Start date for 24-hour disclosure of litigation: direct mandate vs. third-party knowledge in capital market transparency obligations

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.09.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat:

Anularea în tot a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 1552/03.08.2016 privind plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 980/25.04.2016;

Anularea în tot a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 980/25.04.2016, având în vedere că nu se poate reţine în sarcina reclamantului săvârşirea contravenţiei menţionate la art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital;

Eliminarea sancţiunii contravenţionale aplicate reclamantului.

1.2 Prin sentinţa nr. 770 din 09.02.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3 La data de 24.04.2017 a fost înregistrat sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2786 din data de 03.07.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2786 din data de 03.07.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit, în cauza dedusă judecăţii, normele juridice referitoare la obligaţia societăţilor listate de informare a publicului şi a C.N.V.M, fără întârziere, în legătură cu informaţiile privilegiate ce le privesc în mod direct, fapt ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată s-au formulat critici referitoare la caracterul nelegal al sancţiunii contravenţionale aplicate de către A.S.F. reclamantului, în cuantum de 3000 RON, având în vedere că această măsură a fost consecinţa interpretării arbitrare a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi a art. 113 alin. (1) lit. j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

În concret, A.S.F. a apreciat că reclamantul, în calitate de reprezentant al B. S.A., nu a îndeplinit anumite obligaţii ce îi reveneau, anume aducerea la cunoştinţa acţionarilor şi potenţialilor investitori a informaţiilor privilegiate ce îl privesc în mod direct pe emitent, cu respectarea anumitor condiţii impuse de legislaţia în domeniu.

Instanţa de fond a achiesat la apărările invocate de către intimata - pârâtă A.S.F., reţinând în considerentele hotărârii atacate că B., prin reprezentantul său, avea obligaţia "de a transmite rapoarte curente autorităţii şi operatorului pieţei reglementate, în termen de 24 de ore de la producerea respectivului eveniment, adică de la data de 28.12.2015, de când acţiunile au fost înregistrate pe rolul instanţei de judecată şi apăreau pe portalul instanţei".

De asemenea, s-a apreciat că obligaţia de informare, reglementată de către art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, nu este îndeplinită în prezenta situaţie de fapt deoarece Raportul curent de informare nr. x/7.01.2016, pe care reclamantul l-a prezentat, nu respectă exigenţele instituite de legislaţia incidenţă în materie având în vedere că "emitentul informaţiei precise [...] era chiar reclamantul, iar acesta nu se poate prevala de necunoaşterea datei înregistrării acestora pe portalul instanţelor, chiar dacă, caracterul urgent al litigiilor a permis judecarea fără citarea părţilor".

Cu toate acestea, se impune casarea în tot a hotărârii atacate deoarece, în prezenta cauză, au fost invocate şi aplicate în mod nelegal prevederile legale incidente, de către instanţa de fond.

Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 reglementează obligaţia societăţilor ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată de a informa publicul şi C.N.V.M. (în prezent, A.S.F.) fără întârziere, în legătură cu informaţiile privilegiate ce le privesc în mod direct.

Potrivit art. 113 alin. (1) lit. j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, emitenţii au obligaţia de a transmite rapoarte curente, referitoare la o serie de elemente considerare importante, printre care şi litigiile în care este implicată societatea, autorităţii şi operatorului pieţei reglementate pe care se tranzacţionează acţiunile emise de respectiva societate, fără întârziere, dar fără a depăşi 24 de ore, calculate de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului.

Prin urmare, prin Raportul curent nr. x/7.01.2016, având ca obiect aducerea a cunoştinţa investitorilor a informaţiilor referitoare la înregistrarea dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 pe rolul Tribunalului Braşov, precum şi soluţia pronunţată cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială, recurentul-reclamant consideră că şi-a îndeplinit obligaţia legală, în deplină conformitate cu dispoziţiile legale incidente.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) lit. j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 preved două momente alternative de la se calculează termenul de 24 de ore necesar pentru îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la litigiile în care este implicată o societate, anume:

• termenul de 24 de ore începe să curgă de la momentul producerii evenimentului; sau

• termenul de 24 de ore începe să curgă de la momentul la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului.

Cu toate că instanţa de judecată "constată că în mod corect autoritatea de supraveghere financiară l-a sancţionat pe reclamant pentru fapta reţinută, întrucât aceasta întruneşte toate elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 226 alin, (1) din Legea nr. 297/2004"3, hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti nu reprezintă altceva decât o reiterare a argumentelor expuse de către pârâtă prin întâmpinare.

În continuare, recurentul-reclamant îşi reiterează afirmaţia în sensul că, raportat la prezenta cauză, este incidenţă teza a doua a art. 113 alin. (1) lit. j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în ceea ce priveşte momentul de la care se calculează termenul de 24 de ore pentru îndeplinirea obligaţiei de informare.

Raţiunea legiuitorului, perfect aplicabilă prezentei situaţii de fapt, constă întocmai în posibilitatea existenţei acelor situaţii în care evenimentul în legătură cu care trebuie emis raportul se produce prin intermediul unor terţi, care îl vor aduce la cunoştinţa emitentului.

