Territorial jurisdiction in administrative litigation: application of exclusive domicile rule to actions brought by a union representative under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2019(ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2019), reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună: 1) obligarea pârâtei să le recalculeze drepturile salariale pentru ultimii trei ani până la data introducerii acţiunii, prin raportare la valoarea sectorială de referinţă majorată de la 01.12.2015 cu 10% în baza legii nr. 293/2015, majorată cu 10% de la 01.10.2017 în baza art. II alin. (5) din legea nr. 152/2017; majorata cu 25% de la 01.01.2018, in baza art. 38 alin. (3) lit. a) din legea nr. 153/2017 si sa achite reclamanţilor diferenţele intre drepturile salariale efectiv plătite si drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare, actualizate in raport cu rata inflaţiei, la care sa se adauge si dobânda legala penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; 2) obligarea pârâtei sa achite si pentru viitor, drepturile salariale, prin raportare la valoarea de referinţa majorata succesiv de la 1 decembrie 2015 cu 10% in baza Legii 293/2015; majorata cu 10% de la 1 octombrie 2017, in baza art. II alin. (5) din Legea 152/2017; majorată cu 25% de la 1 ianuarie 2018, in baza art. 38 alin. (3) lit a) din legea nr. 153/2017, pana la schimbarea condiţiilor legale de acordare.

Prin sentinţa civilă nr. 3201 din 06 mai 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.", iar potrivit alin. (4), "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În cauza de faţă, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul a formulat acţiunea în numele şi pentru membrul de sindicat A., care are domiciliul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Vâlcea. Prezentul dosar este disjuns din dosarul nr. x/2019, cererea fiind introdusă la instanţă la data de 14.01.2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 30 iulie 2018.

Dispoziţiile noi care reglementează competenţa teritorială exclusivă în materia contenciosului administrativ-fiscal se aplică tuturor cauzelor înregistrate după data intrării lor în vigoare, potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul are sediul în mun. Bucureşti, această parte nu apără un interes şi un drept propriu în justiţie, ci apără drepturile şi interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamantului - membru de sindicat, iar dispoziţiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale, în sensul că acţiunea care se introduce în numele reclamantului (membri de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1123 din 14 octombrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II -a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci domiciliul unde reclamantul locuieşte efectiv. Astfel, dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă, aceasta întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Din verificările efectuate în DEPABD rezultă că reclamantul are reşedinţa activă din anul 2018 si până în prezent în mun. Bucureşti, str. x, aspect care coroborat cu faptul că reclamantul A. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, secţia de Poliţie nr. 26 (astfel cum rezultă din tabelul depus la fila nr. x) nu poate conduce decât la concluzia evidentă că reclamantul locuieşte efectiv la reşedinţa sa si nu la domiciliul din judeţul Vâlcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul’’, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., a învestit instanţa de contencios cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 14.01.2019, conform ştampilei de pe copia cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti.

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin care a fost modificat şi completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 şi, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Înalta Curte constată că sunt corecte aprecierile Tribunalului Bucureşti cu privire la rolul Sindicatului Poliţiştilor din România "Diamantul" în determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 din Legea nr. 212/2008, "competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respect şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acţiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, conform art. 80 din C. proc. civ.

În cauză, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" nu are calitate de reclamant, ci acţionează, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca si mandatar în numele reclamantului.

Cu privire la aspectele legate de domiciliul reclamantului, Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ. potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv dosarul Tribunalului Bucureşti, rezultă că reclamantul are domiciliul în jud. Vâlcea.

Având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza judetului Vâlcea, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul, în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.