Challenging Pharmacy License in Large Commercial Complex: Defect in Technical Expert Evidence on Commercial Surface Area Under Pharmacy Law

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. SIEPCOFAR S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii şi S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

1.1. anularea autorizaţiei de funcţionare nr. x/18.01.2012 deţinută de farmacia comunitară "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spaţiul situat în Bucureşti, strada x nr. 29, sector 6;

1.2. suspendarea executării actului administrativ contestat, de la data soluţionării în fond a primului capăt de cerere şi până la momentul rămânerii definitive a soluţiei.

2. Apărările formulate în cauză

2.1. Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat:

- excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă împotriva autorizaţiei de funcţionare contestată şi, prin urmare, a inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a formula acţiune în contencios administrativ, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei;

- excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii.

Partea a solicitat şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

2.1. Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat:

- excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- excepţia tardivinităţii introducerii acţiunii.

Partea a solicitat şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Soluţiile pronunţate de instanţa de fond

3.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 15.09.2014, a respins excepţiile invocate în cauză, ca neîntemeiate.

3.2. Aceeaşi instanţă, prin încheierea de şedinţă din data de 23.11.2015, a respins cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

3.2. Instanţa anterior arătată, prin sentinţa civilă nr. 3331 din 14.11.2015, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată

4.1. Împotriva sentinţei şi încheierii de şedinţă din data de 23.11.2015 a declarat recurs reclamanta S.C. SIEPCOFAR S.A., care a solicitat casarea acestora şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată cuprinde considerente contradictorii şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la încheierea de şedinţă şi hotărârea judecătorească atacate ce vor fi prezentate în continuare.

4.1.1. Instanţa de fond a respins cererea sa de refacere a raportului de expertiză tehnică imobiliară şi de înlocuire a expertului desemnat în cauză. Cu toate acestea, instanţa a menţionat în cuprinsul sentinţei faptul că acesta cuprinde numeroase contradicţii, precum şi constatări nereale, motiv pentru care nu va proceda la omologarea raportului de expertiză. În plus de aceasta, instanţa s-a erijat în locul expertului şi s-a pronunţat asupra aspectelor tehnice ale speţei fără să aibă specialitatea necesară în acest sens. Recurenta apreciază că situaţia de fapt nu a fost clarificată de către instanţă, deoarece, pe de o parte, a considerat că Ansamblul vechi este compus dintr-o singură clădire, iar, pe de altă parte, a reţinut că sunt mai multe clădiri. În final, a concluzionat că este vorba despre un singur imobil. Mai mult decât atât, instanţa nu a solicitat expertului să stabilească suprafaţa totală de vânzare din Ansamblul vechi, ci doar suprafaţa desfăşurată, în condiţiile în care doar prima califică un centru comercial ca fiind de mare sau de medie suprafaţă. Cu toate acestea, judecătorul a apreciat că, prin prisma suprafeţei desfăşurate, clădirea este asimilată unui parc comercial care cuprinde mai multe centre comerciale. În raport de această situaţie, recurenta consideră că se impune refacerea raportului de expertiză, motiv pentru care este necesară casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.

4.1.2. Prima instanţă a interpretat greşit prevederile O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. În sentinţa recurată, se menţionează faptul că farmaciile A. şi B. funcţionează într-un singur imobil, dar care, prin suprafaţa acestuia, constituie un centru comercial de mare suprafaţă, alcătuite din mai multe clădiri cu destinaţie de structuri de vânzare cu suprafeţe medii sau mari. Este eronată concluzia instanţei potrivit căreia cele două farmacii aflate în discuţie, deşi funcţionează în acelaşi complex, sunt situate, totuşi, în locaţii diferite, respectiv în structuri de vânzare distincte mai mari de 1.000 mp. Într-adevăr, după cum a evidenţiat instanţa, Ansamblul vechi în care funcţionează aceste farmacii "are în alcătuire un corp de clădire vechi, partea şi etaj (2 niveluri), suprafaţa la sol construită a clădirii fiind de circa 1.970 mp, iar suprafaţa desfăşurată totală fiind de circa 3.940 mp." Cu toate acestea, la fila x din hotărâre, instanţa s-a contrazis, deoarece a susţinut faptul că Ansamblul vechi ar fi la rândul său compus din mai multe clădiri/locaţii diferite. Având în vedere suprafaţa foarte mare a Ansamblul vechi, instanţa în mod nefondat a apreciat că acesta este alcătuit la rândul său din alte locaţii diferite, care au structuri cu o suprafaţă de vânzare mai mare de 1.000 mp. Pornind de la acest raţionament greşit, instanţa a asimilat Ansamblul vechi unui parc comercial, fără a ţine seama de definiţia dată acestuia din urmă prin art. 4 lit. q) din O.G. nr. 99/2000. În concret, legiuitorul înţelege prin parc comercial un perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinaţie de vânzare cu suprafeţe medii ori mari; prin urmare, fiecare dintre aceste clădiri sunt organizate distinct, au infrastructură proprie şi conectare la utilităţi separată. În cazul Ansamblul vechi nu se poate vorbi de mai multe clădiri, ci doar de una, aşa cum reiese din documentul foto depus la dosar, în suprafaţă totală de circa 3.940 mp, împărţită la rândul său în spaţii de vânzare de mică suprafaţă, căi de acces, spaţii de depozitare, etc.

