Administrative claim for responses and damages blocked: appeal against declinatory ruling held inadmissible, case proceeds in Alba Iulia.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court's decision that declined territorial jurisdiction and transferred the case to the Alba Iulia Court of Appeal; the High Court's ruling is final, leaving the case to proceed in Alba Iulia. The underlying dispute was an administrative action seeking an order compelling the Romanian State, via the Ministry of Public Finance, to respond within 30 days to the claimant's petitions, plus 2,000,000 RON in moral damages and costs; the lower court had declined jurisdiction over a challenge to the first instance's referral, and the claimant appealed that declinatory ruling. The decisive legal basis was Article 132(3) of the Civil Procedure Code (as upheld by the Constitutional Court, e.g., Decision No. 331/2014), which provides that a judgment declaring a court's lack of competence is not subject to any appeal, and Article 457(1), which limits appeals to those expressly provided by law; accordingly, an appeal against a declinatory ruling is inadmissible, a rule designed to expedite proceedings by preventing abusive appeals against jurisdictional rulings.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Administrative claim for responses and damages blocked: appeal against declinatory ruling held inadmissible, case proceeds in Alba Iulia: The underlying dispute was an administrative action seeking an order compelling the Romanian State, via the Ministry of Public Finance, to respond within 30 days to the claimant's petitions, plus 2,000,000 RON in moral damages and costs; the lower court had declined jurisdiction over a challenge to the first instance's referral, and the claimant appealed that declinatory ruling. The decisive legal basis was Article 132(3) of the Civil Procedure Code (as upheld by the Constitutional Court, e.g., Decision No. 331/2014), which provides that a judgment declaring a court's lack of competence is not subject to any appeal, and Article 457(1), which limits appeals to those expressly provided by law; accordingly, an appeal against a declinatory ruling is inadmissible, a rule designed to expedite proceedings by preventing abusive appeals against jurisdictional rulings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as inadmissible in administrative litigation.
Procedural rule applied to declare the appeal inadmissible because the challenged decision is not subject to any appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.09.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea intimatului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să soluţioneze în termen 30 de zile petiţiile pe care i le-a adresat.
Totodată, petentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 2.000.000 de RON daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 4438/11.12.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.03.2019 sub nr. x/2018.
La termenul de judecată din data de 31.05.2019, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei invocate prin întâmpinare.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 201 din data de 31 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.
In esenţă, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea de trimitere pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este obligatorie pentru Curtea de Apel Bucureşti, care nu mai putea să-şi invoce propria necompetenţă, pronunţând o soluţie nelegală şi abuzivă.
Apărările intimatului
Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, hotărârea atacată nefiind supusă niciunei căi de atac.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, a pus în discuţia părţilor la termenul din data de 27 noiembrie 2019, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.
Curtea reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.
Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
Curtea a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Aşadar, reţine Înalta Curte că, sentinţa civilă nr. 201 din data de 31 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este pronunţată în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.
Temeiul de drept al soluţiei pronunţate
În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 201 din data de 31 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.