EU-funded expenditure clawback upheld against local authority after procurement technical deviations.

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.), anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2015 emis de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., referitor la contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, cod SMIS 11206 cu titlul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale - Liceul Teoretic Petru Cercel - Municipiul Târgovişte", anularea Deciziei nr. 341/16.11.2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., suspendarea executării acestora.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 232 pronunţată în data de 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a anulat în parte Decizia nr. 341/16.11.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2015 emise de pârâtă, în ceea ce priveşte constatarea ca fiind neeligibile a cheltuielilor în cuantum de 56.994,20 RON şi 13.678,61 RON TVA (cererea de rambursare nr. x, contract nr. x/13.05.2014 - lotul 5) şi a luat act de declaraţia reclamantei cu privire la solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recursuri reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1 Prin motive recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, a susţinut că în cauză a fost realizată o expertiză în specialitatea inginerie şi prelucrarea lemnului, cu următorul obiectiv: Să se stabilească pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi documentelor justificative depuse de părţi dacă modificarea specificaţiilor tehnice pentru obiectele de mobilier achiziţionate în baza Contractului de achiziţie nr. x/09.01.2014 încheiat de autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. A. S.A. şi a Procesului-verbal de recepţie şi predare primire nr. x/14.02.2014, corespundeau cerinţelor caietului de carcinl.

Prin expertiza efectuată, expertul a arătat sumar situaţia de fapt, însă nu a răspuns la obiectivul încuviinţat.

Astfel, expertul, fără a analiza specificaţiile tehnice ale produselor achiziţionate, pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini, concluzionează faptul ca acestea nu corespund cu cele din documentaţia de atribuire, deşi exista o dispoziţie de şantier care modifica anumite caracteristici tehnice. Prin urmare, apreciază că instanţa nu a administrat corect aceasta probă. Arată că a solicitat ca expertul sa completeze lucrarea, după ce acesta verifica specificaţiile tehnice ale bunurilor achiziţionate şi recepţionate, cu specificaţiile prevăzute în documentaţia tehnică.

În al doilea rând, susţine că instanţa nu a procedat în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ.

În acest sens argumentează că una dintre condiţiile generale de legalitate este aceea ca actul administrativ să fie emis în litera şi spiritul legilor adoptate de către Parlament.

Or, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a înlăturat aceste elemente relevante şi a apreciat nemotivat şi nefondat faptul că actele administrative individuale sunt partial legale.

Instanţa de fond era obligată să administreze corect probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei actelor administrative atacate.

Potrivit probatoriului administrat, instanţa de judecată nu a cercetat legalitatea dispoziţiei de şantier, invocată de către recurenta reclamantă în susţinerea legalităţii derulării Contractului de achiziţie nr. x/13.05.2015.

Susţine că instanţa de fond a analizat elementele de oportunitate, fără a analiza dacă acestea întregesc elementele legalităţii, înlăturând ideea că scopul legii (interesul public) este întotdeauna un element de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate.

Prin urmare consideră că instanţa de fond, neîntemeiat şi nefondat a stabilit excesul de oportunitate prin raportare la scopul legii (şi care poate conduce la excesul de putere), definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, arată că instanţa de fond a analizat în mod nejudicios probele administrate, nu a stabilit situaţia de fapt reală, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru a proceda la refacerea/completarea expertizei in specialitatea inginerie şi prelucrarea lemnului, care urmează să răspundă corect cerinţelor din obiectivul încuviinţat. În subsidiar, solicită casarea în parte a sentinţei atacate si admiterea în totalitate a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ.

3.2. Prin motivele de recurs pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (MDRAP) hotărârea atacată este nelegală si netemeinică, pentru următoarele argumente:

Instanţa de fond şi-a motivat convingerea bazându-se exclusiv pe expertiza tehnică efectuată în cauză, care nu a fost coroborată cu niciun alt mijloc de probă.

Instanţa avea obligaţia, potrivit art. 264 C. proc. civ., să examineze probele administrate de fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. Or, instanţa s-a rezumat doar la a reţine concluzia raportului de expertiză, în sensul că produsele achiziţionate de reclamantă în baza contractului nr. x/13.05.2014 - LOT x corespund cerinţelor din caietul de sarcini, caracteristicile produselor furnizate fiind conforme caracteristicilor solicitate prin caietul de sarcini,

Faptul că recurentul pârât nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză nu exonerează instanţa de obligaţia analizării probelor în ansamblu şi de a expune considerentele pe care şi-a întemeiat opinia, neformularea unor obiecţiuni neputând constitui un criteriu care să confere forţă probantă superioară expertizei efectuate în cauză, cu atât mai mult cu cât proba nu este una absolută, ponderea ei în soluţionarea cauzei fiind egală cu orice alt mijloc de probă.

