Negative jurisdiction conflict resolved: Bucharest Court of Appeal competent under pre-2018 Article 10(3) Law 554/2004.

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la data de 19.06.2018, reclamanul A. a chemat in judecata paratul Minsterul Afacerilor Interne, solicitand instantei următoarele:

1)- să constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Legea nr. 554/2001, prin faptul că nu i-a comunicat informaţiile de interes public solicitate în data de 21.05, respectiv 01.06.2018;

2)- să constate că informaţiile solicitate în data de 21 mai, respectiv 01.06.2018 nu pot constitui informaţii clasificate secret de serviciu;

3)- să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i comunice informaţiile de interes public solicitate în data de 21.05, respectiv 01.06.2018;

4) - să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5320 din data de 12 decembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, conform cărora litigiile privind comunicarea informaţiilor de interes public se judecă în primă instanţă de către tribunal, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului de la domiciliul reclamantului, adică în favoarea Tribunalului Harghita.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 11.04.2019 pe rolul Tribunalului Harghita, sub nr. de dosar x/2018

Prin încheierea de şedinţă nr. 2 din data de 20 iunie 2019 Tribunalul Harghita a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, privind obligarea Ministerului de Interne să declasifice Ordinul M.A.I. nr. S/7/2018 şi constituirea unui nou dosar având acest obiect, cu privire la care invocă excepţia necompetenţei materiale, dispunând amânarea pronunţării pe acest aspect.

Urmare a disjungerii s-a format dosarul nr. x/2019, din data de 20.06.2019, având ca obiect declasificarea Ordinului M.A.I. nr. S/7/2018.

Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 25 iunie. 2019, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis la rându-i excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a reţinut, în esenţă, că, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un ordin emis de o autoritate centrală, se impune declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel de la domiciliul reclamantului, respectiv Târgu Mureş.

În data de 22 iulie 2019 dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 86 din data de 27 septembrie 2019 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut în esenţă că, data la care a fost învestită cea dintâi instanţă (Curtea de Apel Bucureşti) cu acţiunea în cadrul căreia s-a formulat şi petitul ulterior disjuns, este 19 iunie 2018, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 prin care s-au adus modificări Legii nr. 554/2004.

Acest moment este relevant în cauză, câtă vreme prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la momentul învestirii iniţiale a instanţei, sunt în sensul că "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Aşadar, la acel moment legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă, dreptul de opţiune aparţinând reclamantului.

Or, în cauză, reclamantul a optat pentru sesizare instanţei în raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâtul, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Faptul că petitul în discuţie a fost precizat de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, nu are relevanţă din perspectiva analizată - aceea a competenţei teritoriale. Căci data în raport de care se verifică competenţa este cea a sesizării instanţei cu acţiunea introductivă.

Pentru aceleaşi considerente, nici data înregistrării acţiunii la Tribunalul Harghita nu poate reprezenta un reper în funcţie de care să se stabilească norma de procedură aplicabilă.

Este evident, prin raportare la prevederile art. 24 şi 25 C. proc. civ., că aceasta este cea în vigoare la momentul înregistrării acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti.

Având în vedere aspectele reţinute anterior şi prevederi legale amintite, raportate la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat că se impune admiterea excepţiei necompetenţei sale teritoriale, şi pe cale de consecinţă, în baza art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Studiind actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată încă din data de 19.06.2018, initial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat următoarele:

1)- să se constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Legea nr. 554/2001, prin faptul că nu i-a comunicat informaţiile de interes public solicitate în data de 21.05, respectiv 01.06.2018;

2)- să se constate că informaţiile solicitate în data de 21 mai, respectiv 01.06.2018 nu pot constitui informaţii clasificate secret de serviciu;

3)- să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i comunice informaţiile de interes public solicitate în data de 21.05, respectiv 01.06.2018;

4) - să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Răspunsul la întâmpinare, formulat în data de 03.10.2018, tot la momentul la care procesul se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a reformulat capătul 2 de cerere, solicitând " Să constataţi că informaţiile solicitate de mine în data de 21.05, respectiv 01.06.2018 nu pot constitui informaţii clasificate secret de serviciu şi în consecinţă să obligaţi Ministerul de Interne să declasifice Ordinul MAI nr. S/7/2018".

La data învestirii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - 19.06.2018, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, avea următorul conţinut:

"(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."

Este adevărat că, prin Legea nr. 212/2018, începând cu data de 02.08.2018 (anterior precizării acţiunii de către reclamant, prin Răspunsul la întâmpinare) alin. (3) al articolului 10 a comportat modificări, în sensul că reclamantul persoană fizică trebuia să se adreseze exclusiv instanţei de la domiciliul său, însă aceste modificări nu sunt aplicabile în prezenta cauză, deoarece, data în raport de care se verifică competenţa este data sesizării instanţei cu acţiunea introductivă, " data când a început procesul ", neavând relevanţă, din perspectiva competenţei teritoriale, faptul că petitul ce face obiectul prezentei judecăţi - obligarea Ministerului de Interne la declasificarea Ordinului MAI nr. S///2018 - a fost precizat de reclamant, după modificarea legii, prin Răspunsul la întâmpinare.

Înalta Curte, în regulator de competenţă, deliberând cu privire la instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, are în vedere dispoziţiile art. 24 şi 25 din C. proc. civ., conform cărora " art. 24. Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", respectiv " art. 25." 1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. 2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început…".

Având în vedere aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la "data când a început procesul " - 19.06.2018- legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă, dreptul de opţiune aparţinând reclamantului.

În aceste condiţii, se poate cu uşurinţă constata că, prin sesizarea Curţii de Apel Bucureşti - ca instanţă de la " domiciliul/sediul pârâtului", reclamantul şi-a excercitat dreptul de opţiune conferit de legiuitor prin Legea nr. 554/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018, legiuitorul nepermiţând totodată invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în ipoteza în care reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului (teza a II-a a alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 19.06.2018).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data când a început procesul şi, având în vedere dreptul de opţiune exercitat de reclamant, în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, având ca obiect obligarea Ministerului de Interne la declasificarea Ordinului MAI nr. S///2018, aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Prin urmare, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 19.06.2018, Înalta Curte, în regulator de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019