Public employee compatibility: external audit services and private insurance consulting do not constitute prohibited activities within a public authority or direct link to public duties

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 29.08.2016 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), solicitând în principal constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016, iar în subsidiar anularea acestui raport, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 57/F-CONT din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea litigiului în fond potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat următoarele:1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 20, alin. (5) din Legea nr. 176/2010, precum şi a art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

1.1. Potrivit art. 20, alin. (5) din Legea nr. 176/2010, prevederile art. 13 şi 14 se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea recurată încalcă art. 20. alin. (5) din Legea nr. 176/2010 prin aceea că prevederile art. 13 nu au fost aplicate, instanţa de fond stabilind că dispoziţiile art. 13 nu sunt incidente.

1.2. Potrivit art. 13, alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

- până la informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

- după informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice si date ori informaţii care nu sunt publice.

Hotărârea recurată încalcă art. 13. alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010 prin aceea că instanţa de fond a stabilit că, după informarea reclamantului cu privire la declanşarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate este îndreptăţit să solicite orice informaţii relevante de la autorităţile publice şi de la persoanele juridice.

Or, dispoziţiile legale citate nu se referă la informaţii "relevante", ci prevăd: obligaţia inspectorului de integritate de a se raporta "exclusiv" la informaţii "publice" până la informarea persoanei evaluate şi invitarea sa pentru a prezenta un punct de vedere; dreptul inspectorului de integritate de a se solicita informaţii "care nu sunt publice" după informarea persoanei evaluate şi invitarea sa pentru a prezenta un punct de vedere.

"Informarea persoanei care face obiectul evaluării" este cea la care se referă atât art. 20, alin. (1), cât şi art. 14, alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv informarea cu privire la identificarea unor elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, interpretare care se impune faţă de împrejurarea că măsura "informării" este însoţită de măsura "invitării" persoanei pentru a prezenta un punct de vedere, ambele măsuri fiind prevăzute doar în cazul identificării unor elemente de incompatibilitate.

Atât hotărârea recurată, cât şi raportul atacat încalcă aceste dispoziţii deoarece informaţiile care nu sunt publice au fost solicitate şi primite de inspectorul de integritate mai înainte de informarea reclamantului cu privire la identificarea unor elemente de incompatibilitate şi invitarea pentru a prezenta un punct de vedere.

După cum se arată expres în cap. II din Raportul de evaluare atacat, procedura de înştiinţare a reclamantului cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unor incompatibilităţi şi de invitare de a-şi exprima punctul de vedere a fost îndeplinită cu adresa nr. x/25.05.2016 comunicată prin scrisoare recomandată.

De asemenea, în cap. III din Raportul de evaluare atacat se arată că s-au solicitat date şi informaţii de la instituţii şi autorităţi publice, precum şi de la persoane juridice de drept public şi privat, fără însă a se menţiona şi data la care au fost transmise solicitările.

Din răspunsurile primite de intimata-pârâtă rezultă că solicitarea datelor şi informaţiilor care nu sunt publice s-a făcut fără ca reclamantul să fi fost informat că s-au identificat elemente privind existenţa unei incompatibilităţi şi fără să fi fost invitat pentru a-şi prezenta punctul de vedere. Niciuna din aceste date/informaţii şi niciunul din aceste documente transmise intimatei-pârâte nu erau publice.

Toate aceste date şi informaţii au fost solicitate şi primite de inspectorul de integritate în perioada 2013-2015, fără ca reclamantul să fi fost informat şi invitat să-şi exprime punctul de vedere. Informarea sa că au fost identificate elemente în sensul existenţei unor incompatibilităţi şi invitarea sa s-a făcut cu adresa nr. x/25.05.2016, ulterior solicitării şi primirii de către inspectorul de integritate a datelor şi informaţiilor care nu sunt publice, în perioada 2013-2015.

1.3. Potrivit art. 13 alin. (2), actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Aşa cum a dovedit în cauză, raportul de evaluare atacat a fost întocmit de inspectorul de integritate pe baza datelor şi informaţiilor care nu sunt publice, solicitate de acesta, fără ca recurentul să fi fost informat că au fost identificate elemente în sensul existenţei unor incompatibilităţi şi sa fi fost invitat să-şi prezinte punctul de vedere.

Pentru actele întocmite de inspectorul de integritate în asemenea condiţii art. 13 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 prevede expres sancţiunea nulităţii absolute, sancţiune care intervine ope legis.