Instanţa nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel şi celelalte mijloace de probă, însă, pentru a se putea exercita controlul judiciar, este necesar ca soluţia instanţei în această privinţă (primirea sau nu concluziilor expertului) să fie motivată.

Totodată, arată că prima instanţă nu a analizat apărarea sa cu privire la faptul că, în urma Raportului de vizită şi a solicitărilor ulterioare de clarificări au fost identificate două procese-verbale de recepţie şi predare a bunurilor furnizate, ambele cu nr. x/16.06.2014, dar cu conţinut diferit privind bunurile achiziţionate, astfel încât documentele au fost suspectate a fi false, fapt ce a atras incidenţa disp. art. 23 din O.U.G. nr. 66/20l1 şi informarea organelor abilitate.

Menţionează că, urmare a adresei nr. x/17.11.2015, cu privire la suspiciunea de fraudă menţionată în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2015, DLAF a înştiinţat MDRAP că, prin verificările preliminare asupra aspectelor sesizate au fost constatate elemente care au condus la declanşarea unei acţiuni de control în sensul disp. art. 8 lit. b) din Legea nr. 61/2011 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă - DLAF.

Instanţa de a reţinut că aceste aspecte sesizate nu vor fi examinate în prezenta cauză, împrejurare faţă de care arată că această chestiune a rămas nelămurită, în condiţiile în care opinia expertului are la bază înscrisuri suspectate de fals.

Consideră că în virtutea rolului activ, instanţa era obligată să lămurească toate aspectele în discuţie, fapt determinat în vederea aflării adevărului potrivit principiului consacrat prin art. 22 C. proc. civ.

În privinţa expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză arată că expertul a depăşit limitele obiectivului stabilit de instanţă în condiţiile în care instanţa a stabilit confruntarea datelor privind bunurile din înscrisuri (proces-verbal versus caiet de sarcini) iar expertul a făcut confruntarea cu bunurile la faţa locului.

Nu prezintă relevanţă verificarea bunurilor în teren la data efectuării expertizei, întrucât instanţa a fost sesizată cu o acţiune în anulare a unui administrativ, nulitatea analizându-se luând în considerare elementele existente la emiterii actului şi nu împrejurări ce au intervenit ulterior, astfel încât proba administrată mu este concludentă.

Expertul nu a respectat obiectivul stabilit de instanţă (confruntarea datelor din înscrisuri) şi prin faptul că expune sumar date de identificare a bunurilor şi caracteristicile cerute prin caietul de sarcini, în condiţiile în care nu s-au făcut verificări sub aspectul celor reţinute în procesul-verbal de constatare a neregulilor, în sensul că microscoapele recepţionate nu au certificat de calitate şi garanţie individual, nu au fost indicate manuale de utilizare şi nici fişe cu caracteristicile tehnice, microscoapele nu prezintă informaţii privind ţara de provenienţă şi numărul de serie de fabricaţie (conform cer caietului de sarcini).

Expertul trebuia să aibă în vedere toate aceste aspecte, întrucât obiectivul instanţei viza stabilirea situaţiei pe baza înscrisurilor depuse la dosar, însă, acesta a avut în vedere o altă situaţie de fapt.

În aceste condiţii, susţine că nu s-a produs o judecată a fondului cauzei, ceea ce atrage casarea şi trimiterea rejudecare a cauzei aceleiaşi instanţe, impunându-se efectuarea unei noi expertize tehnice, cu acelaşi obiectiv.

În situaţia în care aspectele prezentate nu converg către o soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare, în condiţiile casării pentru temeiul invocat, rejudecării şi analizării cauzei sub toate aspectele, raportat la întregul material probator administrat în cauză, dar şi al considerentelor expuse privind expertiza tehnică, apreciază că trebuie înlăturat raportul de expertiză ca nefiind convingător şi respinsă acţiunea în tot ca neîntemeiată.

În consecinţă, solicită admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar, în subsidiar, casarea şi în urma rejudecării fondului cauzei, respingerea în tot acţiunii formulate ca neîntemeiată.