Este de observat faptul că, contrar celor reţinute de către instanţă, separarea structurală este elementul esenţial în diferenţierea dintre un centru comercial de mare suprafaţă şi un parc comercial.

4.1.3. În mod greşit, instanţa de fond a reţinut faptul că prin acţiunea introductivă de instanţă sau prin cererea precizatoare reclamanta nu a solicitat să se constate faptul că în Centrul comercial "Piaţa Crângaşi" este autorizată să funcţioneze, prin excepţie de la criteriul demografic, şi B.. Acest aspect a fost menţionat prin Notele scrise aflate la fila x din volumul I al curţii de apel. În realitate, este vorba despre o precizare a acţiunii, pentru că nu a fost modificat cadrul procesual, precizare care respectă exigenţele impuse de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

Intimata a invocat tardivitatea cererii precizatoare la termenul de judecată din data de 09.02.2015, respectiv la aproximativ 10 luni de la momentul depunerii acesteia. Prin urmare, intimata era decăzută din dreptul de a invoca excepţia, în condiţiile în care nu a formulat-o la primul termen de judecată cu procedura completă.

4.1.4. Sunt neîntemeiate susţinerile primei instanţe în sensul că S.C. SIEPCOFAR S.A. nu deţine calitatea de persoană vătămată, întrucât nu are farmacia deschisă la aceeaşi adresă cu farmacia pârâtei şi se solicită anularea autorizaţiei de funcţionare deţinută de pârâtă din considerente economice, respectiv pentru îmbunătăţirea vadului comercial. Aceste argumente vin în contradicţie cu motivarea din încheierea de şedinţă din data de 15.09.2014, încheiere care are un caracter interlocutoriu. Prin aceasta din urmă, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes în formularea acţiunii, ca neîntemeiate. În consecinţă, instanţa a revenit în mod nelegal asupra unor chestiuni litigioase dezlegate prin încheierea de şedinţă aflată în discuţie, ca urmare a afirmării faptului că reclamanta nu poate invoca în favoarea sa un eventual prejudiciu cauzat de pârâtă unor terţi. Aşadar, sentinţa contestată cuprinde motive contradictorii prin raportare la încheierea interlocutorie anterior precizată, situaţie ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4.2. Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 3331 din 14.11.2015 referitoare, pe de o parte, la faptul că farmacia pe care o deţine se află în acelaşi imobil cu farmacia deţinută de S.C. B. S.R.L.., iar, pe de altă parte, că nu se va ţine seama de concluziile raportului de expertiză realizat de dl. expert C..

În motivarea căii de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că în Complexul comercial "Piaţa Crângaşi", care este un parc comercial (format din mai multe imobile), se află mai multe centre comerciale de mare suprafaţă, aşa cum rezultă şi din conţinutul adresei nr. x/16.08.2014 emisă de Direcţia Patrimoniu - Serviciul Cadastru. Aşadar, în cadrul acestui Complex, se puteau înfiinţa mai multe farmacii, prin excepţie de la criteriul demografic, respectiv câte una în fiecare centru comercial identificat într-un singur imobil.

