Local tax dispute: applicability of automatic suspension of main proceedings for pending appeal against inadmissibility of auxiliary intervention under pre-amendment Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local tax authority, thereby upholding the appellate court's decision to suspend the main proceedings pending the resolution of a separate appeal against the dismissal of an auxiliary intervention request. The dispute arose in a tax litigation case where the taxpayer challenged administrative acts regarding building tax bases and liabilities for 2012–2017, while a third party had filed an auxiliary intervention that the appellate court initially rejected as inadmissible; the tax authority appealed the subsequent procedural suspension, arguing that it lacked discretion to continue the trial. The decisive legal basis rested on Article 64(4) of the Code of Civil Procedure in force at the time the main action was registered (March 2018), which established that the suspension of the main proceedings is automatic *ex lege* when an appeal is filed against the rejection of an intervention request. The Court clarified that subsequent legislative amendments removing this automatic suspension did not apply retroactively to proceedings initiated before their effective date, confirming that the lower court correctly mandated the suspension of the main case until the intervention appeal was resolved.
Legislator headnote
AI generatedart. 64 alin. (4) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ, art. 64 din C. proc. civ, art. 412 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Local tax dispute: applicability of automatic suspension of main proceedings for pending appeal against inadmissibility of auxiliary intervention under pre-amendment Civil Procedure Code: The dispute arose in a tax litigation case where the taxpayer challenged administrative acts regarding building tax bases and liabilities for 2012–2017, while a third party had filed an auxiliary intervention that the appellate court initially rejected as inadmissible; the tax authority appealed the subsequent procedural suspension, arguing that it lacked discretion to continue the trial. The decisive legal basis rested on Article 64(4) of the Code of Civil Procedure in force at the time the main action was registered (March 2018), which established that the suspension of the main proceedings is automatic *ex lege* when an appeal is filed against the rejection of an intervention request. The Court clarified that subsequent legislative amendments removing this automatic suspension did not apply retroactively to proceedings initiated before their effective date, confirming that the lower court correctly mandated the suspension of the main case until the intervention appeal was resolved.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal basis for dismissing the appeal by confirming that the suspension of the main proceedings was mandatory under the law in force.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi înregistrată la data de 23.03.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti, s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale de impunere contestate până la soluţionarea cauzei, anularea Deciziei nr. 227/20.12.2017, Deciziei nr. 238/27.12.2017, adresei nr. x/01.02.2018, constatarea nulităţii absolute a Deciziei de impunere nr. x/01.03.2017, Deciziei de impunere nr. x/14.03.2017, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.02.2017 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.12.2017, exonerarea societăţii reclamante de la toate obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite în mod nelegal în sarcina sa prin actele administrativ-fiscale atacate, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenţa analitică de plătitor la poziţia rol fiscal a societăţii subscrise pentru perioada 2012-2016, respectiv potrivit raportului de evaluare imobil conform GEV 500, declarat şi înregistrat la DITL Sector 5, pentru anul 2017, debitarea corectă a impozitului datorat şi a plăţilor făcute de societatea subscrisă în contul impozitului pe clădiri, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea, ca fiind nelegale, a tuturor actelor administrativ-fiscale atacate prin acţiune, anularea diferenţelor de baze de impozitare privind impozitul pe clădiri, stabilite în mod nelegal de pârâtă, anularea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi accesorii aferente impozitului pe clădiri stabilite în sarcina sa, ca fiind nelegale, exonerarea societăţii de toate obligaţiile fiscale principale şi accesorii, obligarea pârâtei la stornarea înregistrărilor nelegale din evidenta analitică pe plătitor la poziţia rol fiscal - matricola impozit pe clădiri şi înregistrarea corectă a bazei impozabile.
Prin sentinţa civilă nr. 5098 din data de 16.08.2018 tribunalul a respins cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
S-a respins acţiunea pe fond formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins excepţia nulităţii recursului ca nefondată.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L..
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie.
