Tax authority's appeal rejected; suspension of energy trading order upheld for lack of mandatory public debate.

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 9 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. cu sediul în Tăşnad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Preşedintele ANAF, cu sediul în BUCUREŞTI în temeiul prev.art. 14 alin. (1) şi următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a solicitat să se dispună suspendarea Ordinului nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 700 din data de 10 august 2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect acţiune în anulare a Ordinului nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aflată în procedura prealabilă conform documentelor anexate.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 1/CA din data de 15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de suspendare precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Preşedintele ANAF şi în consecinţă:

A dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2761/2018 din 08.11.2018 precum şi prin Ordinul nr. 3236/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 1/CA din data de 15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvotarea motivelor de recurs invocă excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat suspendarea OPANAF nr. 1960/06.08.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.08.2018, privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 28.12.2018, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formular, care la art. 9 prevede ca "La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice -benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, solicitarea reclamantei de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018 a rămas fara obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei invocată şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

Cu privire la cererea de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018, recurenta-pârâtă arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile referitoare la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În argumentarea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, instanţa de fond în mod greşit a preluat în integralitate susţinerile intimate-reclamante fără să aibă în vedere apărările formulate de instituţia pârâtă.

Prin sentinţa atacata nu s-a avut în vedere că în elaborarea O.P.A.N.A.F. nr. 1960/2018 a existat o situaţie de urgenţă, motiv pentru care s-au aplicat prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora:

"(13) în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare".

Recurenta-pârâtă ANAF avea competenţa de a impune reguli specifice privind modul de desfăşurare a activităţii de comercializare angro, cum ar fi să impună condiţia deţinerii unui depozit prin emiterea ordinului atacat, în condiţiile în care la art. 435 din Codul fiscal legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că operatorii economici au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, cu respectarea prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF.

Potrivit prevederilor din Codul fiscal art. 435 alin. (4) coroborate cu prevederile titlului VIII "Accize şi alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, operatorii care distribuie şi comercializează produse energetice prevăzute în Codul fiscal la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) şi biocombustibili sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială.

Astfel, operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, modificat prin OPANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016.

Conform OPANAF nr. 1960/2018, înregistrarea agenţilor economici care intenţionează sa distribuie şi să comercializeze în sistem angro produse petroliere este condiţionată de deţinerea unui spaţiu de depozitare corespunzător.

Agenţii economici care sunt înregistraţi să distribuie şi să comercializeze în sistem angro produse energetice băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, fără depozitare, conform O.P.A.N.A.F nr. 1849/2016 şi O.P.A.N.A.F nr. 1850/2016, au avut la dispoziţie 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului, pentru a se conforma condiţiilor de înregistrare în conformitate cu noile prevederi, până atunci putându-şi desfăşura activitatea în condiţiile vechilor acte normative, motiv pentru care nu se poate interpreta că în cauză aparenţa de nelegalitate decurge din încalcarea principiilor securităţii raporturilor juridice şi al aşteptărilor legitime, acest termen fiind în prezent prelungit până la data de 31.12.2018.

Spre deosebire de operatorii economici care nu deţin spaţii de depozitare, cei care deţin spaţii de depozitare îşi pot asuma o mai mare responsabilitate în îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi pot asigura mijloacele de probă necesare clarificării unor stări de fapt (de ex.: datele înregistrate cu sistemul de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare şi a plăcuţelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea, stocate pe o durată de minimum 20 de zile, pot constitui mijloc de probă din perspectiva art. 55 alin. (1) din Codul de procedură fiscală).

Aşadar, pentru simplificarea lanţului comercial şi pentru o mai bună posibilitate de supraveghere şi verificare de către organele de control a realităţii tranzacţiilor s-a considerat necesar ca activitatea de comercializare angro cu produse accizabile să poată fi desfăşurată doar de cate operatorii economici care îndeplinesc condiţiile din Ordin.

În ceea ce priveşte argumentarea instanţei de fond referitoare la indeplinirea condiţiei pagubei iminente arată că argumentele prezentate de către instanţa de fond nu sunt de natură să justifice faptul că s-ar produce intimatului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului.

Asa cum s-a precizat în cadrul apărărilor formulate în faza procesuală a fondului, paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 drept "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Suspendarea executării este însă o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în acţiunea formulată.

