Objection to tax execution titles and forfeiture of appeal right due to late filing against peremption decision

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 27.10.2014, contestatorii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Caransebeş, prin Primar, Compartimentul Impozite şi Taxe, anularea tuturor formelor de executare silite efectuate în dosar de executare nr. 13471/19.07.2011, respectiv Titlul executoriu nr. x/10.10.2014 şi Somaţia nr. 24139/10.10.2014, ca netemeinice şi nelegale.

Prin sentinţa civilă nr. 1273/12.10.2015 Judecătoria Caransebeş a admis contestaţia la executare şi anulat titlul executoriu nr. x/10.10.2014 emis în dosarul de executare nr. 13471/19.07.2011, somaţia nr. 24139/10.10.2014 şi orice acte de executare întocmite în baza acestora.

Prin decizia civilă nr. 196 din data de 8 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal in dosarul cu nr. x/2014 s-a admis apelul declarat de apelantul Municipiul Caransebeş - Compartimentul Impozite şi Taxe, reprezentat prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1273/12.10.2015, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul A. şi B., s-a modificat in tot sentinţa civilă apelată şi s-a respins constaţia la executare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii A. şi B.

Prin încheierea din data de 23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului promovat de contestatorii recurenţi A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 196/08.03.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Caransebeş şi Primăria Municipiului Caransebeş - Compartimentul Impozite şi Taxe şi, de la această dată, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea continuării judecăţii.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat de contestatorii recurenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 196/08.03.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Caransebeş şi Primăria Municipiului Caransebeş - Compartimentul Impozite şi Taxe.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În contextul prezentării situaţiei de fapt, s-a solicitat de către recurentul-reclamant admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare şi a oricăror acte de executare întocmite în baza acestora.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare de către intimaţi, recurentul-reclamant formulând note intitulate "întâmpinare", precum şi "răspuns la întâmpinare", prin care reiterează susţinerile din cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia din 31 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.(...)"

Astfel, data pronunţării hotărârii prin care s-a constatat perimarea unei cererii are efectul declanşării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., decizia nr. 646/2017 împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunţată la data 2 februarie 2017, calea de atac fiind declarată la data de 3 martie 2017, conform stampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, ulterior împlinirii termenului la data de 8 februarie 2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul-reclamant nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reţine instanţa de control judiciar că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurentul-pârât a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.