În drept, invocă dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 şi următoarele C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

4.1. Recurentul pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Şl FONDURILOR EUROPENE (MDRAPFE) a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamanta UAT Municipiul Tărgovişte solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele motive:

Prin sentinţa civilă recurată, prima instanţă a menţinut actele administrative emise de MDRAPFE în ceea ce priveşte constatările asupra contractului de achiziţie nr. x/09.01.2014 - LOT x, soluţie temeinică şi legală.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.11.2015, echipa de verificare a constatat "înlocuirea produselor ce trebuia furnizate conform caietului de sarcini, fără a fi fost făcută dovada că înlocuirea acestora potrivit Dispoziţiei de şantier invocate mai sus, s-a făcut cu alte produse care au caracteristici tehnice superioare, condiţii în care ar fi putut fi apreciată respectarea documentaţiei de atribuire".

Prin Raportul de vizită la faţa locului din data de 20.04.2015, s-a constatat că băncile şi scaunele livrate nu îndeplinesc condiţiile specificate, fiind bănci şi scaune fixe (fixate prin şuruburi şi sudură), la scaunele de bibliotecă nu s-a putut stabili dacă au spătar de lemn stratificat şi dacă sunt vopsite în câmp electrostatic, conform specificaţiilor tehnice.

Raportul de expertiză tehnică în specialitatea ingineria prelucrării lemnului, efectuat în cauză confirmă constatările din procesul-verbal şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind astfel nefondată susţinerea reclamantei privind faptul că nu se precizează dacă modificarea specificaţiilor tehnice corespunde cerinţelor caietului de sarcini şi nu s-a avut în vedere Dispoziţia de şantier nr. 1/14.01.2014 emisă de proiectant.

Autoritatea contractantă a solicitat, conform caietului de sarcini, mobilier - Bănci pupitru pentru elevi cu specificaţia tehnică Proiectare ergonomică a pupitrului conf SR EN1729 - 1 (2):2007 şi scaun elev cu specificaţia tehnică scaun individual reglabil pentru elevi, cu menţiunea ca acesta să fie cu modelarea lui atât pe verticală cât şi pe orizontală, şasiul scaunului să fie metalic alcătuit din ţeavă rotundă pentru picioarele reglabile.

Au fost livrate, însă, astfel cum rezultă şi din verificările efectuate la faţa locului de expert, scaune şi bănci fixe cu blat de lemn, expertul precizând că specificaţiile tehnice privind obiectele de mobilier achiziţionate nu corespund cu cerinţele caietului de sarcini.

Dispoziţia de şantier nr. 1/14.01.2014 emisă de către proiectant, S.C. B. S.R.L. menţionează, având în vedere activitatea ce se desfăşoară în cele două laboratoare de informatică, schimbarea din pupitre individuale pentru elevi în bănci pentru elevi specifice activităţii de informatică, iar scaunele vor fi fixe cu blat de lemn, cu menţionarea faptului că modificările nu vor afecta costurile iniţiale.

Instanţa a reţinut în mod corect faptul că nu se indică, însă, astfel cum a reţinut pârâtul, niciun standard de referinţă al produselor propuse spre furnizare, din analiza căruia să se poată desprinde concluzia că produsele furnizate sunt superioare produselor solicitate conform cerinţelor caietului de sarcini, al căror standard de referinţă a fost indicat în documentaţia de atribuire.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut în mod întemeiat că produsele furnizate de ofertantul S.C. A. S.A. nu corespundeau cerinţelor precizate în caietul de sarcini, mobilierul având caracteristici tehnice diferite faţă de oferta tehnică şi caietul de sarcini prezentate de către S.C. A. S.A. şi care au stat la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

Recurenta-reclamantă susţine în mod nefondat că expertul tehnic nu a răspuns la obiectivul încuviinţat de prima instanţă, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză, acesta a verificat în concret obiectele de mobilier achiziţionate, prin compararea cerinţelor caietului de sarcini şi a procesului-verbal de recepţie şi predare-primire.

De asemenea, expertul tehnic a avut în vedere la efectuarea expertizei şi dispoziţia de şantier nr. 1/14.01.2014. în această privinţă însă, recurenta-reclamantă susţine în mod nefondat faptul că expertul nu a analizat dacă acest document respectă dispoziţiile legale, întrucât o asemenea obligaţie nu a fost stabilită în sarcina expertului prin obiectivul stabilit de instanţă pentru efectuarea expertizei tehnice.

