EU rural aid recovery upheld: enterprise’s artificial eligibility and unmet job pledge affirm financing termination

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 17.03.2016 privind proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A." finanţat în cadrul măsurii 312 - Program FEADR, Contract de finanţare x/15.07.2010, precum şi a deciziei nr. 11413/20.04.2016 emisă de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3336 pronunţată în data de 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi anularea actelor administrative.

În motivarea recursului apreciază ca fiind eronată interpretarea art. 24 şi 25 din O.U.G. nr. 44/2008 dată de instanţă de fond.

Argumentează în acest sens că instanţa de fond pentru început este de acord că art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008 nu prevede o interdicţie clară în privinţa angajării întreprinzătorului la propria întreprindere individuală, pentru ca în continuare să-şi motiveze concluzia că "întreprinzătorul având calitatea de angajator nu poate cumula în acelaşi timp şi calitatea de angajat" prin aplicarea greşită a prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008.

Interdicţia invocată de către instanţa de fond potrivit căreia A. nu putea fi angajat la Întreprinderea Individuală A. contravine prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 menţionate de către pârâtă, în cuprinsul dispoziţiilor art. 25 din O.U.G. nr. 44/2008 titularul întreprinderii individuale este tratat ca şi un angajat, beneficiind de toate drepturile pe care un salariat obişnuit le are, respectiv dreptul de a fi asigurat în sistemul public de sănătate şi în sistemul public de pensii, având obligaţia de a contribui în funcţie de venitul realizat. Titularul formei de organizare, chiar dacă nu are calitatea de salariat în cadrul acesteia, prin natura formei de organizare, poate fi asimilat salariatului, întrucât este persoană care, prin activitatea desfăşurată, realizează veniturile supuse impozitării.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că recurenta reclamantă "recunoaşte implicit faptul că nu a avut în permanenţă numărul de angajaţi conform propriului angajament", având în vedere faptul că a dovedit prin extrasele Revisal depuse la dosarul cauzei că Întreprinderea Individuală A. şi-a respectat întocmai obligaţia de a crea cele 4 locuri de muncă.

La data cererii de plată au fost prezentate contractele individuale de muncă pe perioadă nedeterminată încheiate cu B., C., D. şi E..

Faţă de observaţia instanţei de fond conform căreia recurentul a avut un management defectuos învederează că obligaţia de atingere a acelor indici este o obligaţie de diligenţă şi nu una de rezultat, fapt care rezultă chiar şi din modul în care au fost prezentaţi indicatorii financiari în Memoriul Justificativ. În cazul obligaţiilor de diligenţă nu mai funcţionează în favoarea creditorului prezumţia de culpă a debitorului şi acesta trebuie să dovedească în mod direct că debitorul nu a acţionat în mod prudent şi diligent pentru a atinge rezultatul preconizat, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta cauză.

Referitor la faptul că instanţa de fond a constatat ca s-au adus modificări substanţiale proiectului arată că modificările substanţiale ale proiectului aşa cum este prevăzut la art. 3 din Anexa 1 la contractul de finanţare "sunt acelea care afectează condiţiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului".

Lucrările efectuate pentru F. S.R.L., nu reprezintă un motiv de aplicare a vreunei sancţiuni câtă vreme acest aspect nu a fost prevăzut ca fiind o încălcare a condiţiilor de eligibilitate în varianta din septembrie 2009 a Ghidului solicitantului pentru Măsura 312, singura care a fost avută în vedere la admiterea cererii de finanţare şi la încheierea Contractului de finanţare x/15.07.2010.

Nu poate fi reţinută nici împrejurarea conform căreia a prestat servicii doar către F. S.R.L., deoarece din documentele dosarului rezultă că a prestat lucrări agricole şi pentru alte societăţi care i-au solicitat acest lucru precum G. S.R.L., H. S.R.L., I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. pentru suprafeţe mai mici, adică exact pentru entităţi economice care se încadrează la categoria "mici producători", iar preţurile practicate pentru aceste servicii, au fost competitive şi la valoarea reală a pieţei, luând în calcul şi suprafeţele, mai reduse, pentru care au fost deplasate utilajele.

