Eligibility of training costs for absent participants under Norwegian Financial Mechanism grants where no contractual absence-notification obligation existed

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 13.04.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 130/4952/29.03.2017 prin care a fost admisă în parte contestaţia sa formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. 105/4952/02.03.2017, cu consecinţa anulării acestei note de constatare.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. .3276 din data de 22.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a anulat în parte Nota de informare nr. x/29.03.2917 şi adresa nr. x/2.03.2017 în privinţa sumelor declarate neeligibile.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3276 din data de 22.09.2017, pronunţastă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs formulat, pârâtul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivarea instanţei reprezintă practic o redare a contraargumentelor expuse de reclamantă în răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul din data de 06.06.2017. Astfel, la paginile 8-12 din hotărâre se menţionează că reclamanta a depus răspuns la întâmpinare şi este redat conţinutul acestui răspuns, iar începând de la ultimul paragraf al paginii 12, de la "Din probele administrate, Curtea reţine..." întreaga motivare a instanţei este copiere a contraargumentelor aduse de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare.

Practic instanţa de judecată şi-a însuşit în întregime poziţia reclamantei, fără a indica motivele de fapt şi de drept pentru care şi-a însuşit această poziţie şi, mai mult, pentru care au fost înlăturate argumentele Ministerului Justiţiei.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, motiv de recurs prevăzut la alin. (1) pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului şi casarea în tot a sentinţei recurate.

Prima instanţă a reţinut că la momentul organizării activităţilor de formare, participanţii nu au fost informaţi cu privire la obligativitatea anunţării organizatorului, în sensul imposibilităţii de participare şi la posibilitatea imputării cheltuielilor efectuate de organizator, o astfel de obligaţie în sensul celor stabilite de Ministerul Justiţiei şi, ulterior, de Plenul CSM, neregăsindu-se nici în cuprinsul acordului de finanţare. Prin urmare, instanţa a concluzionat ca "inexistenţa unor astfel de obligaţii la momentul organizării activităţilor de formare conduce la reevaluarea caracterului cheltuielilor efectuate în derularea contractului nr. x/4952/10.03.2014 [...], urmând a fi reţinut caracterul eligibil al acestora".

Precizează că dreptul Operatorului de Program de a emite instrucţiuni nu are nicio relevanţă cu privire la existenţa şi valabilitatea obligaţiilor PP instituite prin contract, inclusiv asupra condiţiilor pe care cheltuielile efectuate în implementarea proiectului trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate eligibile şi cu atât mai puţin cu privire la obligaţia furnizării de documente suport care să justifice cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, care este expres prevăzută în contractul de finanţare (a se vedea art. 8 alin. (6) şi 13).

În acelaşi timp, prima instanţă a reţinut faptul că serviciile de cazare şi masă au fost contractate în urma unor proceduri legale, iar la momentul organizării fiecărei activităţi în parte, fiecărui potenţial participant înscris pe listele de participanţi i-a fost transmisă o invitaţie nominală, în care erau precizate detaliile exacte ale seminarului şi în care era rugat să confirme participarea, astfel încât faptul ca la unele dintre seminarii nu au participat efectiv toţi magistraţii care s-au înscris iniţial, nu poate fi imputat CSM. De asemenea, s-a reţinut că în lipsa unei obligaţii legale sau de altă natură care să îi incumbe magistratului să participe la activitatea de formare, partenerii de proiect nu au avut la îndemână mijloace de coerciţie pentru a se asigura că persoanele înscrise vor participa efectiv la seminarele organizate în acest context.

Menţionează că speţa dedusă judecăţii nu vizează relaţia dintre CSM şi prestatorul de servicii, ci pe aceea dintre CSM şi Ministerul Justiţiei, în calitate de Operator de Program, care este reglementată de contractul de finanţare nr. x/10.03.2014.

