Competence for tax enforcement contest: Fiscal Procedure Code enforcement jurisdiction overrides merits-adjudicating court under Civil Procedure Code common law

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 3 noiembrie 2017 contestatorii A. şi B., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală A Finanţelor Publice Buzău anularea actelor de executare silită.

Reclamanţii au formulat o cerere precizată arătând că solicită anularea actelor de executare reprezentate de: somaţia nr. x/2017 - din dosarul de executare nr. x emisă pe numele B. şi somaţia nr. x/2017 din dosarul de executare nr. x emisă pe numele A., ambele întocmite de ANAF-DGRFP Galaţi - J.P.F. Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 1342 din data de 14 martie 2018 Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că sunt incidente prevederile art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanţa de executare este cea care a soluţionat fondul litigiului (art. 2 lit. t), iar art. 714 din C. proc. civ. prevede: "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare".

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5870/2018 din data de 2 octombrie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Buzău competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că acţiunea contestatorului vizează anularea executării silite, context în care sunt incidente dispoziţiile art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 94 şi art. 650 din C. proc. civ. şi a apreciat că revine instanţei de executare, respectiv judecătoriei, competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanţii au solicitat anularea actelor de executare reprezentate de: somaţia nr. x/2017 - din dosarul de executare nr. x şi somaţia nr. x/2017 din dosarul de executare nr. x emise de Agenţia de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

Conform menţiunilor inserate în cuprinsul înştiinţării (act de executare emis de organul de executare silită), împotriva acestui act se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 260 şi art. 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

În contextul celor prezentate, Înalta Curte constată că executarea silită a fost demarată într-un dosar de executare instrumentat de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău şi se realizează prin intermediul executorilor fiscali în condiţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 207/2015: "(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. [...]

(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă".

De asemenea, potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată".

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează contestaţia la executare silită întemeiată pe dispoziţiile art. 260-262 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul de drept al acesteia, în cauză, se pune problema determinării instanţei de executare.

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 260) nu prevede în mod expres instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Potrivit art. 631 alin. (2) din C. proc. civ.: "(2) Dispoziţiile prezentei cărţi constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau natura obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părţilor".

Pe cale de consecinţă, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

(4) În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel."

Pe de altă parte se reţine că prin sentinţa civilă nr. 918/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal - s-a stabilit suma definitivă datorată statului cu titlu de amendă de către prefectul, preşedinte al pârâtei Comisia judeţeană Buzău, în cuantumul ce rezultă din înmulţirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 şi 29.09.2015.

Prin încheierea din data de 17.09.2017, pronunţată în aceeaşi cauză de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal - s-a emis adresă la AFP Buzău pentru a se solicita punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlu de amendă de către persoanele care au avut calitatea de prefect în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Buzău, respectiv d-na. A. pe perioada 29.01.2014 - 23.04.2015 şi dl. B. pe perioada 23.04.2015 - 29.06.2016.

Ca urmare Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de executare în sensul art. 25 alin. (1) din Legea 554/2004 a parcurs procedura dată în competenţa sa, actele ulterioare de executare putând fi contestate la instanţa de executare în accepţiunea art. 651 C. proc. civ., respectiv judecătoria.

Deoarece din actele dosarului cauzei rezultă că domiciliul reclamanţilor se află în circumscripţia Judecătoriei Buzău, acesteia îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.