Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds instead of reiterating factual claims.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04.10.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca (ANOFM) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice si Fondurilor Europene (MDRAPFE) şi Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale (fostul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice)-Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane,

1. anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1217/RI/08.08.2016, întocmit de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice-Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU),

2. anularea Deciziei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. 1471/RI/04.10.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 11004/06.09.2016 înregistrate la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/06.09.2016, contestaţie completată cu adresa x/14.09.2016, formulată de ANOFM cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. 1217/RI/08.08.2016,

3. constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în valoare de 1.686.565,48 RON solicitate de ANOFM prin Cererea de rambursare x/25.07.2013, prin Cererea de rambursare x/12.12.2013, prin Cererea de rambursare 11 finala/04.11.2014 precum şi prin Cererea de rambursare 1 TVA/04.11.2014,

4. obligarea pârâţilor la plata către ANOFM a sumei de 1.264.924,11 RON (75%) reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de ANOFM in cadrul proiectului "Gestionarea eficientă a resurselor în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă dar şi de economisire a resurselor naturale" - x, cod SMIS 36435,

5. obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate si nerambursate in mod nelegal, calculată de la data reţinerii sumei de 1.264.924,11 RON şi până la plata efectivă a sumei menţionate.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2361 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat recurs, întemeiat pe art. 483-502 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reprodus susţinerile din acţiune, expunând situaţia de fapt şi reiterând motivele pentru care apreciază că actele atacate sunt nelegale.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru nemotivare, apreciind că recurenta-reclamantă a reluat efectiv susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, care vizează fondul cauzei. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei-reclamante, rezultă că s-a rezumat la a reitera cuprinsul acţiunii, fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

4.2. Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8.

4.3. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei şi reluarea susţinerilor din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă.

Intercalarea unor afirmaţii, prin care arată că nu este de acord cu cele reţinute de prima instanţă, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., recurenta limitându-se la a prelua integral argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără, însă, a aduce nicio critică concretă considerentelor hotărârii recurate care să se poată încadra în articolul menţionat.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei nr. 2361 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.