Ca urmare, prin respingerea excepţiei nulităţii absolute a raportului atacat în ciuda faptului că această sancţiune a intervenit ope legis, hotărârea instanţei de fond a încălcat art. 13, alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 94 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

2.1. Nelegal a stabilit instanţa de fond că activitatea desfăşurată în perioada 25.01 - 04.03.2013, de evaluator al Spitalului Orăşenesc Tg. Bujor, în baza contractului de prestări servicii nr. x/25.01.2013 încheiat cu Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS) şi potrivit căruia am realizat venituri plătite de CoNAS în sumă de 10.021 RON, este o activitate care se circumscrie dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, încălcând aceste dispoziţii legale.

Potrivit art. 94, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Reclamantul a fost certificat ca evaluator de servicii medicale, aşa cum rezultă din Certificatul emis de CoNAS, fiind înscris în Registrul evaluatorilor de servicii medicale.

Potrivit Codului de conduită a evaluatorilor de servicii medicale (art. 6, art. 8 art. 12), evaluatorii sunt persoane independente, care au diverse specializări profesionale şi care îşi desfăşoară activitatea în concordanţă cu principiile imparţialităţii şi obiectivităţii.

Activitatea evaluatorilor se desfăşoară numai în cadrul unei Comisii de evaluare numită de Comitetul director al CoNAS. Fiind constituită din evaluatori independenţi, Comisia de evaluare este, aşadar, un organism independent.

Interdicţia prevăzută de art. 94, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 se referă la "deţinerea altei funcţii" sau "desfăşurarea altei activităţi" în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Evaluatorii care compun Comisia de evaluare, însă, nici nu deţin funcţii, nici nu desfăşoară activităţi în cadrul CoNAS, faţă de care nu au nici un raport de subordonare sau de natură profesională.

Potrivit Normelor privind modul de desfăşurare a activităţii Comisiei de evaluare în vederea acreditării, aprobate prin Ordinul Preşedintelui CoNAS nr. 51/2014, "acreditarea" este definită ca fiind Evaluare externă si independentă realizată de persoane special pregătite pentru aceasta - evaluatori Co. N.A.S. - care se finalizează cu încadrarea unităţilor sanitare cu paturi în categorii de acreditare.

Iată, aşadar, că activitatea evaluatorilor în cadrul Comisiei de evaluare este externă şi independentă, iar numirea lor de către organele CoNAS nu creează nici un raport de subordonare ori altă relaţie de natură profesională în cadrul acestei instituţii.

De asemenea, nici faptul că activitatea desfăşurată de evaluatori este plătită de CoNAS nu transformă activitatea externă şi independentă a evaluatorilor într-o activitate "în cadrul" CoNAS. Dimpotrivă, faptul că pentru plata serviciilor prestate de evaluatori a fost încheiat un Contract de prestări servicii (nr. 1/25.01.2013), în temeiul C. civ., dovedeşte faptul că în calitate de evaluator reclamantul a prestat activitatea independentă pentru CoNAS şi nu în cadrul CoNAS.

In concluzie, serviciile prestate în calitate de evaluator independent extern în anul 2013 nu constituie cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 94, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, această dispoziţie legală fiind încălcată prin hotărârea recurată.

2.2.- Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu privire la activităţile de agent de promovare şi de consultant efectuate în perioada 2011-2012.

Potrivit art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.

Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care permiteau exercitare activităţilor în discuţie câtă vreme nu a existat nicio legătură, nici directă, nici indirectă, între atribuţiile funcţiei publice de consilier superior şi activităţile desfăşurate în baza celor două contracte.

Cele două contracte au vizat, pe de o parte, activităţi de promovare a programelor educaţionale oferite de Kunden în domeniul asigurărilor civile şi a trainingurilor profesionale în alte domenii, iar pe de altă parte, activităţi de intermediere, în calitate de consultant, a contractelor de asigurare încheiate între societăţile de asigurări şi clienţi.

Niciuna din aceste activităţi nu are legătură cu atribuţiile funcţiei de consilier superior pe care am ocupat-o la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea.

Nu creează legătură directă sau indirectă nici chiar substantivul comun "asigurări" care se regăseşte în denumirea instituţiei publice la care îmi exercitam funcţia publică şi activităţile pe care le-am derulat în baza celor două contracte.

Aceasta, deoarece instituţia publică gestionează asigurările de sănătate, iar atribuţiile sale vizau doar această activitate, în timp ce activitatea desfăşurată în baza celor două contracte a vizat asigurări civile de viaţă şi de bunuri.

Ca urmare, nu există nicio legătură între atribuţiile funcţiei publice şi activitatea desfăşurată în executarea celor două contracte, prezenţa substantivului comun "asigurări" în cele două cazuri nefiind suficientă pentru existenţa incompatibilităţii reglementate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

In fine, reclamantul a încheiat doar poliţe de asigurare pentru el şi membrii familiei sale, respectiv patru asigurări de viaţă şi mai multe asigurări de bunuri, activităţi care nu au avut legătură nici direct, nici indirectă cu atribuţiile funcţiei publice.