Recurenta a precizat şi faptul că farmacia pe care o deţine se află în alt mobil decât farmaciile menţionate de reclamantă. Fiecare dintre aceste imobile îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat un centru comercial de mare suprafaţă. Prin urmare, în cadrul Complexului comercial "Piaţa Crângaşi" sunt mai multe clădiri care îndeplinesc criteriile impuse de art. 12 din Legea farmaciei, şi anume: pot fi considerate centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Fiecare dintre aceste clădiri îndeplinesc condiţiile în discuţie. Din această cauză, Ministerul Sănătăţii a apreciat că la adresa indicată în autorizaţia deţinută de S.C. A. S.R.L. funcţionează prin excepţie de la criteriul demografic o singură farmacie. Recurenta concluzionează în sensul că expertul desemnat în cauză a răspuns în mod corespunzător tuturor obiectivelor impuse de instanţa de judecată, iar concluziile expertizei au la bază studiile întocmite de expert în urma vizualizării spaţiului aflat în discuţie, precum şi a documentaţiei existente la dosar. În funcţie de acestea, expertul a stabilit când sunt 4 imobile, care în mod individual pot fi considerate centre comerciale de mare suprafaţă, în considerarea art. 12 din Legea farmaciei. Pe cale de consecinţă, instanţa nu trebuia să înlăture concluziile expertizei, ci să procedeze la solicitarea de lămuriri din partea expertului, în raport de prevederile art. 337 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. SIEPCOFAR S.A., ca neîntemeiat, întrucât sentinţa atacată cuprinde în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care s-au raportat, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea de şedinţă din data de 23.11.2015 şi sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost investită, în raport de dispoziţiile art. 8 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect anularea autorizaţiei de funcţionare nr. x/18.01.2012 prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spaţiul situat în Bucureşti, strada x nr. 29, precum şi executării actului administrativ contestat, de la data soluţionării în fond a primului capăt de cerere şi până la momentul rămânerii definitive a soluţiei.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele argumente juridice:

Reclamanta a precizat faptul că este titulara unei autorizaţii de funcţionare farmacie emisă de Ministerul Sănătăţii în data de 18.05.2012 pe numele "D. 227" din structura S.C. SIEPCOFAR S.A., la adresa din Bucureşti, Calea x, bloc 50. Ministerul Sănătăţii a mai autorizat, pe cale de excepţie, deschiderea în Piaţa Crângaşi, aflată în imediata sa proximitate, la adresa din Bucureşti, str. x, a farmaciei cu denumirea "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L. Anterior, la aceeaşi adresă, ministerul în discuţie a mai autorizat înfiinţarea pe cale de excepţie de la criteriul demografic a:

- farmaciei E., conform autorizaţiei de funcţionare nr. x/15.04.2010;

- farmaciei F., în structura G., conform autorizaţiei de funcţionare nr. x/03.11.2010.

Susţinerea reclamantei potrivit căreia Ministerul Sănătăţii nu a respectat dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 este nefondată.

Autorizaţia de funcţionare nr. x/03.11.2010 eliberată pentru farmacia F. vizează o locaţie diferită de cea pentru care a fost eliberată autorizaţia contestată în cauză, adresa farmaciei fiind în incinta Supermarketului H. din Bucureşti, str. x.

Autorizaţia de funcţionare nr. x/15.04.2010 eliberată pentru farmacia E. vizează o locaţie distinctă, respectiv în Bucureşti, str. x, la parterul construcţiei A1 - A2, spaţiul comercial P 8.

Cele două locaţii, deşi poartă acelaşi număr, corespund unor imobile diferite.

În Piaţa Agroalimentară Crângaşi, sunt identificabile piaţa veche (ansamblul vechi) şi piaţa nouă (ansamblul nou), respectiv o clădire veche, realizată anterior anului 1989, număr cadastral x, şi o clădire nouă, finalizată în anul 2010, număr cadastral x.

Ansamblul vechi are în alcătuire un corp de clădire vechi, parter şi etaj (2 niveluri), suprafaţa la sol construită a clădirii fiind de cca. 1970 mp, iar suprafaţa desfăşurată totală fiind de cca. 3940 mp.

Denumirea comercială utilizată pentru ansamblul vechi/piaţa veche: Galeriile comerciale Crângaşi.

Ansamblul nou are patru corpuri de clădire, C1, C2, C4, C5; conform cărţii funciare, clădirile au următoarele suprafeţe construite la sol şi număr de niveluri: C1 - 1053 mp (2 niveluri, P+1E), C2 - 1043 mp (2 niveluri, P+1E), C5 - 2291 mp (3 niveluri, D+P+1E).

În planul de arhitectură disponibil, corpurile sunt codificate: corp A1, A2, corp A5, corp A3, A4; notaţia din plan galerie comercială se referă la o funcţiune şi anume galeria/pasajul dintre corpurile A1, A2 şi A5.