Afirmaţia instanţei de fond în sensul că în perioada 2010-2013 nu s-a făcut dovada încasării nici unui venit urmare a prestării de servicii către terţi contravine înscrisurilor (balanţele contabile anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016) ce au fost administrate ca probă la judecarea fondului, şi însăşi constatărilor intimatei prezentate detaliat în procesul-verbal de constatare a neregulii în sensul că în perioada 2011-2015 recurenta a încasat suma de 305.972 RON.

Invocă prevederile art. 6 din Regulamentul UE 65/2011, care prevede "Orice sume deja plătite se recuperează luând în considerare criteriile stabilite la art. 18 alin. (2) din prezentul regulament şi art. 18 alin. (2) statul membru recuperează în funcţie de gravitatea, de amploarea şi de persistenţa neconformităţi constatate. Gravitatea neconformităţii depinde în special de importanţa consecinţelor acesteia, având în vedere obiectivele urmărite prin criteriile care nu au fost respectate. Amploarea neconformităţii depinde în special de efectul acesteia asupra operaţiunii în ansamblu".

Prin soluţia pronunţată instanţa de fond nu a avut în vedere gravitatea, amploarea şi persistenţa neconformităţii constatate.

Invocă şi prevederile art. 7 din Regulamentul CE nr. 2988/1995 conform cărora "Măsurile şi sancţiunile administrative comunitare pot fi aplicate agenţilor economici menţionaţi la art. 1, care au comis abaterea, şi anume persoane fizice sau juridice şi alte entităţi cărora dreptul intern le conferă capacitate juridică, precum şi tuturor celor obligaţi să-şi asume răspunderea pentru abatere sau să vegheze ca aceasta să nu fie comisă", precum şi prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, care stipulează expres "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Arată că F. S.R.L., principalul beneficiar al lucrărilor agricole efectuate de către recurentă, este o societate juridică cu răspundere limitată cu capital privat, cu un patrimoniu şi situaţie economică destul de stabile şi prin acest precontract de prestări servicii s-a urmărit a avea relaţii comerciale cu o societate viabilă care să îi asigure încasarea veniturilor şi să îşi achite de obligaţiile ce îi reveneau prin accesarea Măsurii 312, societatea să se dezvolte, iar A., ca tânăr fermier să capete încredere şi să-şi continue activitatea în agricultură. A evitat astfel riscul de a efectua lucrări agricole unor societăţi cu dificultăţi financiare, ameninţate de insolvenţă.

Tranzacţiile între societăţi deţinute de părţi afiliate nu sunt interzise de legislaţia fiscală, preţurile la care s-au prestat serviciile au fost verificate de organele de control fiscal.

Susţine astfel că proiectul are autonomie funcţională şi finalitatea urmărită prin finanţarea proiectului a fost atinsă.

În ceea ce priveşte clienţii societăţii, menţionează că de la data întocmirii cererii de finanţare şi până în prezent, piaţa serviciilor a evoluat, având în vedere apariţia de utilaje în zonă, fapt ce a determinat diminuarea cererii de prestări servicii cu utilajele agricole. Ţinând cont de prevederile contractului de finanţare şi obligaţiile asumate de Întreprinderea Individuală A. privind prestările de servicii, cifra de afaceri, profit obţinut, etc., a fost nevoită să îşi ofere serviciile societăţilor care au rămas funcţionale pe raza localităţii unde am implementat proiectul. Dacă s-ar fi adresat unor clienţi aflaţi în judeţele învecinate, aceasta ar fi dus la creşterea cheltuielilor, activitatea devenind nerentabilă.

Pe parcursul anilor a încercat să găsească şi alţi beneficiari unde să presteze lucrări agricole. A găsit astfel de beneficiari, dar cu suprafeţe mici, ceea ce nu putea acoperi cheltuielile societăţii, pentru că prin proiect a avut obligaţia de a crea şi 4 locuri de muncă pe o perioadă de minim 5 ani. Pe lângă cheltuielile cu salariile mai intervin foarte des şi cheltuieli cu lucrări de întreţinere a utilajelor şi alte cheltuieli.