Ca urmare, hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu privire la activităţile analizate.

1.4 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, AGENJIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, următoarele:

Cu privire la criticile privind încălcarea prevederilor art. 20 coroborate cu art. 13 din Legea nr. 176/2010.

În mod temeinic instanţa de fond a respins excepţia nulităţii absolute a raportului de evaluare contestat, reţinând că întrucât în speţă nu sunt incidente prevederile art. 13 coroborate cu art. 20 din Legea nr. 176/2010, având în vedere că inspectorul de integritate căruia i s-a repartizat cauza şi-a îndeplinit obligaţiile legale în urma sesizării primite.

Astfel, inspectorul de integritate s-a îndeplinit obligaţiile cu privire la informarea persoanei prevăzute de Legea nr. 176/2010. astfel:

1. Adresa nr. adresa nr. x/23.09.2013 - confirmare de primire datată 01.10.2014, cu privire la declanşarea activităţii de evaluare.

2. Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010. procedura de înştiinţare a fost îndeplinită, A. fiind informat prin intermediul unei scrisori recomandate, adresa nr. x/25.05.2016. despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existentei unor incompatibilităţi, întrucât în perioada deţinerii funcţiei publice a desfăşurat activităţi remunerate în baza contractului nr. x/25.01.2013 încheiat cu Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor şi a exercitat funcţii în sectorul privat (în baza contractului nr. x/15.07.2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L. şi a contractului nr. x/04.02.2011, încheiat cu S.C. C. SRL) funcţii care au legătură cu atribuţiile funcţiei publice deţinute în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, cazuri de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a), respectiv art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 din Legea nr. 161/2003

Totodată, persoanei evaluate i s-a adus la cunoştinţă ca poate depune un punct de vedere cu privire la situaţia prezentată, a fost invitată la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate, I s-a adus la cunoştinţă că poate fi însoţită de către un avocat.

În acelaşi articol de lege sus-menţionat se precizează că dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese ori a unei incompatibilităţi, informează persoana în cauză şi o invită pe aceasta pentru a-şi prezenta un punct de vedere.

Corect a reţinut instanţa de fond faptul că, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare anterior informării persoanei în cauză, activitate ce implică nu doar evaluarea declaraţiilor de interese, dar şi obţinerea altor date şi informaţii de la persoane fizice sau juridice.

în concluzie, interpretând în mod corect dispoziţiile art. 20 coroborat cu ari, 13 şi 14 din Legea nr. 176/2010, instanţa de fond a reţinut faptul că, după ce a comunicat recurentului despre declanşarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate era îndreptăţit să solicite informaţii relevante atât autorităţilor publice, cât şi persoanelor juridice, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă, pentru a le valorifica în mod legal la întocmirea raportului de evaluare.

După exprimarea punctului de vedere de către persoana evaluată, inspectorul de integritate poate sau nu să întocmească un raport de evaluare în măsura în care consideră că sunt elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, coroborând atât răspunsurile primite de la autorităţi şi persoane juridice, cât şi punctul de vedere şi susţinerile şi apărările recurentului.

Cu privire la criticile privind încălcarea prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, intimata a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că, în perioadele menţionate mai sus recurentul a exercitat funcţii înalte domenii de activitate din sectorul privat, care erau în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public în domeniul sănătăţii mai precis a asigurărilor medicale şi a programelor de traininguri profesionale, dar şi a produselor şi serviciilor medicale oferite de o firmă în domeniul respectiv, dar şi de evaluare a unui spital din România.

Cu privire la criticile recurentului privind activitatea de evaluator independent expert pe care a desfăşurat-o în anul 2013, acestea nu pot fi primite motivat de faptul că recurentul a realizat evaluarea unui spital din Tg. Bujor, instituţie publică care face parte din sistemul medical din România, activitate ce a fost remunerată, astfel fiind incidente dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevederi legale ce nu pot fi înlăturate de Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

II.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), a solicitat, în principal constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016, iar în subsidiar anularea acestui raport, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 19.09.2013 pârâta a fost sesizată de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor cu privire la aspectul că reclamantul, care era la acea dată preşedinte-director al Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, întrucât a încheiat cu Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor un contract de prestări servicii de evaluare a unităţilor spitaliceşti.

