă judecăţii şi nu aplicată de plano, în orice situaţie, fără efectuarea unei analize din care să rezulte incidenţa cazuisticii europene într-un caz concret.

Or, Hotărârea sus-menţionată, de care s-a prevalat recurentul, a fost pronunţată în anumite circumstanţe, pornindu-se de la situaţia potrivit căreia societatea HaTeFo a fost considerată o întreprindere afiliată ("legată") întrucât doi dintre asociaţii şi administratorii acesteia erau şi administratorii altei societăţi iar unul dintre asociaţi era şi asociat la acea societate, în cotă egală cu mama sa. În cazul aflat pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a doua societate acordase sprijin către societatea HaTeFo la momentul înfiinţării ei şi a încheiat un mandat potrivit căruia toate comenzile HaTeFo au fost aduse de cea de-a doua societate, un reprezentant al acesteia asigurând conducerea tehnică. Societatea HaTeFo utilizase unul din conturile bancare ale celei de-a doua societăţi pentru activităţile sale şi i-a transferat activităţile de cercetare şi dezvoltare precum şi gestiunea sa informatică.

În consecinţă, era evidentă depedenţa economică a societăţii HaTeFo de cea de-a doua societate şi controlul exercitat asupra întreprinderii ceea ce a condus la concluzia că societatea nu putea funcţiona fără factorii decidenţi ai celei de-a doua societăţi.

În acest context s-a pronunţat Hotărârea în cauza C -110/13 şi s-a realizat interpretarea articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, având la bază elemente clare, definitorii, care au relevat dependenţa dintre cele două societăţi, şi nu doar o simplă legătură de rudenie sau circumstanţe singulare care nu se pot corobora pentru a se concluziona că întreprinderile sunt, în mod efectiv, "legate" în înţelesul noţiunii date de legislaţia naţională şi legislaţia europeană, pe baza unei coordonări evidente şi dovedite, simplele suspiciuni nefiind suficiente.

Tot instanţa europeană a arătat că este rolul instanţei de trimitere să aprecieze asupra existenţei unei entităţi economice unice constituită prin intermediul unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, dându-se posibilitatea părţilor interesate de a dovedi contrariul.

În cauza de faţă, recurentul nu a dovedit că a existat o influenţă asupra deciziilor cu caracter economic a intimatei-reclamante, venită din partea părinţilor asociatului unic şi nici modalitatea în care s-a fi acţionat în mod concertat, din care să rezulte dependenţa economică şi funcţională a intimatei.

Într-adevăr, societăţile implicate au sediul la aceeaşi adresă, în anul 2013 principalii clienţi ai intimatei au fost celelalte două societăţi, şi de asemenea, promovarea prin intermediul internetului a fost realizată sub aceeaşi siglă, existând astfel relaţii de ordin comercial, însă aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a se reţine că au fost influenţate în vreun fel deciziile economice ale intimatei, influenţe care excludeau varianta ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere financiar şi economic.

În ceea ce priveşte faptul că, din comisia de evaluare a echipamentelor achiziţionate de reclamantă cu finanţare publică a făcut parte şi numita C., care este administratorul celorlalte două societăţi şi mama asociatului intimatei, situaţia de fapt nu este contestabilă însă, nici în acest caz, recurentul nu a indicat care a fost, în mod concret, influenţa acesteia asupra activităţii economice a intimatei şi în ce mod a existat o subordonare din punct de vedere juridic, economic şi financiar.

În consecinţă, prima instanţă a pronunţat o soluţie cu respectarea prevederilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004, fiind interpretate în mod corect şi dispoziţiile inserate în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003, în contextul Hotărârii Curţii Europene de Justiţie pronunţate în cauza C -110/13.

Jurisprudenţa anexată de recurent nu este relevantă întrucât fiecare caz este analizat în funcţie de particularităţile sale, situaţiile de fapt din speţele prezentate fiind diferite faţă de cazul din prezentul dosar.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, ceea ce face inutilă examinarea recursului declarat împotriva soluţiei de suspendare a executării actului contestat şi implicit, examinarea excepţiei tardivităţii acestor motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 183/F-CONT din 01 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019.