Consideră astfel că activitatea pe care a desfăşurat-o pe tot parcursul implementării proiectului, a fost una corectă, în folosul întreprinderii individuale.

Este nejustificat ca după 5 ani în care a respectat condiţiile din contract şi dispoziţiile legale, a muncit şi şi-a achitat obligaţiile faţă de salariaţi, faţă de ANAF şi faţă de toţi creditorii, iar utilajele achiziţionate prin FEADR au uzura de 60-70%, să se ia această decizie.

Valoarea din facturile care s-au întocmit în baza lucrărilor executate şi pe care le-a încasat în perioada de la începutul proiectului şi pe toată perioada verificată, dovedeşte că recurenta a realizat rentabilitatea maximă, ţinând cont de utilajele care au fost achiziţionate prin proiectul FEADR.

Nu a avut niciodată nici o intenţie de a crea avantaj nejustificat, în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil şi societatea nu a fost înfiinţată în mod artificial pentru a deservi de fapt alte societăţi.

Există o neconcordanţă între ce a vrut Comisia Europeană şi ceea ce a pus în practică A.F.I.R., steguleţele roşii au fost automat transformate în aşa-zise dovezi de fraudă, pe baza cărora s-a trecut la rezilierea contractului de finanţare şi la recuperarea fondurilor nerambursabile.

Susţine şi că Ghidul solicitantului - versiunea 03 în vigoare la data semnării contractului de finanţare, nu cuprinde nici o prevedere privind crearea de condiţii artificiale pentru a obţine fonduri nerambursabile, singura restricţie fiind aceea ce viza persoanele care aveau calitatea de acţionar sau asociat majoritar în mai multe societăţi comerciale şi care nu puteau să deruleze mai multe proiecte în acelaşi timp şi pentru aceleaşi tipuri de investiţii în cadrul măsurii 312.

Verificarea ulterioară de către AFIR a cererilor de finanţare sub aspectul aceloraşi condiţii în raport cu versiune a Ghidului care nu era în vigoare la data depunerii cererii este nelegală întrucât încalcă principiul neretroactivităţii legii civile şi întruneşte elementele unei executări abuzive a dreptului de apreciere.

Arată şi că intimata-pârâtă, înainte de a încheia contractul, la data încheierii contractului şi la data la care a aprobat plata sumelor de bani, a fost obligată conform Regulamentului CE 2988/1995 să verifice existenţa sau inexistenţa condiţiilor artificiale.

Atât timp cât contractul de finanţare a fost semnat, tranşele de plată au fost achitate, pârâta verificând existenta condiţiilor artificiale sau inexistenţa lor, aspectele pe care intimata-pârâta i le impută societăţii prin încheierea Procesului-verbal de constatare a neregulilor au fost cunoscute de către aceasta chiar anterior semnării contractului de finanţare.

Apreciază că instanţa de fond nu a argumentat în mod temeinic şi legal concluzia creării de condiţii artificiale, context în care măsură recuperării ajutorului financiar nerambursabil încasat de către reclamantă şi cea a încetării contractului de finanţare apar ca nelegale.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Dispoziţiile legale anterior menţionate exclud, aşadar, plăţile către beneficiarii care au creat condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri prin Programul de Dezvoltare Rurală.

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, condiţiile care contravin obiectivelor schemei implică atât elemente obiective, cât şi subiective. Elementul obiectiv constă în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă. Elementul subiectiv constă în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În acest sens invocă cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. C 434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, a statuat următoarele:

Analizând raportul juridic litigios prin prisma jurisprudenţei CJUE anterior menţionate, susţine că în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că recurenta a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine ajutorul din cadrul FEADR - Măsura 312, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Referitor la elementul obiectiv, apreciază că prin implementarea proiectului s- a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi cele operaţionale.

Reţinând considerentul nr. 46 al Regulamentului 1698/2005, dispoziţiile art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 şi cele de la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural - se constată că schema de ajutor urmăreşte realizarea unui obiectiv general care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale; a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi; a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Recurenta desfăşoară activităţi constând în prestarea de servicii cu maşini şi echipamente agricole fiind, aşadar, atins obiectivul general al măsurii 312, constând in încurajarea activităţilor non-agricole.

