Material liability of a legal advisor for administrative investigation delays under O.G. 121/1998 and MAI Instructions 114/2013

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.08.2016, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne- Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în Bucureşti, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016 emisa ce către directorul general adjunct al Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne, a Hotărârii nr. 439216/29.06.2016 emisa ce Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x/18.04.2018 emis de către Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne ca nefiind legale;

- restituirea sumei de 1.703,65 RON reţinută în baza Deciziei ce imputare nr. 438450/12.05.2016 cu titlu de cota - parte din prejudiciul total de 12797 RON creat pârâtei DRPCIV ca urmare a achitării sumei de 12.797 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate de către ANAF pentru plata cu întârziere a contravalorii TVA aferentă achiziţiei intracomunitare efectuată de către unitate în luna aprilie 2013.

2. Soluţia instanţei de fond Prin sentinţa civilă nr. 1160 pronunţată în data de 03.04.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a adms acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne-Corpul de Control al Ministrului şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, anulând Decizia de imputare nr. 438450/12.05.2016, Hotărârea nr. 439216/29.06.2016 şi Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/18.04.2016, în ceea ce priveşte pe reclamantă.

Totodată, a obligat pârâţii la restituirea către reclamantă a sumei de 1703,65 RON, reţinută în baza Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1160 pronunţată în data de 03.04.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat cereri de recurs pârâţii Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne.

Prin recursul său, pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a solicitat adniterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, cu consecinţa exonerării de la obligaţia de restituire, în solidar, către intimată a sumei de 1705,65 RON reţinută în baza Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016.

În dezvoltarea recursului, pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- toate actele administrative, a căror anulare a fost cerută de către reclamantă, nu au avut ca emitent Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, ci au emanat de la o altă structură, cu personalitate juridică distinctă de cea a instituţiei anterior menţionată, în speţă de la Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne;

- Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a acţionat în sensul punerii în executare a dispoziţiilor cuprinse la art. 2 din Decizia de imputare nr. 438450/12.05.2016, act administrativ emis de către Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, iar sumele reţinute în baza acestei deciziei de imputare nu s-au făcut venit la bugetul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor;

- nu a fost adusă intimatei nicio vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ emis de către Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, motiv pentru care nu se justifică în prezenta cauză chemarea în judecată a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor şi nici obligarea acesteia, în solidar, la restituirea către intimata A. a sumei de 1703,65 RON.

Prin recursul său, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne a solicitat adniterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, respingererea acţiunii formulată de intimata reclamantă, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- intimata-reclamantă a încălcat dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Statutul profesiei de consilier juridic şi art. 7 pct. 6 din Instrucţiunile nr. 1111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în MAI, precum şi obligaţia de diligentă a consilierului juridic, care avea posibilitatea să constate că cercetarea administrativă nu se derulează în conformitate cu actele normative incidente;

- prin avizarea pentru legalitate a Dispoziţiei 788.188/10.08.2015, intimata-reclamantă a dat asigurări conducătorului unităţii că, prin efectuarea cercetării într-un termen de 45 de zile începând cu data de 05.08.2015, erau respectate prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, paguba se putea recupera de la persoanele vinovate de producerea acesteia şi nu deveneau incidente prevederile art. 34 din acelaşi act normativ;

- dacă cercetarea administrativă s-ar fi finalizat în termenul de 45 zile, hotărârea comandantului ar fi fost oricum luată în afara termenului de 60 de zile de la data la care conducătorul unităţii a luat la cunoştinţă de existenţa pagubei, respectiv de la data de 13.07.2015, termen prevăzut de art. 55 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în conformitate cu care paguba trebuia să fie recuperată de la persoanele vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative, inclusiv de la conducătorul unităţii.

În drept, recurentele-pârâte au invocat generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar Înalta Curte reţine că motivele invocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul răspunsului dat de pârâta DIRECŢIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, aceasta a menţionat că, "raportat la prevederile art. 488 din C. proc. civ., republicat, consideră că hotărârea de menţinere a calităţii de pârât a acestei autorităţi, a fost dată ca urmare a aplicării greşite a normelor de drept material".

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva celor două recursuri, intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinări, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu menţinerea hotărârii judecătoreşti atacate, ca temeinică şi legală.