Prin urmare, eligibilitatea sau neeligibilitatea cheltuielilor efectuate de către CSM în implementarea proiectului trebuie apreciată din perspectiva condiţiilor pe care acestea ar fi trebuit să le îndeplinească pentru a fi eligibile, astfel cum acestea sunt stipulate în contractul de finanţare şi în Regulamentul de implementare a Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014, prevederile contractelor încheiate de către CSM cu diferiţi prestatori de servicii neputând aduce atingere acestora.

Aşa cum s-a arătat şi în primă instanţă, chelturilile declarate neeligibile nu îndeplinesc următoarele condiţii de eligibilitate indicate expres în contractul de fînanţare (art. 6 alin. (1):

c) nu sunt disproporţionate şi sunt necesare pentru implementarea proiectului

Plata din bugetul proiectului a serviciilor prestate pentru persoane care nu au participat la sesiunile de formare respective nu poate fi considerată ca fiind necesară pentru implementarea proiectului.

d) au fost realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului şi al rezultatelor acestuia, în concordanţă cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii

Raportat la obiectul contractului de finanţare, Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de PP, îi revenea obligaţia atingerii obiectivelor, rezultatelor şi indicatorilor proiectului, prin derularea activităţilor specifice, în cazul de faţă a respectivelor activităţi de formare.

Fondurile proiectului sunt destinate asigurării participării efective a beneficiarilor în cadrul activităţilor specifice, iar nu pentru plata unor servicii prestate în lipsa acestora. Atingerea indicatorilor proiectului cu unnumarjnai mic de participanţi decât cel iniţial estimat, nu are relevanţă în ceea ce priveşte eligibilitatea plăţilor efectuate pentru beneficiarii care au lipsit de la respectivele activităţi de formare şi care, deci, nu au beneficiat efectiv de acestea. De asemenea, nu au importanţă motivele pentru care beneficiarii în cauză nu au putut participa, aceste chestiuni putând fi reglate prin contractul de servicii încheiat cu prestatorul.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, arată că stabilirea cheltuielilor neeligibile nu s-a realizat automat, procentual din totalul cheltuielilor efectuate, ci în concret, în funcţie de situaţia de fapt, fiind declarate ca fiind neeligibile doar acele cheltuieli reprezentând costuri aferente cazării, meselor şi pauzelor de cafea care au fost plătite de către CSM furnizorilor de servicii pentru persoane pentru care nu s-a putut demonstra participarea efectivă la respectivele activităţi de formare.

Nu se poate susţine că fiind o chestiune exoneratoare de răspundere faptul ca a fost efectiv cheltuit mai puţin decât a fost estimat în bugetul proiectului, întrucât obligaţia CSM în calitate de PP este de a gestiona fondurile proiectului în raport cu scopul acestuia, respectiv de a asigura sesiuni de formare care să profite efectiv unui număr cât mai mare de participanţi.

Este adevărat că potrivit art. 6 alin. (6) lit. f) din contractul de finanţare sunt considerate eligibile costurile generate de contracte atribuite de către promotor în vederea derulării proiectului, cu condiţia ca procedura de atribuire să se desfăşoare în conformitate cu legislaţia în vigoare în materie de achiziţii publice şi cu prevederile. Regulamentului de implementare a MFN 2009-2014, însă aceste costuri trebuie să îndeplinească şi condiţiile stipulate la alin. (1) al aceluiaşi articol.

O altă condiţie de eligibilitate care nu a fost îndeplinită este cea prevăzută de art. 6 alin. (1) lit. e) din contract, respectiv "sunt identificabile şi verificabile, în special prin înregistrarea în registrele contabile ale PP şi ale partenerilor de proiect ai acestora, şi sunt stabilite în conformitate cu standardele aplicabile în domeniul contabilităţii în ţara PP, respectiv a partenerilor săi şi sunt în concordanţă cu principiile contabile general acceptate."

Atât timp cât plăţile declarate neeligibile au fost efectuate pentru servicii prestate pentru persoane care nu au participat la respectivele activităţi de formare, nu se poate considera că sunt identificabile şi verificabile, întrucât nu au putut fi furnizate documente suport care să ateste că de acestea beneficiat efectiv anumiţi participanţi.

