Inadmissibility of appeal against a final appellate decision in tax procedural dispute

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea, la data de 20.11.2015,sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, a solicitat să se anuleze menţiunea din Certificatul de cazier fiscal nr. x/08.10.2015 respectiv "are fapte înscrise în cazierul fiscal" şi să se elibereze un nou certificat de cazier cu menţiunea " nu are fapte înscrise în cazierul fiscal", precum şi să desfiinţeze Deciziei AJFP x din 20.10.2015 ca netemeinică şi nelegală.

Împotriva sentinţei, în termen legal, la data de 05.08.2016 a declarat recurs D.G.R.F.P. Craiova, prin care, pentru motive încadrabile în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a criticat sentinţa pentru nelegalitate.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 62/R-CONT din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 1035 din 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A fost casată sentinţa şi, în rejudecare, s-a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 62/R-CONT din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea cererii, s-a susţinut de către recurentul-reclamant că decizia recurată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material).

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a apreciat că instanţa de apel a ignorat prevederile imperative şi executorii ale art. 48 alin. (2) Codul de procedură fiscală şi art. 174 C. proc. civ., şi a casat sentinţa instanţei de fond, invocând dispoziţiile Legii nr. 85/2006, care, în opinia recurentului, nu au nicio legătură cu fondul şi natura cauzei.

Astfel, instanţa de fond constatase în mod corect că a fost săvârşit de către ANAF un abuz de drept faţă de recurentul-reclamant, instanţa de apel infirmând acest abuz şi transgregându-l către acesta.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă s-a invocat excepţia inadmisibilităţii, motivată de faptul că prezentul recurs este declarat împotriva unei decizii definitive.

Totodată, s-a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii, faţă de scoaterea reclamantului din cazierul fiscal având în vedere radierea societăţii acestuia, aspect cunoscut şi de către recurent, care a solicitat eliberarea unui certificat de cazier fiscal.

Pe fond, s-a apreciat că decizia recurată este temeinică şi legală.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare s-a solicitat de către recurentul-reclamant casarea deciziei nr. 62/R/18.01.2017 şi menţinerea sentinţei nr. 1035/23.06.2016 a Tribunalului Vâlcea, ca fiind temeinică şi legală, reiterând, în esenţă, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia din data de 31 octombrie 2018 a completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2017, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speţă, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 62/R-CONT din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care are caracter definitiv potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 62/R-CONT din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.