Territorial jurisdiction for union-represented salary claims: domicile of individual members, not the representative
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Maramureş Court of Appeal for Administrative and Fiscal disputes, reversing the initial assignment to the Dolj Court of Appeal. The dispute arose when a trade union, acting as the legal representative for five public sector employees, sued a public pension insurance entity to enforce salary recalculations and pay wage differences from 2016 to 2017; the initial court incorrectly treated the union as the plaintiff for territorial jurisdiction purposes, whereas the receiving court correctly identified the individual employees as the substantive claimants. Applying Article 10(3) of Law No. 554/2004 as amended by Law No. 212/2018, along with Article 28 of the Social Dialogue Act, the court held that the territorial jurisdiction for administrative claims is determined by the domicile of the individual natural person plaintiffs, not the representative; consequently, the case must be heard where the employees reside, regardless of the union's location or procedural role.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 C. proc. civ, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, art. 135 din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 212/2008, art. 80 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for union-represented salary claims: domicile of individual members, not the representative: The dispute arose when a trade union, acting as the legal representative for five public sector employees, sued a public pension insurance entity to enforce salary recalculations and pay wage differences from 2016 to 2017; the initial court incorrectly treated the union as the plaintiff for territorial jurisdiction purposes, whereas the receiving court correctly identified the individual employees as the substantive claimants. Applying Article 10(3) of Law No. 554/2004 as amended by Law No. 212/2018, along with Article 28 of the Social Dialogue Act, the court held that the territorial jurisdiction for administrative claims is determined by the domicile of the individual natural person plaintiffs, not the representative; consequently, the case must be heard where the employees reside, regardless of the union's location or procedural role.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the power to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 02 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E., reprezentaţi legal prin Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în temeiul art. 30 C. proc. civ., art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, republicat, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să admită cererea şi astfel, obligarea pârâtei să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 aprilie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi să fie obligată pârâta să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 aprilie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.
Prin sentinţa civilă nr. 1027 din data de 01 iulie 2019, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reţinut, în esenţă, că, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi ea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanţilor, în speţă funcţionar public care reclamă drepturi salariale.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1373 din data de 07 noiembrie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompenteţei teritoriale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Maramureş a reţinut că sindicatul şi-a asumat calitatea de reclamant, "reprezentarea" membrilor de sindicat fiind o consecinţă subsecventă şi implicită competenţei legale "sindicatului" de a deţine calitate procesuală, acţiunea care nu are consecinţe sub aspectul competenţei teritoriale în sensul alegat de instanţa de trimitere.
În altă ordine de idei, speţa este similară celei care a fundamentat "interogarea" ICCJ soldată în Decizia RIL nr. 1/2013.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sindicatul Naţional "Forţa Legii’’, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B., C., D. şi E. a învestit instanţa de contencios cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.
Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 02.05.2019, conform ştampilei de pe cererea de chemare în judecată aflată la dosarul Tribunalului Dolj.
Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin care a fost modificat şi completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 şi, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.
Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte rolul Sindicatului Naţional "Forţa Legii" în determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza.
Înalta Curte reţine că potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 din Legea nr. 212/2008, "competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respect şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
Aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acţiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, conform art. 80 din C. proc. civ.
În cauză, Sindicatul Naţional "Forţa Legii" nu are calitate de reclamant, ci acţionează, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca si mandatar în numele reclamantilor.
Având în vedere că reclamantii au domiciliile în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Maramureş, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Maramureş, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru membri de sindicat A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.