Inadmissibility of appeal against irrevocable Court of Appeal decision in disciplinary complaint proceedings under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., să dispună începerea cercetării disciplinare împotriva magistraţilor care au soluţionat cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă cauza penală finalizată prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2015 de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3885 din data de 06 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3885 din data de 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii, anularea rezoluţiilor date de Inspecţia Judiciară şi obligarea pâţrâtei să dispună începerea cercetării disciplinare împotriva magistraţilor care au soluţionat cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reglementând principiul legalităţii căilor de atac, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Dispoziţiile care reglementează căile de atac sunt, aşadar, norme imperative, de la care nu se poate deroga.

În prezenta cauză, recurenţii au exercitat calea de atac împotriva sentinţei nr. 3885 din data de 06 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva rezoluţiilor de clasare nr. x/2016 6.05.2014 şi nr. 1466/IJ/843/DIJ 06.04.2014.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă*);

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă".

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, recurată în cauza de faţă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deşi în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a indicat în mod eronat că hotărârea ce face obiectul prezentului dosarului de faţă poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că acest aspect nu poate avea nicio înrâurire asupra dreptului părţii în exercitarea căilor de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3885 din data de 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.