Instanţa de fond reţine, de asemenea că, potrivit contractului încheiat între CSM şi S.C. A. S.R.L., numărul participanţilor la seminare a fost estimativ, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu putea fi obligat la costuri suplimentare sau penalizări în condiţiile în care prezenţa magistraţilor nu se realiza în limitele acestei estimări.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, aceste aspecte nu au relevanţă în privinţa eligibilităţii cheltuielilor din perspectiva relaţiei dintre Ministerul Justiţiei în calitate de Operator de Program şi CSM în calitate de Promotor de Proiect. Conform art. 7 partea B alin. (5), Promotorul de Proiect se angajează să implementeze proiectul pe propria sa răspundere, cu maximum de profesionalism şi eficienţă, în concordanţă cu cele mai bune practici din domeniul vizat, conform scopului acestuia, cu respectarea cadrului legal de Implementare a MFN 2009-2014 la care face referire articolul 1.4 din Regulamentul de implementare a MFN 2009-2014, a prevederilor cuprinse în contractul de finanţare, în alte reglementări incidente în domeniu, precum şi cu respectarea instrucţiunilor emise de OP.

Astfel, obligaţia asigurării participării adecvate la seminarele organizate, în concordanţă cu obligaţiile asumate atât prin contractul de finanţare, cât şi prin contractele încheiate cu prestatorii de servicii, îi aparţinea în totalitate acestuia.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Instanţa de control judiciar constatată că, intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 130/4952/29.03.2017 prin care a fost admisă în parte contestaţia sa formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. 105/4952/02.03.2017, cu consecinţa anulării acestei note de constatare.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat în parte Nota de informare nr. x/29.03.2917 şi adresa nr. x/2.03.2017 în privinţa sumelor declarate neeligibile, reţinând că sumele referitoare la cheltuieli de cazare şi masă (prânz, cină), pauză de cafea, generată de neparticiparea la seminarii a unor cursanţi, sunt eligibile.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Răspunzând punctaual motivelor de recurs, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât se referă la faptul că hotărârea instanţei de fond nu se circumscrie exigenţelor art. 425 lit. b) C. proc. civ., în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar.

Înalta Curte constată că, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

În mod corect arată recurentul-pârât că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Însă, este de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deşi se invocă acest motiv de casare, criticile concrete nu pot fi subsumate acestui motiv de recurs, situaţie în care această susţinere apare ca nefondată.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Concret, recurentul-pârât critică hotărârea instanţei de fond cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru care cheltuielile efectuate în implementarea proiectului ar fi considerate eligibile, respectarea cadrului legal de implementare a MFN 2009-2014, a prevederilor cuprinse în contractul de finanţare, precum şi instrucţiunilor emise de Operatorul de Program (OP).

De asemenea, recurentul-pârât consideră că chelturilile declarate neeligibile nu îndeplinesc condiţiile indicate expres în contractul de fînanţare (art. 6 alin. (1): nu sunt disproporţionate şi sunt necesare pentru implementarea proiectului deoarece, plata din bugetul proiectului a serviciilor prestate pentru persoane care nu au participat la sesiunile de formare respective nu poate fi considerată ca fiind necesară pentru implementarea proiectului, precum şi că: trebuiau realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului şi al rezultatelor acestuia, în concordanţă cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii, având în vedere că în raport de obiectul contractului de finanţare, Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de PP, îi revenea obligaţia atingerii obiectivelor, rezultatelor şi indicatorilor proiectului, prin derularea activităţilor specifice, în cazul de faţă a respectivelor activităţi de formare. Fondurile proiectului sunt destinate asigurării participării efective a beneficiarilor în cadrul activităţilor specifice, iar nu pentru plata unor servicii prestate în lipsa acestora.

