Territorial jurisdiction for public authority defendant: plaintiff's domicile governs despite union's location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Bucharest Court of Appeal, Second Section for Administrative and Fiscal Contencios, rejecting the competing claims of the Gorj Court of Appeal. The dispute arose from a labor law action seeking the recalculation of a police officer’s salary to align with the national minimum wage, excluding specific transitional allowances and bonuses, and the payment of resulting differences, which generated a territorial jurisdictional conflict after both courts invoked lack of competence. The High Court determined jurisdiction based on Article 10(3) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which mandates exclusive territorial competence at the plaintiff’s domicile for private legal persons; it concluded that the plaintiff’s domicile was in Bucharest at the time the action was filed (October 16, 2018), notwithstanding a clerical error in the case file listing a different address, thereby affirming the Bucharest court's jurisdiction over both the plaintiff and the defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Territorial jurisdiction for public authority defendant: plaintiff's domicile governs despite union's location: Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut în drept prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2019, sub nr. de dosar x/2019, formată ca urmare a disjungerii capătului de cerere cu privire la reclamanta A. din dosarul nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la:
- Recalcularea salariului de funcţie a reclamanţilor astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.
- Plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv;
- Plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.
- Plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani;
- Plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente.
Prin sentinţa nr. 1816 din 15.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "B." în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut în drept prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Or, în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta domiciliază pe raza Tribunalului Gorj, singurul argument pentru sesizarea prezentei instanţe fiind împrejurarea că sediul sindicatului reprezentant este în municipiului Bucureşti.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 856 din data de 11 octombrie 2019, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, alin. (4) al aceluiaşi articol statuând că această competenţă teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Or, aşa cum rezultă din copia de pe cartea de identitate a reclamantei, la data sesizării Tribunalului Bucureşti, respectiv 16.10.2018, aceasta avea domiciliul în Municipiul Bucureşti sector. 2, Şoseaua x nr. 334 şi nu pe raza judeţului Gorj, aşa cum în mod eronat a reţinut prima instanţă investită.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex’’, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., a învestit instanţa de contencios cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.
Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 16.10.2018, conform ştampilei de pe copia cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti.
Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin care a fost modificat şi completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 şi, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.
Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte domiciliul reclamantei.
Astfel, Înalta Curte constată că, într-adevăr, reclamanta figurează la poziţia 12 din tabelul aflat în dosarul Tribunalului Bucureşti, cu domicilul pe raza judeţului Gorj, însă la dosarul Tribunalului Gorj se află copia cărţii de identitate a reclamantei(emisă de S.P.C.E.P. Sector 2 la data de 31.01.2018) din care rezultă că, la data formulării acţiunii(16.10.2018), reclamanta avea domiciliul în Municipiul Bucureşti.
Având în vedere că atât reclamanta, cât şi pârâta au domiciliile pe raza municipiului Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. prin Sindicatul naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor B., în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.