Corespondenţa între denumirile folosite în cartea funciară şi cele din planurile de arhitectură este: corp A1, A2 se referă la C1 şi C2; corp A5 se referă la C5, corp A3, A4 se referă la C4.

Ansamblul nou este alcătuit din următoarele corpuri de clădiri cu suprafeţe construite desfăşurate şi regim de înălţime:

- corp A1, A2 - 2331,98 mp, P+1E;

- corp A3, A4 - 1864,71 mp, P+1E;

- corp A5 - 6390,22 mp, D+P+1E.

Suprafaţa totală construită desfăşurată a ansamblului nou este de 10.586,91 mp.

Amplasamentul farmaciilor ce funcţionează în baza autorizaţiilor ce fac obiectul disputei de faţă, B. şi A. 64, se află în corpul de clădire aparţinând ansamblului vechi/piaţa veche.

Opinia exprimată de expertul desemnat în cauză cu privire la locaţia farmaciilor aflate în litigiu nu este primită de instanţă, deoarece nu este convingătoare, nu este susţinută de schiţe şi/sau planşe foto din care să rezulte punctual cum a ajuns la concluziile pe care le-a formulat, respectiv ce corp de clădire este în aprecierea sa corpul intitulat Galerie comercială/corpul A1+A2/corpul A3+A4/corpul A5, nu a motivat şi nu a arătat din ce documentaţii rezultă exact situaţia de fapt pe care o reţine.

Este adevărat că cele două farmacii (B. şi A.) au fost autorizate pentru a funcţiona într-un singur imobil, dar acesta, prin suprafaţă, constituie un centru comercial de mare suprafaţă, alcătuit din mai multe clădiri cu destinaţia de structuri de vânzare cu suprafeţe medii ori mari, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună, inclusiv spaţii de parcare şi circulaţie comune, precum şi utilităţi adecvate şi poate fi asimilat unui parc comercial, în conformitate cu prevederile art. 4 lit. q) din O.G. nr. 99/2000, republicată.

Cele două farmacii sunt situate în acelaşi complex, dar în perimetre/locaţii diferite, înţelegând prin aceasta în cadrul unor structuri de vânzare cu suprafeţe mai mari de 1.000 mp, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate.

Împrejurarea că respectivele imobile/centre comerciale nu sunt separate faptic este lipsită de relevanţă, deoarece sub aceeaşi mare cupolă îşi desfăşoară activitatea mai multe structuri de vânzare cu suprafeţe mai mari de 1.000 mp, care strâng laolaltă, deodată, un mare număr de persoane, în mod frecvent.

Prima instanţă a reţinut faptul că, prin acţiunea introductivă de instanţă sau prin cererea modificatoare, reclamanta nu s-a referit şi la autorizaţia de funcţionare nr. 5918/MC 4607/18.04.2005 eliberată pentru B..

În fine, curtea de apel a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată şi dintr-o altă perspectivă, şi anume pentru considerentul că motivul de nelegalitate invocat nu are nicio legătură cu situaţia părţii reclamante, ci este în relaţie cu autorizaţiile de funcţionare emise unor terţi.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma cadrului normativ aplicabil şi răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriilor de recurs, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., dar şi la apărările intimatului din cadrul întâmpinării depuse la dosar, instanţa de control judiciar constată următoarele:

6.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Înalta Curte consideră că prima instanţă a încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante. Astfel, la termenul de judecată din data de 23.11.2015, după depunerea răspunsului expertului desemnat în cauză la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, partea a solicitat desemnarea unui alt expert pentru întocmirea unui nou raport de expertiză. Reclamanta a argumentat în sensul că dl. expert C. nu a reuşit să clarifice situaţia de fapt, să întocmească o lucrare temeinică, în măsură să fundamenteze soluţia ce urma a fi pronunţată în cauză. Instanţa a respins solicitarea reclamantei, cu motivarea că nu este utilă administrarea acestei noi probe ştiinţifice în contextul în care raportul de expertiză depus la dosar răspunde atât obiectivelor fixate cât şi obiecţiunilor formulate de părţi. Cu toate acestea, aşa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prima instanţă nu a ţinut seama de concluziile acestei expertize, deoarece a apreciat că "nu este convingătoare, nu este susţinută de schiţe şi/sau planşe foto din care să rezulte punctual cum a ajuns la concluziile pe care le-a formulat." Mai mult decât atât, instanţa a procedat la exemplificarea contradicţiilor pe care le-a identificat în raportul de expertiză depus la dosar. În mod indiscutabil, instanţa avea nevoie să îşi fundamenteze soluţia pe o probă ştiinţifică în măsură să clarifice aspectele aflate în litigiu. Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că se impunea suplimentarea probatoriului, conform dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., precum şi solicitării recurentei-reclamante.