Acest motiv de recurs nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 din contractul de finanţare nr. x/10.03.2014 cheltuielile eligibile sunt cele efectiv efectuate de către PP şi/sau partenerii de proiect şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt efectuate în perioada de eligibilitate a proiectului, aşa cum este prevăzut la art. 3.2. din contract;

b) au legătură cu contractul de finanţare şi sunt prevăzute în bugetul detaliat al proiectului;

c) nu sunt disproporţionate şi sunt necesare pentru implementarea proiectului;

d) au fost realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului şi al rezultatelor acestuia, în concordanţă cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii;

e) sunt identificabile şi verificabile, în special prin înregistrarea în registrele contabile ale PP şi ale partenerilor de proiect ai acestora şi sunt stabilite în conformitate cu standardele aplicabile în domeniul contabilităţii în ţara PP, respectiv a partenerilor săi şi sunt în concordanţă cu principiile contabile general acceptate.

Prin Nota OP nr. x/4952/02.03.2017 Ministerul Justiţiei a transmis Consiliului Superior al Magistraturii că, în urma analizei şi a ultimelor clarificări şi documente suplimentare transmise de CSM prin adresa nr. x/25.01.2017, Operatul de Program a identificat în Raportul Intermediar Financiar nr. 3 pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 aferent proiectului mai sus-menţionat, o serie de cheltuieli pe care le consideră neeligibile, după cum urmează:

- la seminarul din perioada 9-10 martie 2015 B. - suma totală neeligibilă este de 581,56 RON aferentă facturilor nr. x/12.03.2015 şi y/12.03.2015 emise de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 23-24 februarie 2015 C. - suma totală neeligibilă este de 99,20 RON aferentă facturii nr. x/25.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 2-3 martie 2015 D. - suma totală neeligibilă este de 128,96 RON aferentă facturii nr. x/04.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 5-6 martie 2015 E. - suma totală neeligibilă este de 312,80 RON aferentă facturii nr. x/12.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 16-17 martie 2015 F. - suma totală neeligibilă este de 297,60 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 16-17 martie 2015 G. - suma totală neeligibilă este de 520,80 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 19-20 martie 2015 H. - suma totală neeligibilă este de 297,60 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 23-24 februarie 2015 H. - suma totală neeligibilă este de 223,20 RON aferentă facturii nr. x/25.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 februarie 2015 I. - suma totală neeligibilă este de 156,24 RON aferentă facturii nr. x/28.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 martie 2015 J. - suma totală neeligibilă este de 456,32 RON aferentă facturii nr. x/27.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 martie 2015 K. - suma totală neeligibilă este de 96,72 RON aferentă facturii nr. x/27.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la conferinţa din perioada 09-10 martie 2015 L. - suma totală neeligibilă este de 62 RON aferentă facturii nr. x/12.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la workshop-ul din perioada 12-13 martie 2015 Bucureşti - suma totală neeligibilă este de 143,84 RON aferentă facturii nr. x/17.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L..

Astfel, suma totală declarată neeligibilă pentru Raportul intermediar de Progres nr. 4 (RIF 3) pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 este în valoare totală de 3.376,84 RON.

Potrivit art. 7 partea A, alin. (2) din contractul de finanţare nr. x/10.03.2014, încheiat între Ministerul Justiţiei, în calitate de Operator de Program (OP) şi Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de Promotor de Proiect (PP), se prevede că:

"OP are dreptul să emită instrucţiuni în vederea executării prezentului contract de finanţare, care au caracter obligatoriu pentru PP".

Într-adevăr, o astfel de instrucţiune a fost emisă de către recurentul-pârât, respectiv Instrucţiunea Ministerul Justiţiei nr. 5/18.08.2015 prin care se menţionează că:

"pentru autorizarea cheltuielilor cu masa, facturile emise de prestator vor fi însoţite de liste de prezenţă, respectiv participare, semnate de toţi beneficiarii acestor servicii".

Ca urmare a celor stabilite de Ministerul Justiţiei, obligatorii pentru subscrisul, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 503/2016 a fost completat Regulamentul privind modul de desfăşurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor şi atestare a rezultatelor obţinute, fiind introduse noi prevederi după art. 5, şi anume art. 5'-53, în sensul obligaţiei ca participanţii la activităţile de formare să informeze organizatorul în legătură cu imposibilitatea participării, cu consecinţa suportării cheltuielilor în cazul nerespectării acestei obligaţii, în condiţiile prevăzute de textele menţionate.