În urma analizării întregului probatoriu, în raport de prevederile legale în materie s-a încheiat Raportul de evaluare nr. x/03.08.2016, prin care s-a stabilit că reclamantul a desfăşurat în perioada 25.01.-04.03.2013 şi activitate remunerată de evaluator al Spitalului Orăşenesc Tg. Bujor în baza contractului de prestări servicii nr. x/25.01.2013 încheiat cu Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), realizând venituri plătite de CoNAS în sumă de 10.021 RON - caz de incompatibilitate prevăzut de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, tot prin acest raport s-a stabilit de pârâtă că reclamantul a exercitat în perioada 2011-2012 funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat care au legătură directă sau indirectă cu atribuţiile funcţiei publice deţinute în această perioadă, realizând venituri în sumă totală de 4.285,12 RON.

Astfel, s-a menţionat în raport că petentul a avut funcţia de agent de promovare în baza contractului nr. x/04.02.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L., privind promovarea produselor şi serviciilor oferite de această societate şi de partenerii săi, precum şi în sondarea pieţii privind programele educaţionale în domeniul asigurărilor şi a programelor de traininguri profesionale în diverse domenii de activitate şi funcţia de consultant, în baza contractului de colaborare nr. x/15.07.2010 încheiat cu S.C. B. S.R.L., privind desfăşurarea activităţii de consultanţă a contractelor încheiate între clienţi şi societăţile de asigurări, cazuri de incompatibilitate prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Acest raport de evaluare a fost contestat de reclamant, care a invocat excepţia de nulitate absolută prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, dar şi pe fond, considerând că motivele invocate de inspectorul de integritate, atât în fapt cât şi în drept, nu se circumscriu dispoziţiilor legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese.

Excepţia nulităţii absolute a raportului de evaluare contestat a fost respinsă în baza art. 248 C. proc. civ., întrucât în speţă nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, având în vedere că inspectorul de integritate căruia i s-a repartizat cauza şi-a îndeplinit obligaţiile legale în urma sesizării primite de la Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor.

Astfel, acesta a informat reclamantul prin adresa nr. x/23.09.2013, primită la data de 1.10.2013, cu privire la declanşarea activităţii de evaluare, iar prin intermediul unei scrisori recomandate (adresă) nr. x, în baza art. 20 din actul normativ sus-citat, A.N.I. a informat petentul A. despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unor incompatibilităţi.

În acelaşi articol de lege sus-menţionat se precizează că, dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese ori a unei incompatibilităţi, informează persoana în cauză şi o invită pe aceasta pentru a-şi prezenta un punct de vedere. Se observă că legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare anterior informării persoanei în cauză, activitate ce implică nu doar evaluarea declaraţiilor de interese, dar şi obţinerea altor date şi informaţii de la persoane fizice sau juridice.

În concluzie, interpretând sistematic dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (5) coroborat cu art. 13 şi 14 din Legea nr. 176/2010, curtea de apel a apreciat că după ce a comunicat reclamantului despre declanşarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate era îndreptăţit să solicite informaţii relevante atât autorităţilor publice, cât şi persoanelor juridice, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă, pentru a le valorifica în mod legal la întocmirea raportului de evaluare.

După exprimarea punctului de vedere de către persoana evaluată, inspectorul de integritate poate sau nu să întocmească un raport de evaluare în măsura în care consideră că sunt elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, coroborând atât răspunsurile primite de la autorităţi şi persoane juridice, cât şi punctul de vedere şi susţinerile şi apărările petentului.

Această procedură legală a fost respectată de inspectorul de integritate în speţă, astfel că nu se impune constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), nefiind incidente dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, aşa cum greşit susţine petentul.

Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a constatat că acţiunea promovată de reclamant este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Din înscrisurile de la dosar ce au fost coroborateCurte, respectiv contractul de prestări servicii nr. x din 25.01.2013, încheiat cu Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, aflat la filele x volumul I dosar, contractul de promovare nr. x/04.02.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L., aflat la dosar, contractul de colaborare nr. x/15.07.2010 încheiat cu S.C. B. S.R.L., aflat la dosar, dar şi adresele emise de cele două firme, aflate la dosar şi adeverinţele aflate la dosar, rezultă că petentul a fost agent de promovare a produselor şi serviciilor oferite de S.C. C. S.R.L. şi de partenerii acestei firme, precum şi în sondarea pieţei privind programele educaţionale în domeniul asigurărilor şi a programelor de traininguri profesionale în diverse domenii de activitate, realizând între anii 2011-2012 venituri totale de 464,76 RON şi a intermediat în calitate de consultant contracte încheiate între clienţi şi societatea de asigurări sus-citată, realizând în aceeaşi perioadă venituri totale de 3820,36 RON.

