Admission of voluntary accessory intervention by tenant to annul building tax assessments based on disputed investment works

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 23.03.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti, a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluţionarea prezentei cauze, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulităţii absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societăţii reclamante de la toate obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenţa analitică de plătitor la poziţia rol fiscal a societăţii subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat şi înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat şi a plăţilor făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea, ca fiind nelegale, a tuturor actelor administrativ-fiscale atacate prin prezenta acţiune, anularea diferenţelor de baze de impozitare privind impozitul pe clădiri, stabilite în mod nelegal de pârâtă, anularea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi accesorii aferente impozitului pe clădiri stabilite în sarcina sa, ca fiind nelegale, exonerarea societăţii de toate obligaţiile fiscale principale şi accesorii, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenţa analitică pe plătitor la poziţia rol fiscal - matricola impozit pe clădiri şi înregistrarea corectă a bazei impozabile.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5098/16.08.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE SECTOR 5 BUCUREŞTI, prin care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluţionarea prezentei cauze, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulităţii absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societăţii reclamante de la toate obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenţa analitică de plătitor la poziţia rol fiscal a societăţii subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat şi înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat şi a plăţilor făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţe civile nr. 5098/16.08.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, la data de 20.08.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contentencios administrativ şi fiscal la data de 20.08.2018.

La data de 16.01.2019, a depus cerere de intervenţie accesorie petenta B. S.R.L., prin care a arătat că se află într-o relaţie contractuală cu recurenta-reclamantă, fiind chiriaş al imobilului cu privire la care au fost emise deciziile contestate, că a depus diligenţe pe parcursul inspecţiei fiscale pentru a dovedi inexistenţa unor investiţii la imobilul respectiv şi că modul de soluţionare a cauzei va avea efecte directe asupra relaţiei contractuale dintre cele două societăţi.

4. Hotărârea Curţii de Apel cu privire la cererea de intervenţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L..

5. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs petenta B. S.R.L. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs se arată că, hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept, respectiv art. 33 C. proc. civ.

Din interpretarea prevederilor art. 33 C. proc. civ. rezultă într-adevăr faptul că interesul trebuie să fie determinat, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, potrivit art. 33 teza a II-a, care instituie o excepţie de la caracterul născut şi actual al interesului şi anume că, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

În cauza de faţă, hotărârea ce se va pronunţa în recurs va stabili dacă societatea intervenientă a efectuat sau nu lucrările de investiţii care au generat litigiul de faţă şi va avea consecinţe şi asupra înregistrărilor contabile ale acesteia. Deci, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost învestită.

În speţă, prin intermediul deciziilor contestate s-a stabilit în sarcina societăţii A. S.R.L. plata sumei de 900.000 RON obligaţii fiscale principale reprezentând impozit pe clădiri şi accesorii ale acestora pentru perioada 2012 - 2017, stabilite ca urmare a unor presupuse lucrări de investiţii efectuate de către intervenientă, în calitate de locatar. Eventuala menţinere a obligaţiei de plată a acestei sume în sarcina locatorului ar afecta iremediabil relaţia contractuală dintre intervenientă şi A. S.R.L., nu numai datorită unei eventuale acţiuni în regres pe care aceasta ar putea-o formula ci şi riscul major ca această situaţie să fie apreciată ca o dovadă a relei-credinţe în executarea contractului existent, cu atât mai mult cu cât hotărârea ce urmează a fi pronunţată în recurs de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal urmează a stabili în mod definitiv dacă lucrările în discuţie efectuate de către intervenientă reprezintă lucrări de investiţie sau nu.

Prin urmare, în cazul intervenţiei voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv ameninţat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terţul urmăreşte să obţină un folos practic direct şi imediat prin pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situaţie ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situaţia juridică dedusă judecăţii, nu vor fi afectate.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 28 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinările depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis.