Reiterează faptul că B. S.A. a încheiat cu Societatea Civilă de Avocaţi C. contractele de asistenţă juridică nr. x/22.12.2015 şi nr. y/22.12.2015, având următoarele obiecte:

"Redactare, semnare, susţinere şi reprezentare - acţiune în anularea cererii de convocare A.G.O.A. a B. S.A. formulate de un grup de acţionari", respectiv "Redactare, semnare, susţinere şi reprezentare cerere de ordonanţă preşedinţială pentru suspendare cerere de convocare A.G.O.A. a B. S.A".

Drept urmare, în virtutea acestor două contracte de asistenţă juridică încheiate şi, pentru aducerea la îndeplinire a obiectului acestora, societatea de avocatură C. a formulat, cu celeritate, două cereri de chemare în judecată.

Ambele acţiuni, conform celor arătate de societatea de avocaţi, au fost expediate prin postă şi au fost înregistrate pe rolul instanţelor de judecată în data de 28.12.2015, primind următoarele numere: 5216/62/2015 (dosarul de ordonanţă preşedinţială) şi 5269/62/2015 (dosarul de fond).

Raportat la aceste elemente, este eronată susţinerea instanţei de judecată conform căreia reclamantul aveam obligaţia "de a transmite rapoarte curente autorităţii şi operatorului pieţei reglementate, în termen de 24 de ore de la producerea respectivului eveniment, adică la data de 28.12.2015, de când acţiunile au fost înregistrate pe rolul instanţei de judecată şi apăreau pe portalul instanţei".

Reclamantul, reprezentant al B. S.A., nu putea cunoaşte momentul producerii evenimentului (introducerea pe rolul instanţelor de judecată a celor două litigii), deoarece, în absenţa unei informări, nu putea determina momentul în care societatea de avocaţi urma să execute obiectul contractelor de asistenţă juridică încheiate în data de 22.12.2015.

De asemenea, nu există o modalitate pentru a determina cu exactitate ora la care se actualizează portalul instanţelor de judecată, pentru a se putea determina momentul de la care începe să curgă termenul de 24 de ore. Astfel cum rezultă din prevederea legală pretins încălcată, termenul de 24 de ore se calculează din momentul exact al producerii evenimentului, iar cum actualizarea portalului instanţelor de judecată nu poate fi determinată cu exactitate, în mod evident reclamantului nu i se poate solicita să îndeplinească obligaţia de informare, în modalitatea respectivă.

Textul legal introduce o distincţie clară între cele două momente: termenul de 24 de ore se calculează de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului. Este evident că, în prima situaţie, termenul se va calcula de la momentul exact al producerii evenimentului, ceea ce presupune implicarea nemijlocită a emitentului, pe când în a doua situaţie, termenul se calculează de la data la care informaţia este adusă la cunoştinţa emitentului. Cum depunerea celor două acţiuni nu a implicat participarea nemijlocită a B. S.A., recurentul-reclamant consideră că şi-a îndeplinit în mod corect obligaţia de informare.

În asemenea condiţii, data la care emitentul a luat efectiv cunoştinţă de înregistrarea dosarelor respective este 6.01.2016, având în vedere adresa emisă de către societatea de avocaţi S.C.A. C.. Din acel moment se calculează termenul de 24 de ore, pentru a emite raportul curent cu privire la litigiile în care este implicată B. S.A., iar nicidecum data precizată de către instanţa de judecată, anume 28.12.2015.

Aşadar, recurentul-reclamant, în calitate de Preşedinte al Directoratului B. S.A., a îndeplinit întocmai obligaţiile instituite în sarcina sa, deoarece, acţionând în conformitate cu dispoziţiile legale, B. S.A., prin Raportul curent nr. x/07.01.2016 a adus la cunoştinţa investitorilor informaţiile referitoare la înregistrarea dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, pe rolul Tribunalului Braşov, precum şi soluţia pronunţată în dosarul referitor la ordonanţa preşedinţială. Prin Raportul curent nr. x/08.01.2016 şi Decizia comună a Directoratului şi Consiliului de Supraveghere din aceeaşi dată, B. S.A. a adus la cunoştinţa investitorilor revocarea organizării A.G.O.A. convocată pentru data de 15/16.02.2016.

Pentru considerentele expuse, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii pronunţate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, în rejudecare, admiterea cererii de cliemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 980/25.04.2016, prin care, în calitate de Preşedinte executiv/Director general al B. S.A., a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 3.000 RON şi a Deciziei A.S.F. nr. 1552/03.08.2016 prin care, A.S.F. a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de către reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 980/25.04.2016.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, reclamantul avea obligaţia de a respecta prevederile legale, respectiv de a transmite rapoarte curente autorităţii şi operatorului pieţei reglementate, în termen de 24 de ore la producerea respectivului eveniment, adică de la data de 28.12.2015 de când acţiunile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Braşov dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant arată, în esenţă, că prima instnaţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi că, în cazul de faţă sunt incidente prevederile tezei a doua a acestui text de lege, momentul de la care se calculează termenul de 24 de ore pentru îndeplinirea obligaţiei de informare ar începe să gurgă de la momentul la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia "să informeze publicul şi CNVM, fără întârziere, în legătură cu informaţiile privilegiate ce îl privesc în mod direct", iar articolul 113 pct. A alin. (1) lit. j) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 stabileşte obligaţia emitenţilor de a transmite rapoarte curente referitoare la litigiile în care este implicată societatea autorităţii şi operatorului pieţei reglementate pe care se tranzacţionează acţiunile emise de respectiva societate, fără întârziere, dar fără a se depăşi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului.