De asemenea, din aceleaşi înscrisuri coroborate şi a adreselor de la celelalte instituţii, aflate la dosar, rezultă că petentul a desfăşurat în perioada 25.01.2013 - 4.03.2013 şi activitate remunerată de evaluator al Spitalului Orăşenesc Tg. Bujor.

Se reţine că începând cu data de 8.06.2001 reclamantul a deţinut funcţie publică în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, de consilier superior, iar la data de 27.11.2015 a fost numit cu delegaţie preşedinte-director la instituţia sus-citată prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 1115 din aceeaşi dată.

În perioadele menţionate mai sus în motivare reclamantul a exercitat funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care erau în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public în domeniul sănătăţii, mai precis a asigurărilor medicale şi a programelor de traininguri profesionale, dar şi a produselor şi serviciilor medicale oferite de o firmă în domeniul respectiv, dar şi de evaluare a unui spital din România.

Apărările reclamantului că cele două convenţii încheiate vizau asigurări civile de viaţă şi de bunuri, urmează a fi înlăturate în raport de obiectul de activitate al firmelor amintite în motivare, obiect ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Cu privire la activitatea de evaluator independent expert în anul 2013, apărarea reclamantului urmează a fi înlăturată, întrucât petentul a făcut evaluarea unui spital din Tg. Bujor, instituţie publică care face parte din sistemul medical din România, activitate ce a fost remunerată, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevederi legale ce nu pot fi înlăturate de Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale.

Toate aceste acţiuni ale reclamantului se circumscriu dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 94 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, astfel că raportul contestat este legal şi temeinic.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) şi art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul de incompatibilitate reglementat de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text legal.

Înalta Curte are în vedere că, după cum în mod corect a arătat recurentul, activitatea pe care acesta a desfăşurat-o ca evaluator al Spitalului Orăşenesc Tg. Bujor nu este o activitate în cadrul Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS). Aceasta întrucât, astfel cum rezultă din prevederile Codului de conduită a evaluatorilor de servicii medicale şi ale Normelor aprobate prin Ordinul Preşedintelui CoNAS nr. 51/2014 (prevederi al căror conţinut nu este contestat în cauză), evaluatorii sunt persoane independente, a căror activitate se desfăşoară în cadrul unei Comisii de evaluare, iar acreditarea unităţilor sanitare cu paturi are la bază o evaluare externă şi independentă. De asemenea, se reţine că activitatea de evaluare se realizează în baza unui contract de prestări servicii încheiat între CoNAS şi evaluator, contract în baza căruia se efectuează şi plata serviciilor acestuia.

Ca urmare, evaluatorii care compun comisia nu se află într-un raport de subordonare faţă de CoNAS şi, în consecinţă, nu se poate reţine că îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei autorităţi. Nu poate fi primit argumentul instanţei de fond, potrivit căruia Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale nu poate înlătura de la aplicare Legea nr. 161/2003, întrucât, în speţă, nu se pune o asemenea problemă - legea menţionată nu prevede că activitatea evaluatorilor de servici medicale ar fi o activitate în cadrul unei autorităţi publice.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi reţinută nici existenţa cazului de incompatibilitate reglementat implicit de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Aceasta dat fiind că din actele dosarului nu rezultă că, în calitate de agent de promovare pentru S.C. C. S.R.L. şi, respectiv, consultant al S.C. B. S.R.L., recurentul-reclamant ar fi intemediat încheierea unor contracte care să aibă legătură cu activitatea acestuia de funcţionar public în cadrul CAS Vâlcea. În cuprinsul raportului de evaluare atacat, această legătură este doar afirmată, nicidecum explicată şi dovedită. Totodată, este lipsită de relevanţă referirea instanţei de fond la obiectul de activitate al societăţilor menţionate, atâta timp cât evaluarea existenţei cazului de incompatibilitate trebuie raportată la activitatea concretă desfăşurată de recurentul-reclamant.

Întrucât au fost găsite întemeiate criticile referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 161/2003, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând prevederile art. 497 noul C. proc. civ., precum şi cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite acţiunea reclamantului A., în sensul că va dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În temeiul art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2000 RON, reprezentând taxa de timbru şi contravaloarea parţială a onorariului de avocat. Acesta din urmă a fost redus, apreciindu-se că un onorariu de 4760 RON este vădit disproporţionat în raport de complexitatea medie a cauzei şi de munca efectivă îndeplinită de avocat - redactarea cererii de recurs (concluziile orale au fost puse de un avocat substituent).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 57/F-CONT din 21 martie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului A., în sensul că dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

Obligă intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON către recurentul-reclamant, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (3) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2019.