Recurenta-petentă S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în favoarea societăţii A. S.R.L., reclamantă în dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea Deciziilor nr. 227/20.12.2017 şi nr. 301523/01.03.2017, emise de pârâta Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti, referitoare la impozitul pe clădiri.

Curtea de Apel Bucureşit a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie reţinând că, că petenta nu a arătat care ar fi folosul practic urmărit prin promovarea cererii de intervenţie, întrucât, nu este suficient un interes de principiu, respectiv menţinerea relaţiei contractuale dintre cele două părţi.

Prin motivele de recurs formulate, petenta a arătat că prin raportare la dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., în ansamblul său (atât teza I cât şi teza a II-a), în litigiul de faţă este îndeplinită condiţia interesului în situaţia în care actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecinţe indirecte asupra terţului, încât acesta să poată fi socotit persoană vătămată într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim. Or, în această privinţă, hotărârea ce urmează a fi pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în recurs, va stabili dacă societatea petentă a efectuat sau nu lucrările de investiţii care au generat prezentul litigiu şi că o astfel de situaţie, va avea consecinţe şi asupra înregistrărilor contabile ale petentei fără să fi luat parte în niciun fel la judecata care priveşte acele înregistrări contabile.

Înalta Curte constată că, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

Având în vedere că prin interes se înţelege folosul practic, o atare susţinere echivalează cu ideea că, în procesul pendinte, folosul practic nu se răsfrânge doar asupra terţului intervenient, ci şi asupra părţii în favoarea căreia acesta a intervenit.

În realitate, intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părţii pe care o apără, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare a părţii respective. Altfel spus, susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale drepturi.

În ceea ce priveşte interesul formulării cererii de intervenţie accesorie de faţă, Înalta Curte consideră că interesul formulării subzistă deoarece actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecinţe indirecte asupra petentei, iar prin soluţia ce s-ar da cererii principale s-ar putea afecta unele drepturi subiective sau interese legitime ale petentei.

Situaţia din speţă nu este o situaţie tipică în care intervenienta sprijină apărările reclamantei, intervenienta formulând cererea de intervenţie accesorie pentru că era singura modalitate în care putea să îşi apere drepturile care derivă din calitatea de chiriaş al imobilului închiriat, situat în Calea 13 septembrie ne. 127-131 şi cu privire la care intimata-pârâtă a emis decizii de impunere prin care a reţinut efectuarea unor lucrări care ar fi adus plus-valoare impozabilă acestui imobil şi asupra cărora părţile implicate în raportul juridic dedus judecăţii au prezentat aspecte diferite.

Relevante sunt şi aspectele prezentate în cuprinsul întâmpinării formulată de intimata-pârâtă prin care susţine că din întreg materialul probator anexat la dosarul cauzei rezultă culpa ambelor părţi, în solidar, petenta S.C. B. S.R.L. cea care a realizat lucrările de amenajări interioare la C., lucrări ce au fost executate în regie proprie în perioada 2008-2010 şi care au adus imobilului un plus de valoare, cât şi recurenta-reclamantă care nu a depus niciun document justificativ la sediul instituţiei cu valoarea astfel rezultată.

De asemenea, Înalta Curte constată că interesul petentei S.C. B. S.R.L. de a interveni în prezenta cauză este susţinut şi de faptul că aceasta a participat activ la derularea controlului efectuat de către Inspecţia Fiscală, a pus la dispoziţie înscrisuri şi rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară, iar acest demers este util soluţionării cererii de recurs aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă, Înalta Curte constată că interesul intervenientei există, atât pentru lămurirea situaţiei de fapt cu privire la existenţa/inexistenţa unor lucrări de investiţii care ar fi adus un plus de valoare imobilului închiriat, situat în Calea 13 septembrie nr. 127-131, cât şi pentru determinarea autorului acestora.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că încheierea Curţii de Apel a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material, iar criticile formulate de recurentă sunt întemeiate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi rejudecând, va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 18 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi rejudecând:

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.