Deşi recurenta-reclamantă îşi construieşte esenţa apărării prin prisma datelor din dispoziţia de şantier nr. 1/14.01.2014 şi pretinde că expertul nu a analizat specificaţiile tehhnice ale produselor achiziţionate, pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini, partea pierde din vedere împrejurarea că dispoziţia de şantier modifică achiziţia şi nu cuprinde niciun standard de referinţă al produselor, din analiza cărora să se poată desprinde concluzia că produsele schimbate corespund caietului de sarcini ori sunt superioare. Or, această situaţie relevă culpa exclusivă a recurentei-reclamante, de care încearcă să se exonereze.

Critica privind încălcarea de către instanţă a prevederilor art. 22 C. proc. civ. (rolul judecătorului în aflarea adevărului) are caracter formal, întrucât nu cuprinde o expunere concretă pentru a putea fi combătută.

Legalitatea actelor administrative contestate, cu privire la care recurenta- reclamantă creionează doar aspecte pur teoretice care nu îmbracă forma unor critici ale hotărârii recurate, se analizează de instanţa de contencios administrativ în limitele stabilite de partea reclamantă. Instanţa a prezentat cercetarea în ansamblu a probelor administrate şi motivele pentru care a considerat că actele adminsitrative contestate sunt legale în ceea ce priveşte contractul de achiziţie nr. x/09.01.2014 - LOT x, raportat la motivele cererii de chemare în judecată.

Cât priveşte faptul că instanţa de fond a analizat elemente de oportunitate, fără a analiza dacă acestea întregesc elementele legalităţii, constituie o aserţiune nefundamentată şi fără conexiune cu cele dezbătute în faţa primei instanţe.

Faţă de toate aceste argumente, solicită respingerea recursului formulat de UAT Municipiul Târgovişte ca nefondat.

În drept a invocat dispoziţiile art. 490 alin. (2) şi art. 205. alin. (2) C. proc. civ. iar în conformitate cu dispoziţiile art. 223 coroborate cu prevederile art. 411 C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

4.2 Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat.

Susţine în acest sens că în mod eronat recurenta pârâtă arată că instanţa de fond era obligată, potrivit art. 264 C. proc. civ., să solicite şi alte probe care să fie coroborate cu expertiza. Precizează ca, instanţa administrează probele solicitate de părţi astfel cum au fost încuviinţate, iar judecătorul fondului apreciază şi constată că acestea sunt suficiente, pronunţând hotararea.

Deşi se arată faptul că, în urma Raportului de vizită ce a fost efectuat, au fost constatate documente ce aveau conţinut diferit faţă de cele prevăzute în procesul-verbal de recepţie şi care au creat o suspiciune de fraudă pentru care au fost informate organele abilitate, acestea nu au fost dovedite, iar instanţa în mod corect a considerat faptul că aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul unui litigiu pe calea contenciosului administrativ.

Astfel, nu se poate imputa instanţei de fond faptul ca a lasat nelămurit acest aspect, întrucât nu a fost investită în acest sens. Mai mult, dacă recurenta avea o suspiciune de fals, existau alte căi legale pe care le avea la îndemână pentru a le exercita.

Referitor la motivele formulate de către recurenta în ceea ce priveşte criticile expertizei efectuate în cauză solicită respingerea acestora ca inadmisibile, întrucât reprezintă veritabile obiectiuni, ce nu au fost formulate în fata instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursurile formulate în cauză în raport de motivele invocate şi apărările formulate se reţine că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2015 emis de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., referitor la contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, cod SMIS 11206, "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale - Liceul Teoretic Petru Cercel - Municipiul Târgovişte" încheiat între reclamantă şi pârât s-a stabilit în sarcina recurentei reclamante un debit în valoare de 80.146,93 lor (64.380,32 RON + 15.766,61 RON TVA). Sumele constatate neeligibile au fost incluse în Cererea de rambursare nr. x - 8.700,00 RON şi 2.088,00 RON TVA, valoare aferentă facturii nr. x/10.02.14 emisă de S.C. A. S.R.L.. conform contractului de achiziţie nr. x/09.01.2014 - LOT x, şi în Cererea de rambursare nr. x - 56.994,20 RON şi 13.678.61 RON TVA, valoare aferentă facturii nr. x/16.06.2014 emisă de S.C. C. S.R.L., conform contractului de achiziţie nr. x/13.05.2014 - LOT 5.

Cu privire la Contractul de achiziţie nr. x/09.01.2014 - LOT x se reţine că recurenta reclamantă în calitate de autoritate contractantă a solicitat, prin caietului de sarcini, mobilier; bănci pupitru pentru elevi cu specificaţia tehnică Proiectare ergonomică a pupitrului conform SR EN1729- 1(2):2007 şi scaun elev cu specificaţia tehnică scaun individual reglabil pentru elevi, cu menţiunea ca acesta să fie cu modelarea lui atât pe verticală cât şi pentru orizontală, şaşiul scaunului să fie metalic alcătuit din ţeavă rotundă pentru picioarele reglabile.