Relevant este faptul că, art. 113 lit. A) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 prezintă, cu titlu exemplificativ, o serie de informaţii care trebuie să facă obiectul raportării reglementate de art. 226 din Legea nr. 297/2004, iar printre informaţiile ce trebuie aduse la cunoştinţa investitorilor/acţionarilor în considerarea prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborate cu cele ale art. 113 lit. A) j) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 se numără şi litigiile în care este implicată societatea.

Teza a doua din art. 113 alin. (1) lit. A) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care prevede schimbarea momentului de referinţă de la care curge termenul legal de raportare, de la data producerii evenimentului la data la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului vizează exclusiv acele situaţii în care emitentul nefiind el în mod direct generator al informaţiei, se află în situaţia în care, independent de posibilităţile sale, nu poate interveni/influenţa canalele de comunicare (spre exemplu, un litigiu iniţiat de un terţ despre a cărui existenţă emitentul este informat după îndeplinirea unor paşi procedurali).

Or, în cazul de faţă, aşa cum a relatat chiar recurentul-reclamant, la data de 22.12.2015 B. a încheiat două contracte de asistenţă judiciară cu SCA C. pentru pentru redactarea şi susţinerea unei acţiuni de anulare a cererii de convocare a AGOA şi a unei cereri de ordonanţă preşedinţială pentru suspendarea cererii de convocare AGOA B. S.A., iar în data de 28.12.2015 pe portalul instanţelor de judecată au fost publicate informaţiile potrivit cărora, pe rolul Tribunalului Braşov, au fost constituite dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte nu poate reţine aplicabilitatea celei de-a doua teze a art. 113 alin. (1) lit. A) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, deoarece B. a avut atât obligaţia, cât şi posibilitatea de a cunoaşte informaţii cu privire la formarea şi stadiul litigiilor generate, chiar de la data perfectării contractelor de asistenţă judiciară, context în care, argumentul necunoaşterii informaţiei (a detaliilor privind cererea de chemare în judecată), invocat de către reclamantul-recurent, în calitate de Preşedinte executiv/Director general al B., nu poate fi susţinut, având în vedere că societatea de avocaţi a acţionat în baza mandatului "operativ" al conducerii emitentului, prezumată a cunoaşte mandatul acordat.

Faptul că B. a mandatat casa de avocatură pentru efectuarea demersurilor şi înregistrarea cererilor la instanţa competentă (Tribunalul Braşov) nu înlătură obligaţia legală care îi revenea în calitate de emitent, de a realiza o corectă şi completă informare a acţionarilor sau a potenţialilor investitori, având în vedere că demersul judiciar (constituirea dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015) s-a realizat la din iniţiativa şi în numele său de către mandatarul său convenţional. Aşa fiind, Înalta Curte nu poate acheasa la apărarea acesteia în sensul că nu era ţinută să urmărească şi să raporteze faptul în cauză de îndată ce s-a produs.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că Raportul curent de informare nr. x/07.01.2016 transmis de recurnetul-reclamant, în calitate de reprezentant al B. S.A., în data de 07.01.2016 la 24 de ore de la pronunţarea soluţiei de către instanţă nu este de natură să satisfacă cerinţele textelor de lege incidente în prezenta cauză întrucât, emitentul "informaţiei precise" adică a titularul acţiunilor introduse pe rolul instanţelor era chiar recurentul-reclamant, iar acesta nu se poate prevala de necunoaşterea datei înregistrării acestora pe portalul instanţelor, chiar dacă, caracterul urgent al litigiilor a permis judecarea fără citarea părţilor, cu atât mai mult cu cât, ceea ce era de informat era existenţa litigiului iar nu soluţia pronunţată.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat în mod corect că A.S.F. a aplicat măsura sancţionării cu amendă a reclamantului-recurent pentru fapta reţinută, aceasta îndeplinind toate elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, respectiv: obiectul contravenţiei (valorile sociale ocrotite prin instituirea normelor juridice referitoare la obligaţiile de raportare/transparenţă/informare), subiectul activ (recurentul-reclamant este preşedintele executiv/director general al B. S.A., societate emitentă în înţelesul Legii nr. 297/2004), subiectul pasiv (acţionarii societăţii cărora nu li s-a asigurat posibilitatea de a fi informaţi cu privire la litigiile în care este implicată societatea emitentă), elementul material al laturii obiective (inacţiunea reprezentată de încălcarea reglementărilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi prin neîndeplinirea obligaţiei de raportare) şi vinovăţia (latura subiectivă a contravenţiei - care rezultă din conduita de nerespectare a legii).

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, reţinând că sentinţa de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 2786 din 03 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.