Aşadar, având în vedere cele arătate mai înainte în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca este îndeplinită condiţia pagubei iminente.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

5. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentei-pârâte, prin prisma dispoziţiilor incidente, precum şi a apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu o cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 700 din data de 10 august 2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect acţiune în anulare a Ordinului nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aflată în procedura prealabilă.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea dedusă judecăţii şi a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2761/2018 din 08.11.2018 precum şi prin Ordinul nr. 3236/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

Înalta Curte trecând la examinarea punctuală a motivelor de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă prin care arată că soluţia instanţei de fond este nelegală din raţiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale referitoare la condiţia existenţei unui caz bine justificat şi a pagubei iminente, nu împărtăşeşte opinia recurentei-pârâte, apreciind că nu pot fi primite criticile formulate.

Nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că, solicitarea intimatei-reclamante de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018 ar fi rămas fara obiect, în raport de emiterea Ordinului nr. 3236/2018 deoarece, considerentele instanţei de fond în ceea ce priveşte cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente sunt confirmate prin conduita ulterioară a pârâtei întrucât prin Ordinul nr. 3236/2018 a abrogat Ordinul nr. 1960/2018, iar efectul suspensiv al executării Ordinului nr. 1960/2018 dispus prin sentinţa pronunţată de prima instanţă se referă şi la perioada de timp existentă între data pronunţării sentinţei (15 ianuarie 2019) şi data stabilită prin Ordinul nr. 3236/2018 (31 ianuarie 2019).

Având în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), precum şi faptul că acest act administrativ a produs efecte juridice de la până la momentul abrogării, instanţa de control judiciar va analiza pe fond recursul.

În primul rând, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 1960/2018, publicat în Monitorul Oficial la data de 01.08.2018 cuprinde măsura de eliminare a posibilităţii de comercializare a produselor energetice în sistem angro fără a le depozita, precum posibilitatea operatorilor economici de a depune la autoritatea competentă o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin. Acest act normativ a fost contestat prin plângere prealabilă adresată emitentului şi s-a solicitat suspendarea executării lui, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, până la verificarea legalităţii emiterii, în peste 170 de cazuri, o parte a litigiilor promovate în faţa instanţelor de contencios administrativ fiind soluţionate în favoarea solicitanţilor.

Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 prevedea posibilitatea operatorilor economici de a comercializa angro produse energetice fără depozitare, pentru atestarea acestora nefiind necesar să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă - contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, astfel cum se pretindea pentru operatorii ce comercializau astfel de produse cu depozitare.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect existenţa unui caz bine justificat deoarece, împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actelor administrative atacate, rezultă cel puţin din aparenţe, inconsecvenţe de raţionament ale organului emitent şi se reflectă în faptul că, la elaborarea actului administrativ cu caracter normativ nu a fost respectată procedura dezbaterii publice prevăzută de art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Astfel, conform dispoziţiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, "(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.

(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul-limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative:

"Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale".

În elaborarea unui act normativ, chiar dacă acesta este un act administrativ, trebuie respectate etapele legale prevăzute de Legea nr. 24/2000, constând în: 1. Documentare; 2. Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor; 3. Motivarea proiectelor de acte normative, în conţinutul căruia trebuie să fie cuprins motivul emiterii, impactul socio-economic şi financiar al actului, activităţile de informare publică, consultările efectuate, măsurile efective de implementare.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 52/2003 rezultă că, administraţia publică are obligaţia de a urma procedura dezbaterii publice, a consultării publice, procedură obligatorie şi care ţine chiar de instrumentul de motivare al unui act administrativ normativ, element fundamental al legalităţii actului.

Or, respectarea procedurii dezbaterii publice trebuie să rezulte din cuprinsul instrumentului de prezentare al actului normativ, în cazul de faţă din referatul de aprobare, aspect care la o verificare compatibilă cu procedura sumară a suspendării nu se regăseşte în cauza de faţă.

De altfel, recurenta-pârâtă a recunoscut că procedura dezbaterii publice nu a fost urmată în elaborarea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018, întrucât au fost aplicate prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora "(13) În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare ".