În caietul de sarcini se specifică faptul că toate specificaţiile tehnice solicitate sunt minimale şi obligatorii dar se admit caracteristici tehnice superioare celor prezentate, dar condiţiile de adjudecare rămân cele din Fişa de date a achiziţiei,

Contractantul S.C. A. S.A. şi-a asumat specificaţiile tehnice ale mobilierului prin oferta tehnică, iar în timpul procesului de evaluare, la solicitarea de clarificări a autorităţii contractante nr. 30182/25.11.2013, a confirmat prin adresa de răspuns nr. 30522/23.11.203 că produsul ofertat - bănci pupitru pentru elevi - va avea specificaţiile tehnice solicitate în caietul de sarcini:

"băncile sunt reglabile cu cotele de reglaj între 700 şi 860 mm", că produsul ofertat - scaun elev - va avea specificaţiile tehnice solicitate în caietul de sarcini:

"scaun elev cu cotele de reglaj între 360 şi 470 mm".

Prin Raportul de vizită la faţa locului din data de 20.04.2015, s-a constatat că băncile şi scaunele livrate nu îndeplinesc condiţiile specificate, fiind bănci şi scaune fixe (fixate prin şuruburi şi sudură), la scaunele de bibliotecă nu s-a putut stabili dacă au spătar de lemn stratificat şi dacă sunt vopsite în câmp electrostatic, conform specificaţiilor tehnice.

Prin Procesul-verbal nr. x/21.09.2015 s-a consemnat:

"se constată înlocuirea produselor ce trebuia furnizate conform caietului de sarcini, fără a fi fost tăcută dovada că înlocuirea acestora potrivit Dispoziţiei de şantier invocate mai sus, s-a făcut cu alte produse care au caracteristici tehnice superioare, condiţii în care ar fi putut fi apreciată respectarea documentaţiei de atribuire".

Instanţa de fond ca urmare a analizei coroborate a întregului probatoriu a reţinut în mod temeinic că specificaţiile tehnice privind obiectele de mobilier achiziţionate nu corespund cu cerinţele caietului de sarcini reprezentând în realitate scaune şi bănci fixe cu blat de lemn, ceea ce confirmă cele reţinute prin procesul-verbal contestat.

Este inexactă susţinerea recurentei reclamante în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere Dispoziţia de şantier nr. 1/14.01.2014 emisă de către proiectant, S.C. B. S.R.L. prin care se propune schimbarea din pupitre individuale pentru elevi în bănci pentru elevi specifice activităţii de informatică, iar scaunele vor fi fixe cu blat de lemn. Această dispoziţie de şantier a fost analizată de instanţa de fond care însă în mod întemeiat a arătat că acest înscris nu poate modifica în mod legal specificaţiile tehnice ale produselor stabilite prin documentaţia achiziţiei publice şi nu poate conduce la concluzia că produsele furnizate sunt superioare produselor solicitate conform cerinţelor caietului de sarcini.

În contextul anterior arătat nu pot fi reţinute ca fiind fondate nici criticile formulate de recurenta reclamantă privind necercetarea unor aspecte relevante ale cauzei, cu referire la dispoziţia de şantier anterior menţionată, şi nici susţinerile acesteia privind lipsa de rol activ a judecătorului fondului, întrucât hotărârea recurată cuprinde o analiză completă a probelor administrate în cauză.

Cu privire la Contractul de achiziţie nr. x/13.05.2014 - LOT x, se reţine că la data de 24.01.2014, recurenta reclamantă în calitate de autoritate contractantă a iniţiat procedura de atribuire "cerere de oferte" pentru atribuirea contractului de achiziţie publică de furnizare pentru Lot x - set dotări laborator fizică, chimie, biologie.

În urma verificării criteriilor de calificare şi aplicării criteriului de atribuire, recurenta reclamantă a încheiat contractul de achiziţie anterior menţionat cu S.C. C. S.R.L., cu o valoare de 56.994,21 RON şi TVA de 13.678,61 RON.

Recepţia a fost făcută în data de 16.06.2014 prin Procesul-verbal de predare primire nr. x/16.06.2014, iar plata s-a efectuat pe baza facturii nr. x/16.06.2014.