Intimata-reclamantă a susţinut că pârâta DIRECŢIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR are calitate procesuală pasivă deoarece a reţinut din drepturile sale salariale suma de 1.703,65 RON, parte din paguba în valoare totală de 12.797 RON.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante, în cuprinsul căruia susţine că sentinţa atacată a reţinut calitatea sa procesuală pasivă şi, în consecinţă, a fost dată ca urmare a aplicării greşite a normelor de drept material.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea celor două recursuri, la data de 03.12.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la recursul declarat de pârâtă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, calitatea sa procesuală pasivă având în vedere că această pârâtă a reţinut din drepturile salariale cuvenite pârâtei suma de 1.703,65 RON, parte din paguba în valoare totală de 12.797 RON.

În conformitate cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că recurenta - pârâtă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, deşi nu avea calitatea de autoritate publică emitentă a actelor administrative atacate, are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 1.703,65 RON reţinută de aceasta, chiar dacă această sumă a fost virată ulterior către bugetul de stat.

2. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că aplicarea vizei de legalitate de către reclamanta nu presupunea obligaţia acesteia de a solicita în vederea verificării înscrisurile menţionate în nota-raport, astfel că nu poate fi angajată răspunderea materială a acesteia întrucât nu este îndeplinită cerinţa încălcării dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu cu vinovăţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013:

(1) Cercetarea administrativă şi înregistrarea actului de cercetare, inclusiv hotărârea luată de către comandantul/şeful competent să emită decizia de imputare, se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

(2) Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea pagubei, nu şi de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiari (...).

Răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, reglementată de O.G. nr. 121/1998 şi Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, reprezintă o formă a răspunderii civile a persoanelor aflate în raporturi de muncă sau de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul acestuia.

Conform art. 7 alin. (1) din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013, răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:

- existenţa unei fapte cu caracter ilicit, constând într-o acţiune sau inacţiune, săvârşită de personalul M.A.I., cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fişa postului;

- existenţa unui prejudiciu;

- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă;

- încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie, în forma intenţiei sau culpei.

Din analiza înscrisurilor depuse, respectiv documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că nu s-a făcut dovada încălcării dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu de către reclamantă şi nici vinovăţia acesteia.

Recurentul - pârât susţine că avizarea pentru legalitate a dispoziţiei directorului DRPCIV. prin care se dispunea efectuarea cercetării administrative cu depăşirea termenului permis de lege a determinat nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. coroborate cu cele ale art. 55 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013.

Instanţa de fond a reţinut că, din analiza notei-raport nr. 783.625 din 05.08.2015, nu rezultă elementele consemnate de comisia de cercetare administrativă în sensul posibilităţii luării la cunoştinţă de către comandantul unităţii de producere a pagubei la o dată anterioară, respectiv 13.07.2015, precum şi posibilităţii reclamantei de a sesiza acest fapt.

În baza dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 din Statutul profesiei de consilier juridic (2004):

(1) Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei juridice, autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare juridică, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea. (...)

(3) Consilierul juridic va aviza şi va semna acte cu caracter juridic, avizul pozitiv sau negativ, precum şi semnătura sa fiind aplicate numai pentru aspectele strict juridice ale documentului respectiv.

Consilierul juridic nu se pronunţă asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta (...).

Din analiza acestor dispoziţii legale şi regulamentare rezultă că intimata-reclamantă nu avea obligaţia de a solicita înscrisurile menţionate în cuprinsul notei-raport nr. 783.625 din 05.08.2015 pentru stabilirea datei producerii pagubei şi a constatării acesteia şi nici obligaţia de a face o analiză a condiţiilor, datei şi modului de producere a prejudiciului, astfel cum susţine recurentul - pârât, aceste atribuţii fiind rezervate exclusiv comisiei de cercetare administrativă.

În concluzie, Înalta Curte reţine că nerespectarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor şi art. 55 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013 nu sunt imputabile intimatei-reclamante astfel încât nu este justificată recuperarea pagubei de la aceasta în temeiul dispoziţiilor art. 34 din O.U.G. nr. 121/1998.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulat de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinţei civile nr. 1160 din 3 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2019.