Adequacy of reasoning in judicial review of agricultural support claims based on land possession exchanges

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agentia de Plăti şi Interventie pentru Agricultură solicitând desfiinţarea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei înregistrată sub nr. x din 13.06.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 29.02.2016, urmând a se constata că nu datorează debitele stabilite prin actul de control şi menţinute prin decizia Comisiei de contestaţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73 din data de 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi s-a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plăti şi Interventie pentru Agricultură - Aparatul Central Bucuresti, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a susţinut prin motivele de recurs că niciun argument din sentinţă nu răspunde apărărilor formulate referitoare la nelegalitatea actelor contestate. S-a arătat că, deşi se face vorbire despre un debit de 208.316 RON pe raza comunei Deveselu, în realitate, procesul-verbal contestat priveşte suprafeţe situate pe raza mai multor comune;

- în subsidiar, s-a susţiut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind întemeiat, în opinia recurentei, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. S-a arătat că, deşi nu solicită o reanalizare a materialului probator, pentru toate cele 3 situaţii reţinute de organul de control, statutul de persoane care aveau în mod legal calitatea de beneficiar este justificat prin prisma prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 coroborat cu ale art. 2 şi 3 din Ordinul 246/199;

- s-a arătat cu referire la suprafeţele de teren date în folosinţă de membrii B. că, deşi nu s-a argumentat explicit, instanţa fondului şi-a însuşit opinia pârâtei, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1847 din C. civ.

- cu privire la suprafeţele situate pe raza comunei Dobrosloveni, a susţinut recurenta că a dovedit existenta titlului de proprietate şi a dreptului de folosinţă, relevantă fiind exploatarea efectivă a suprafeţelor de teren;

- cât priveşte suprafeţele de teren situate pe raza comunei Redea, s-a arătat în motivele de recurs că, pentru exploatarea facilă a terenurilor, marii arendaşi au apelat la o metodă de comasare a suprafeţelor în loturi mari, prin intermediul schimbului de posesie. Această metodă a presupus că terenurile nu au mai fost folosite conform amplasamentului, esenţial fiind că arendaşul a deţinut în temeiul unor convenţii legal încheiate, anumite suprafeţe de teren.

S-a solicitat a se constata că o aplicare corectă a prevederilor literei f a art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, presupunea a se verifica dacă reclamanta a dovedit folosirea suprafeţelor declarate la APIA.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Pe cale de excepţie, a fost invocată nulitatea recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., apreciindu-se că motivele invocate nu reprezintă decât o reluare a argumentelor fondului.

În urma expunerii situaţiei de fapt reţinută în cuprinsul actelor contestate, s-a arătat că în campania 2014 reclamanta a primit sprijin necuvenit pentru suprafaţa de 1 ha pe raza UAT Fălcoiu, de 61,89 ha, pe raza UAT Grădinile şi pentru suprafaţa de 17,38 ha şi de 36,85 ha pe raza comunei Redea.

S-a arătat că instanţa de fond, în mod corect, a menţionat prin sentinţa recurată că toate neregulile constatate privesc justificarea utilizării legale a terenului, pentru care s-a depus cererea de sprijin, cerinţă reglementată de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Se constată că, prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei reţinând că aceasta a invocat nelegalitatea şi netemeinicia procesului-verbal de stabilire a neregulilor şi de recuperare a creanţelor bugetare nr. x/2014 prin prisma reţinerii încălcării art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, cu privire la suprafaţa de 1 ha pe raza localităţii Fălcoiu, respectiv 61,89 ha pe raza localităţii Grădinile, dar în cuprinsul procesului-verbal, în partea finală, se conchide asupra sprijinului necuvenit numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 36,85 ha, situată în BF 764, pe raza localitatea Redea, pentru această suprafaţă fiind stabilită creanţă bugetară în sumă de 208.316,54 RON.

Totodată au fost redate dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 (în forma în vigoare la data depunerii cererii de sprijin), cu raportate la prevederile art. 1.836 - 1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare.

Constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat critici referitoare la: a) împrejurarea că activitatea de control s-a realizat cu ignorarea dreptului acesteia de a-şi exprima punctul de vedere, de a formula obiecţii şi de a depune acte în dovedirea susţinerilor acesteia (nefiind efectuat practic nici un control al actelor deţinute de aceasta); b) împrejurarea că prin actul contestat s-a dat o greşită interpretare prevederilor art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 2,3 şi 4 din OMAPDR 246/2008, dar şi prevederilor art. 1763-1765 şi art. 1846-1847 din Noul C. civ. în sensul că un contract de schimb (astfel cum este reglementat prin prevederile mai sus amintite) reprezintă un act translativ de proprietate; c) că actele de "schimb" încheiate legate de anumite suprafeţe deţinute de reclamantă şi de alţi fermieri ce exploatează terenuri nu vizau schimbarea proprietăţii, ci doar a posesiei, fiind vorba despre o procedură de "comasare a terenurilor" în vederea exploatării eficiente şi facile a acestora; d) că aceste operaţiuni nu reprezintă încălcări ale dispoziţiilor art. 1846 sau 1847 din Noul C. civ., având în vedere că prin actele încheiate de părţile "schimbului" nu s-a precizat că s-ar ceda drepturile/beneficiile unui contract de arendă; e) că este greşită opinia că forma de asociere - societatea agricolă - nu putea dispune în mod valabil de terenurile membrilor.

Or, din expunerea anterioară, rezultă faptul că prima instanţă nu a analizat motivele de nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalităţii notei de constatare a neregulilor şi a deciziei, exclusiv la prezentarea situaţiei de fapt reţinută de organul de control.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinuta de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În speţa de faţă este vorba despre sprijinul pentru suprafaţa totală de 1457,33 ha, din care 39 ha pe raza UAT Fălcoiu, 143,73 ha pe raza UAT Deveselu, 392,83 ha pe raza UAT Redea, 116,79 ha pe raza UAT Dobrosloveni, 32,51 ha pe raza UAT Rotunda şi 138,80 ha pe raza UAT Izbiceni .

Curtea de apel, a preluat din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare x/26.02.2016, pentru fiecare unitate administrativ teritorială situaţia defalcată a suprafeţelor de teren şi a înscrisurile anexate cererii de acordare a sprijinului, însă nu a făcut nicio analiză punctuală asupra motivelor care au condus la constatarea acordării de sprijin necuvenit, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, limitându-se la invocarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi a prevederilor art. 1.836 - 1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Totodată, prima instanţă apreciază eronat că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor se conchide asupra sprijinului necuvenit numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 36,85 ha, situată în BF 764, pe raza localităţii Redea, conform procesului-verbal, pentru această suprafaţă fiind stabilită creanţa bugetară în sumă de 208.316,54 RON .

Constată instanţa de control judiciar că această afirmaţie nu corespunde realităţii, întrucât în actul de control menţionat există capitolul 8 intitulat Concluziile activităţii de verificare, în care, la fila x se apreciază că în campania 2014 fermierul S.C. A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 1 ha situată pe raza UAT Fălcoiu cu privire la care s-a constatat că a fost închiriată anterior datei de 1 decembrie 2014, iar la fila x din procesul-verbal se concluzionează că fermierul nu a respectat cumulativ prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 coroborate art. 4 din OMADR nr. 246/2008, primind sprijin financiar necuvenit şi pentru suprafaţa de 61,89 ha, situată pe raza comunei Grădinile.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, prima instanţă nu a făcut nicio analiză concretă a acestor aspecte.

În consecinţă, faţă de a aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 73 din data de 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.