Având în vedere că o astfel de procedură de urgenţă trebuie să rezulte chiar din fundamentarea actului, în mod corect a reţinut prima instanţă că aceasta nu se referă la elaborarea şi adoptarea unui ordin al Preşedintelui ANAF.

Înalta Curte constată că, lipsa parcurgerii procedurii dezbaterii publice obligatorii reprezintă o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018, fiind astfel dovedit cazul bine justificat cerut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia situaţiile prezentate de intimata-reclamantă nu pot constitui un caz bine justificat deoarece, instanţa de fond şi-a limitat verificarea împrejurărilor de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care trebuie să se bucure un act administrativ.

În privinţa dovedirii cerinţei prevenirii unei pagube iminente, se constată că şi aceasta este îndeplinită, în condiţiile în care intimata-reclamanta, al cărei principal obiect de activitate este reprezentat de comerţul produselor petroliere în regim angro fără depozitare, se află în aria de reglementare vizată de Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018.

Concret, obiectul principal de activitate al societăţii-reclamante îl reprezintă distribuţia de imputuri pentru agricultură, achiziţionarea de benzină şi motorină efectuându-se direct de la rafinării (B., C.) care urmează apoi să fie transportată cu cisterne, direct la fermieri, aceştia fiind clienţii finali.

Conform dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordinul nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la expirarea termenului prevăzut la alin. (1)-(90) de zile - atestatele emise pentru operatorii economici înregistraţi să distribuie şi să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, precum şi pentru cei înregistraţi să distribuie şi comercializeze în sistem angro, fără depozitare, băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat îşi pierd valabilitatea.

Modificările aduse prin Ordinul nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală vizează înregistrarea activităţii de distribuţie si comercializare în sistem angro de produse energetice şi înregistrarea activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat.

Concret, este eliminată posibilitatea de înregistrare şi evident efectuare a acestor activităţi fără depozitare. Astfel, operatorii economici care intenţionează să distribuie şi să comercializeze în sistem angro produse energetice au obligaţia îndeplinirii anumitor condiţii, la data la care depun cererea şi pe perioada comercializării produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili.

La expirarea acestui termen, conform dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordinul nr. 1960/2018 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, atestatele emise pentru operatorii economici înregistraţi să distribuie şi să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, precum şi pentru cei înregistraţi să distribuie şi comercializeze în sistem angro, fără depozitare, băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat îşi pierd valabilitatea.

În aceste condiţii, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia iminenţa producerii unei pagube trebuie dovedită de persoana lezată, deoarece, în mod corect a reţinut prima instanţă că imposibilitatea desfăşurării obiectului de activitate ar putea conduce la un blocaj financiar al societăţii, care ar putea fi în imposibilitate de a realiza plata salariilor angajaţilor, taxelor şi impozitelor precum şi plata furnizorilor şi contractanţilor, situaţie care ar putea determina intrarea societăţii în procedura de faliment, cu toate consecinţele negative pe care aceasta le implică.

Prin urmare, s-a dovedit că imposibilitatea prestării activităţii economice, din cauza neîndeplinirii condiţiilor de înregistrare ca operator economic conform dispoziţiilor Ordinului nr. 1960/2018 ar cauza intimatei-reclamante un prejudiciu iminent şi iremediabil, afectând situaţia financiară a acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit art. 10 din OPANAF nr. 3236/2018, operatorii economici care deţin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările ulterioare, pot, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, să depună la autoritatea competentă o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, potrivit noului ordin.

La expirarea acestui termen, atestatele de comercializare emise în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările ulterioare, îşi pierd valabilitatea.

Prin excepţie, atestatele de comercializare emise în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru operatorii economici care comercializează produse energetice în baza unor contracte de achiziţii publice aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile până la expirarea acestor contracte.

Or, în această situaţie, considerentele instanţei de fond în ceea ce priveşte cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente sunt confirmate prin conduita ulterioară a pârâtei întrucât prin Ordinul nr. 3236/2018 a abrogat Ordinul nr. 1960/2018. Efectul suspensiv al executării Ordinului nr. 1960/2018 dispus prin sentinţa pronunţată de prima instanţă se referă şi la perioada de timp existentă între data pronunţării sentinţei (15 ianuarie 2019) şi data stabilită prin Ordinul nr. 3236/2018 (31 ianuarie 2019).

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este corectă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 1 din 15 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.