Revision bid over €254,571 EU fund repayment ruled inadmissible; prior annulment stands with RON 2,000 costs.

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Guvernul României - Ministerul Economiei, Departamentul pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie anularea Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. x din data de 30 iulie 2014 emis de către DE-OIE, obligarea DE-OIE la plata către reclamantă a sumei de 1.227.391 RON, reprezentând contravaloarea ultimei tranşe din suma finanţată conform contractului de finanţare nerambursabilă nr. 24D/06.08.2012 încheiat între DE-OIE şi A., cu cheltuieli de judecată.

La data de 30.03.2015, reclamanta a înaintat la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a arătat că solicită anularea Deciziei nr. 237067 din data de 26.09.2014 emisă de către DE-OIE, decizia de soluţionare a contestaţiei formulată de către A. la data de 27.08.2014 împotriva procesului-verbal şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor premergătoare şi subsecvente acestei decizii, respectiv anularea: procesului-verbal iniţial; a adresei nr. x din data de 26.09.2014 prin care DE-OIE a notificat reclamantei rezilierea contractului de finanţare şi a solicitat restituirea sumelor încasate de către A. în temeiul acestui contract până la data adresei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 20.01.2015 emis de către DE-OIE cu privire la aceeaşi faptă imputată prin procesul-verbal iniţial, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea sumei de 254.571,22 de RON reprezentând valoarea creanţei bugetare stabilită de către DE-OIE în sarcina A. prin procesul-verbal subsecvent plătită de către A. la data de 5 februarie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1952 pronunţată la data de 30.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/26.09.2014, a respins capătul de cerere menţionat, ca fiind inadmisibil, precum şi cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, succesor al Departamentului pentru Energie, ca fiind neîntemeiată şi a respins cererea accesorie formulată de reclamantă de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea supusă revizuirii în cauza de faţă

Prin decizia civilă nr. 3889 din 13 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1952 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30.07.2014 emis de către DE-OIE şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20.01.2015 emis de către DE-OIE şi Decizia nr. .237067 din 26.09.2014 emisă de către DE-OIE, a obligat intimata-pârâtă la plata către recurenta-reclamantă la restituirea sumei de 254.571,22 RON reprezentând valoarea creanţei bugetare şi la plata ultimei tranşe de finanţare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

4. Calea extraordinară de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 3889/13 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul Ministerul Energiei, solicitând desfiinţarea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta nu a contestat în instanţă măsura rezilierii, dar a contestat efectul aplicării măsurii, contestaţia fiind inadmisibilă. Aşadar, soluţia instanţei de recurs excede pretenţiilor recurentei-reclamante, care nu s-a îndreptat şi împotriva deciziei de reziliere a contractului, ci numai asupra procesului-verbal de restituire a sumelor datorate urmare acestei sancţiuni.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuentul a arătat că instanţa de fond prin hotărârea criticată nu a observat că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă, contractul de finanţare fiind reziliat.

5. Apărările intimaţilor

Legal citat, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată cu consecinţa menţinerii deciziei pronunţate în recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată cererea inadmisibilă şi o va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, revizuentul a argumentat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., anume:

(i) s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

(ii) obiectul pricinii nu se află în fiinţă.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuent în susţinerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată.

Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire se referă la pronunţarea instanţei asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunţarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunţarea peste ceea ce s-a cerut.

Textul vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat deşi nu s-a cerut (extra petita), instanţa nu s-a pronunţat, deşi s-a cerut (minus petita), şi ipoteza în care instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Punctul 1 al art. 509 din C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

În sensul acestui text, prin "lucru cerut" se înţelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii, care se reflectă în dispozitiv. Aşadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.

Având în vedere aceste repere teoretice, Curtea observă că revizuentul nu a motivat revizuirea întemeiată pe acest motiv şi nu a explicat care ar fi cererile neanalizate de instanţa de recurs sau care au fost examinate de Curtea de Apel Bucureşti fără a fi fost formulate de părţile litigante.

În ceea ce priveşte prezenta cauză, Curtea observă că reclamanta a solicitat, în dosar nr. x/2014, anularea Deciziei nr. 237067 din data de 26.09.2014 emisă de către DE-OIE, decizia de soluţionare a contestaţiei formulată de către A. la data de 27.08.2014 împotriva procesului-verbal şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor premergătoare şi subsecvente acestei decizii, respectiv anularea: procesului-verbal iniţial; a adresei nr. x din data de 26.09.2014 prin care DE-OIE a notificat reclamantei rezilierea contractului de finanţare şi a solicitat restituirea sumelor încasate de către A. în temeiul acestui contract până la data adresei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 20.01.2015 emis de către DE-OIE cu privire la aceeaşi faptă imputată prin procesul-verbal iniţial, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea sumei de 254.571,22 de RON reprezentând valoarea creanţei bugetare stabilită de către DE-OIE în sarcina A. prin procesul-verbal subsecvent plătită de către A. la data de 5 februarie 2015.

Nu echivalează cu o depăşire a obiectului cauzei faptul că instanţa de recurs a înlăturat argumentele pârâtului şi a apreciat că nu sunt legale o parte din actele contestate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30.07.2014 emis de către DE-OIE şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20.01.2015 emis de către DE-OIE şi Decizia nr. 237067 din 26.09.2014 emisă de către DE-OIE emis de acesta.

Susţinerea că societatea nu s-a îndreptat şi împotriva deciziei de reziliere a contractului, ci numai asupra procesului-verbal de restituire a sumelor datorate urmare sancţiunii aplicate nu poate fi reţinut de Înalta Curte, întrucât acest aspect este unul subsecvent fondului cererii şi nu reprezintă obiectul pricinii supuse judecăţii.

Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acest caz de revizuire vizează dispariţia obiectului pricinii, ceea ce impune premisa ca hotărârea judecătorească supusă revizuirii să impună o obligaţie referitoare la un bun determinat individual (cert) şi nefungibil, ce nu poate fi înlocuit cu alte bunuri de acelaşi gen în executarea unei obligaţii.

În speţă, hotărârea judecătorească supusă revizuirii a examinat legalitatea unor acte administrativ-fiscal şi a stabilit în sarcina pârâtului revizuent obligaţia de plată a sumei de 254 571,22 RON reprezentând valoarea creanţei bugetare şi la plata ultimei tranşe de finanţare. Prin urmare, este exclusă în această ipoteză incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească o obligaţie referitoare la un bun determinat.

De altfel, Înalta Curte constată că deşi s-a invocat acest caz de revizuire, nu au fost indicate argumentele revizuentului în sensul incidenţei dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., simpla credinţă a acestuia în sensul că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă, contractul de finanţare fiind reziliat nu conduce automat la concluzia inexistenţei obiectului cauzei, care aşa cum s-a arătat anterior viza o serie de acte emise de instituţia revizuentă.

Înalta Curte mai constată că argumentele revizuentului reprezintă, în realitate critici aduse modului în care instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat normele juridice incidente în speţă, revizuirea constituindu-se într-un veritabil "recurs la recurs".

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., se va dispune obligarea revizuentului la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, astfel cum a fost redus ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Energiei împotriva deciziei nr. 3889 din 13 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Obligă revizuenta la plata sumei de 2000 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.