6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat.

Judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esenţiale ale speţei.

Conform dispoziţiilor art. 12 din Legea farmaciei nr. 266/2008 (varianta în vigoare în perioada de referinţă):

"(1) Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcţie de numărul de locuitori, dovedit prin adeverinţa eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, după cum urmează:

a) în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori;

b) în oraşele reşedinţă de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori;

c) în celelalte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate înfiinţa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor pe piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dovada încadrării spaţiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află." (sn)

Prin centru comercial de mare suprafaţă se înţelege, în raport de dispoziţiile art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, o "structură de vânzare având o suprafaţă de vânzare mai mare de 1.000 mp."

Prin parc comercial se înţelege, în raport de dispoziţiile art. 4 lit. q) din acelaşi act normativ, un perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinaţie de vânzare cu suprafeţe medii sau mari, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună, inclusiv spaţii de parcare şi circulaţie comune, precum şi utilităţi adecvate. Suprafaţa unui parc comercial este rezultată din suma suprafeţelor construite a clădirilor cu destinaţia de structuri de vânzare cu suprafeţe medii sau mari care fac parte din acesta, la care se adaugă suprafeţele spaţiilor de parcare circulaţie comune, precum şi suprafeţele celorlalte elemente de infrastructură comune.

Pentru a verifica legalitatea autorizaţiei de funcţionare nr. x/18.01.2012 deţinută de farmacia comunitară "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spaţiul situat în Bucureşti, strada x nr. 29, instanţa de fond trebuia să stabilească dacă au fost respectate cerinţele impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008. Mai precis, trebuia verificat dacă fiecare farmacie comunitară nominalizată în acţiunea dedusă judecăţii a fost autorizată să funcţioneze, prin excepţie de la criteriul demografic, într-un centru comercial de mare suprafaţă. Or, după cum s-a arătat anterior, în condiţiile în care raportul de expertiză efectuat în cauză nu a fost avut în vedere la pronunţarea soluţiei, întrucât s-a apreciat că nu este credibil, aprecierile făcute de instanţă cu privire la aspectele tehnice ale cauzei nu au un suport probator adecvat.

Într-adevăr, în cadrul expertizei existente la dosar nu a fost identificată suprafaţa de vânzare a zonelor expertizate pe bază de înscrisuri şi măsurători pentru a se stabili dacă este vorba despre centre comerciale de mare suprafaţă care permiteau autorizarea unei farmacii comunitare în fiecare dintre ele. În concret, în răspunsul la obiecţiunile formulate la raport, expertul a menţionat faptul că a făcut referire la suprafaţa construită la sol şi nu la suprafaţa de vânzare datorită faptului că "în fiecare corp de clădire se află foarte mulţi chiriaşi şi proprietari, pe diferite părţi din clădire, care nu au permis măsurarea suprafeţei lor de vânzare şi de aceea nu se poate şti cu exactitate care este totalul suprafeţei de vânzare din fiecare corp de clădire." (a se vedea dosar fond). Însă, împiedicarea expertului de a efectua măsurătorile necesare pentru stabilirea suprafeţelor de vânzare poate fi sancţionată de instanţă cu amendă judiciară, în temeiul art. 11 C. proc. civ.

În plus de aceasta, în cadrul expertizei nu a fost analizată şi situaţia farmaciei F., aflată în structura G., conform autorizaţiei de funcţionare nr. x/03.11.2010.

Aşadar, pronunţarea instanţei de fond în lipsa unui raport de expertiză care să stabilească existenţa centrelor comerciale de mare suprafaţă în imobilele expertizate nu poate fi primită, deoarece nu se putea stabili în mod real dacă au fost respectate prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare nr. x/18.01.2012 deţinută de farmacia comunitară "A. 64".

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinţei, în condiţiile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere trebuie să încuviinţeze efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcţii care să stabilească existenţa centrelor comerciale de mare suprafaţă în imobilele expertizate prin stabilirea suprafeţelor de vânzare pe bază de acte şi măsurători în teren.

În raport de motivul de casare anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurente, subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa încheierea de şedinţă din data de 23.11.2015 şi sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.A. şi S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 23.11.2015 şi a sentinţei civile nr. 3331 din 14 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa atacate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.