Prin Raportul privind vizită la faţa locului din 20.04.2015, s-a reţinut, în ceea ce priveşte furnizarea microscoapelor că "operatorul economic o emis documentul declaraţie de conformitate/garanţie în care toate produsele furnizare sunt menţionate în cadrul unui tabel, neavând certificat de calitate şi garanţie individual, conform cerinţelor din caietul de sarcini, nu au fost identificate manuale de utilizare şi nici fişe care cuprind caracteristicile tehnice alte microscoapelor furnizate: nici un microscop nu prezintă informaţii privind ţara de provenienţă şi număr de serie de fabricaţie, deşi operatorul economic şi-a asumat furnizarea a 14 buc. microscop monocular portabil (laborator biologie) au fost furnizate doar 13 şi, în plus, unul care este de un alt tip şi model faţă de celelalte."

Prin Procesul-verbal nr. x/21.09.2015, faţă de cele consemnate în Raportul de vizită la faţa locului s-a reţinut că acestea "conduc la constatarea nerespectării prevederilor caietului de sarcini, şi, în consecinţă, neeligibilitatea sumei de 56.994,20 RON".

Or, cel reţinute prin Raportul privind vizită la faţa locului din 20.04.2015 sunt infirmate prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, cu privire la care recurentul pârât nu a formulat obiecţiuni, din raportul de expertiză rezultând că produsele achiziţionate în baza Contractului de achiziţie publică nr. 11677/13.05.2014- LOT x corespund cerinţelor din caietului de sarcini.

Susţinerile recurentului pârât formulate încă de al instanţa de fond şi reiterate prin motivele de recurs se întemeiază în esenţă pe faptul că Procesul-verbal de predare primire nr. x/16.06.2014, prezentat în cadrul Punctului de vedere transmis de beneficiar, este altul decât Procesul-verbal de recepţie şi predare primire a bunurilor furnizate nr. x/16.06.2014, pe care structura de control l-a avut la dispoziţie ca urmare a Raportului de vizită şi pe care l-a menţionat pe parcursul constatărilor. Cele două documente prezentate în momente diferite poartă acelaşi număr de înregistrare şi aceeaşi dată calendaristică, diferenţa făcând-o faptul că documentul, pus la dispoziţie în urma solicitării de clarificări de către structura de control, prezintă indicativ, cantitativ şi desfăşurat produsele achiziţionate pentru dotări laborator fizică, dotări laborator biologie complet şi dotări laborator chimie complet,

Or, aşa cum a arătat şi instanţa de fond o astfel de susţinere nu poate fi analizată în condiţiile în care recurenta pârâtă nu a înţeles să denunţe înscrisul precizat ca fiind fals în procedura prevăzută de art. 304 şi următoarele C. proc. civ., procedură la care recurenta pârâtă nu a înţeles să apeleze.

Faptul că recurenta pârâtă a înţeles să facă în acest context demersul prevăzut de art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 respectiv să sesizeze DLAF cu privire la existenţa unor indicii privind posibile fraude, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, nu are înrâurire asupra derulării prezentei proceduri, fapt ce rezultă chiar din dispoziţia legală invocată care prevede că în această ipoteză activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 continuă independent de desfăşurarea unei eventuale cercetării penale.

Nu poate fi reţinută ca fiind fondată nici susţinerea recurentei pârâte în sensul neconcludentei raportului de expertiză efectuat în cauză întrucât, aşa cum rezultă din lucrările dosarului acesta a avut ca obiectiv "să se stabilească pe baza înscrisurilor depuse la dosar dacă seturile dotări laborator fizică, chimie, biologice, achiziţionate în baza contractului de achiziţie nr. x/13.05.2014, încheiat de autoritatea contractantă cu S.C. C. S.R.L., şi a procesului-verbal de recepţie predare primire nr. x/16.06.2014, corespundeau cerinţelor caietului de sarcini". În acest context, în situaţia în care expertul nu ar fi respectat obiectivul stabilit pentru expertiză recurenta pârâtă era ţinută să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză astfel întocmit în condiţiile art. 337 C. proc. civ., iar nu să invoce acest aspect în mod direct prin recurs.

Nu se vor reţine ca fiind fondate nici criticile formulate atât de recurenta reclamantă cât şi de recurenta pârâtă privind nemotivarea sentinţei recurate sau necercetarea fonduului cauzei, deoarece analizându-se din acest punct de vedere sentinţa recurată, potrivit considerentelor anterior prezentate se constată că aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate în cauză de reclamantă şi pârât ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019.