Însă, Înalta Curte constată că atât Instrucţiunea Ministerul Justiţiei nr. 5/18.08.2015, cât şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 503/2016 de completare a Regulamentului privind modul de desfăşurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor au fost emise ulterior perioadei în care au avut loc seminariile ianuarie- aprilie 2015, iar la acea dată nu exista nicio prevedere care să impună obligaţia ca participanţii la activităţile de formare să informeze organizatorul în legătură cu imposibilitatea participării, cu consecinţa suportării cheltuielilor în cazul nerespectării acestei obligaţii, în condiţiile prevăzute de textele menţionate.

O obligaţie în sensul celor stabilite de Ministerul Justiţiei şi, ulterior, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu se regăseşte nici în cuprinsul acordului de finanţare, astfel că nu putea fi considerată implicită, dată fiind natura activităţii ce formează obiectul acordului de finanţare raportat la indicatorii specifici ce se urmăreau a fi atinşi prin activităţile din cadrul proiectului.

Astfel, în mod corect a apreciat instanţa de fond că inexistenţa unei obligaţii privind informarea participanţilor cu privire la obligativitatea anunţării organizatorului în sensul imposibilităţii de participare şi a posibilităţii imputării cheltuielilor efectuate de organizator la momentul derulării activităţilor de formare care fac obiectul notei de constatare a Ministerului Justiţiei nr. 105/4952/02.03.2017 impietează asupra caracterului sumelor reţinute ca neeligibile de către acesta.

Prin urmare, inexistenţa unor astfel de obligaţii la momentul organizării activităţilor de formare conduce la reevaluarea caracterului cheltuielilor efectuate în derularea contractului nr. x/10.03.2014, conform Raportul intermediar de progres nr. 4 (RIF 3) pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 aferent proiectului "întărirea capacităţii sistemului judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative şi instituţionale" din cadrul programului R024 - "întărirea capacităţii judiciare şi cooperare" finanţat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009 - 2014, instanţa de fond reţinând în mod corect caracterul eligibil al acestora.

De asemenea, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 6 din contractul de finanţare nr. x/10.03.2014 referitoare la eligibilitatea cheltuielilor.

Aceste cheltuieli au fost prevăzute atât în contractul de prestări servicii hoteliere şi de restaurant nr. 56/4041/10.02.2015 încheiat între Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de achizitor şi S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator, contract ce are ca obiect intermedierea în vederea prestării de servicii hoteliere şi restaurant, precum şi închirierii de soli de conferinţă în favoarea achizitorului, pentru activităţile organizate în cadrul proiectelor "Întărirea capacităţii sistemului judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative şi instituţionale/Strengthening the capacity of rhe Romanian judicial system to face new legislative and istitutional challenges" şi "Îmbunătăţirea accesului la justiţie. O abordare integrată cu accent pe populaţia romă şi alte categorii vulnerabile/Improving access to justice. An integrated approach with a focus on Roma and other vulnerable groups", cât şi în facturile emise de către prestator, înregistrate în contabilitatea Promotorului de Proiect - Consiliul Superior al Magistraturii.

Serviciile de cazare şi masă au fost contractate în urma unor proceduri legale şi în limitele stabilite de bugetul proiectului, iar indicatorii stabiliţi prin proiect au fost atinşi, chiar dacă numărul de participanţi prevăzut pentru fiecare seminar în parte nu a fost întotdeauna atins, din diferite motive.

Faţă de cele mai sus expuse, rezultă că la momentul organizării activităţilor de formare care fac obiectul notei de constatare a Ministerului Justiţiei nr. 105/4952/02.03.2017, participanţii nu au fost informaţi cu privire la obligativitatea anunţării organizatorului în sensul imposibilităţii de participare şi la posibilitatea imputării cheltuielilor efectuate de organizator, întrucât nu existau prevederi în acest sens.

În raport de aceste argumente, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a pronunţat o soluţie motivată, cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei nr. 3276 din 22 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.