Religious property retrocession appeal allowed; late filing exception quashed and case remanded for re-judgment

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin contestaţia înregistrată la data de 12.05.2014, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia conte4ncios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Romano Catolică Marghita a solicitat anularea deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii cu privire la imobilului în suprafaţă de 608 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. topo x.

În motivarea contestaţiei formulate s-a arătat că prin decizia mai sus arătată a fost respinsă parţial cererea nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, prin care aceasta a solicitat acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în Marghita, str. x identificat cu nr. topo x motivat de faptul că " solicitantul nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat", dispunându-se totodată trimiterea dosarului la A. S.A. cu privire la nr. topo x Marghita.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 123/CA din data de 23.09.2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi, în consecinţă: a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de reclamanta PAROHIA ROMANO -CATOLICĂ MARGHITA, împotriva Deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 123/CA din data de 23.09.2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Marghita, fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia tardivităţii având în vedere că decizia nr. 6712/28.02.2017 a fost comunicată de intimată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x, a fost depusă la oficiul poştal la data de 07.04.2017 şi a fost comunicată reclamantei la data de 11.04.2017, conform ştampilei poştale. Contestaţia formulată împotriva deciziei a fost depusă la data de 09.05.2017, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x.

Faţă de aceste aspecte, recurenta apreciază că cererea dedusă judecăţii a fost formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, prevăzut de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Instanţa de control judiciar constatată că, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii cu privire la imobilului în suprafaţă de 608 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. topo x.

Prima instanţă a admis excepţia tardivităţii constatând că reclamanta Parohia Romano Catolică Marghita a formulat prezenta contestaţie împotriva deciziei din 28.02.2017 la data de 12.05.2017, deci peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Într-adevăr, din actele dosarului de fond rezultă că prin Decizia nr. 6712 din data de 28.02.2017, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România "a respins parţial cerere nr. x/28.03.2003 depusă de către Parohia Romano-Catolică Marghita, având ca obiect acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în municipiul Marghita, judeţul Bihor, identificat cu nr. top. x, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat", însă nu s-au depus dovezi din care să rezulte data la care a fost comunicat actul administrativ contestat.

În lipsa acestor dovezi, prima instanţă a considerat că faţă de data întocmirii deciziei - 28.02.2017, sesizarea instanţei de contencios administrativ la data de 12.05.2017 s-a făcut cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a depus copie a plicului de corespondenţă expediat de către intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor către recurenta-reclamantă Parohia Romano-catolică Marghita din care rezultă că Decizia nr. 6712 a fost expediată din Bucureşti la data de 07.04.2017 şi primită la Oficiul Poştal Marghita la data de 11.04.2017, iar contestaţia formulată împotriva deciziei a fost depusă la data de 09.05.2017, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 12.05.2017 .

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Potrivit art. 184 alin. (1) din C. proc. civ. termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea dreptului procesual în termenul prevăzut de lege atrage decăderea din exercitarea dreptului afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că reclamanta a depus contestaţia la data de 09.05.2017 (conform x - dosar recurs) cu respectarea termenului de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aspect ce atrage admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs invocat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Romano Catolică Marghita, împotriva sentinţei nr. 123/CA din 23 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.