A fost prorogată discutarea cererii de suplimentare a probatoriului după repunerea cauzei pe rol.
2. Cererea de recurs
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2019 a declarat recurs pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în tot a hotărârii ca fiind nelegală, cu consecinţa trimiterii cauzei spre continuarea judecăţii.
În susţinerea motivelor de recurs, a arătat recurenta pârâtă că dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. prevăd că în cazul admiterii căii de atac, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie se desfiinţează de drept.
A mai apreciat recurenta că, în speţă, nu este vorba despre această situaţie, şi că soluţionarea recursului declarat de S.C. A. S.R.L. nu depinde de admiterea cererii de intervenţie, recurenta având posibilitatea legală să se îndrepte împotriva intervenientei cu acţiune în regres în vederea recuperării eventualelor debite.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - pârâtă a precizat temeiul de drept al recursului, respectiv dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A arătat recurenta că dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 134/2018, în vigoare de la data de 21 decembrie 2018, sunt aplicabile cazurilor în care cererea se introduce ulterior intrării în vigoare.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului, ca urmare a faptului că recurenta nu a indicat motivele pe care înţelege să le invoce şi datorită neîncadrării acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că recurenta a invocat în susţinerea căii de atac o formă a dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., care nu este incidentă în cauză, în raport de data înregistrării acţiunii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport cu motivele de casare invocate, precum şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti este nefondat, pentru motivele arătate în continuare:
În fapt, prin hotărârea atacată, instanţa de judecată a constatat că împotriva încheierii de şedinţă prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L., a fost formulat recurs, astfel că a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea căii de atac.
În drept, la pronunţarea acestei soluţii au fost avute în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.
Potrivit textului de lege mai sus enunţat, se poate observa că în cazul introducerii căii de atac este prevăzută atât procedura de urmat cât şi faptul că intervine suspendarea de drept a judecării cererii principale.
În cadrul motivelor de recurs, cât şi prin răspunsul la întâmpinare, recurenta - pârâtă a invocat dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., în forma modificată prin dispoziţiile Legii nr. 310/2018, prin care nu se mai prevede obligativitatea suspendării cauzei, recursul fiind exercitat doar odată cu fondul.
Cu privire la forma textului de lege aplicabil, Înalta Curte constată că, în lipsa unor dispoziţii tranzitorii în cuprinsul Legii nr. 310/2018 în vigoare de la 21 decembrie 2018, care să deroge de la regula generală, este aplicabil în cauză principiul introdus prin art. 24 şi următoarele din C. proc. civ., respectiv al aplicării proceselor în curs de judecată a legii în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată art. 27 din C. proc. civ. prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Reţinând că dosarul în care a fost pronunţată încheierea atacată a fost înregistrat pe rolul instanţelor la data de 23.03.2018, Înalta Curte constată că nu se aplică în cauză Legea nr. 310/2018, indiferent de data formulării cererii de intervenţie, legiuitorul introducând un singur criteriu definitoriu, respectiv cel al formulării cererii de chemare în judecată.
De asemenea, reţine instanţa că dispoziţiile C. proc. civ. prevăd în mod expres o singură excepţie de la această regulă, şi anume în materia mijloacelor de probă, neputând fiind extinsă şi în cazul altor instituţii, cum este cea a cererilor de intervenţie.
Stabilind textul de lege aplicabil, Înalta Curte reţine că, potrivit tezei finale a alin. (4) al art. 64 din C. proc. civ., judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.
Din modul de formulare a textului, se constată că această reglementare vizează o suspendare de drept a judecării cauzei, încadrată în dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa având numai posibilitatea de a constata incidenţa sa, iar nu şi de a aprecia în privinţa oportunităţii luării măsurii.
Astfel, în cadrul recursului, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., în măsura în care prin încheierea de şedinţă din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L., iar împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, care face obiectul dosarului nr. x/2018
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 64 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti împotriva încheierii din data de 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.