A creat 4 locuri de muncă astfel că şi obiectivul specific al Măsurii 312, constând în crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, a fost atins.

Tot astfel, din documentele depuse la dosarul cauzei, rezultă că recurenta a prestat servicii către terţe persoane cu utilajele achiziţionate ca urmare a ajutorului primit, în baza contractelor încheiate cu acestea.

Împrejurarea că o parte din aceste contracte au fost încheiate cu F. S.R.L., al cărei asociat este tatăl lui A. este irelevantă din perspectiva stabilirii îndeplinirii obiectului specific al Măsurii 312, care priveşte crearea şi diversificarea serviciilor către populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, aspectele învederate pot constitui, eventual, indicatori de fraudă sau nereguli, rămânând autorităţii obligaţia de a demonstra faptul afirmat, anume că entităţile identificate în actul atacat au acţionat concertat, iar beneficiarul real al finanţării ar fi fost F. S.R.L..

Instanţă de fond s-a limitat la a prezenta în cuprinsul sentinţei atacate precizări ce se regăsesc în procesul-verbal de constatare a neregulilor emis de către intimată iar aceasta nu a făcut decât să constate o situaţie de fapt de care avea cunoştinţă încă de la momentul depunerilor cererilor de finanţare, fără a stabili, pe baza unor elemente obiective, că principalul scop al proiectului de investiţie ar fi obţinerea finanţării, excluzându-se celelalte justificări legate de obiectivele schemei.

În lipsa justificării unor împrejurări care să constituie indicii temeinice în sensul că recurenta ar fi urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR este neîndeplinit în speţă elementul subiectiv al abaterii reţinute în sarcina recurentei.

Chiar admiţând existenţa unor indicii care ar permite concluzia creării unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile, în acord cu jurisprudenţa CJUE, subliniază că o atare împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar decât în măsura în care ar avea drept consecinţă neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005.

Aspectele reţinute de către instanţă de fond referitoare la legăturile juridice dintre recurentă şi F. S.R.L. exclud ideea unor indicii de fraudă, cât timp nu se coroborează cu alte aspecte relevante referitor la intenţia cu care s-a acţionat şi având în vedere faptul că proiectul a fost realizat.

Din analiza Regulamentului 1975/2006 (art. 5 alin. (3), cât şi în Regulamentului 65/2011 (art. 4 alin. (8) rezultă cel puţin trei aspecte importante: verificarea creării de către beneficiari a condiţiilor artificiale trebuie făcută anterior plăţilor, adică anterior acordării finanţării; crearea de către beneficiari a condiţiilor artificiale trebuie "stabilită", adică dovedită şi nu doar presupusă de către autoritatea naţională cu competenţe în atribuirea finanţărilor nerambursabile; condiţiile artificiale trebuie create "în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", ceea ce presupune, pe de o parte, intenţia directă a beneficiarilor de a frauda şi, pe de altă parte, că avantajul pe care beneficiarii intenţionează să îl obţină prin crearea condiţiilor artificiale să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Simpla existenţă a unor legături între societăţi nu face dovada că sunt îndeplinite cele două elemente, obiectiv şi subiectiv, identificate şi explicate pe larg în Decizia CJUE dată în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Susţine astfel că raportat la obiectivele legislaţiei europene cu privire la dezvoltarea zonelor rurale şi modernizarea agriculturii, întreaga motivare a instanţei de fond nu are fundament juridic acordat la legislaţia europeană, cu atât mai mult cu cât politica agricolă comună promovată şi susţinută de către Regulamentele şi legislaţia europeană, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nu interzice prestarea de servicii între microîntreprinderi ci o încurajează şi o promovează.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004, Regulamentul 1975/2006, Regulamentul 65/2011, Regulamentul 1698/2005, Ghidul solicitantului- versiunea 03, Regulamentul (UE) nr. 1305/17.12.2013, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Învederează în acest sens că instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de acesta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate, precum şi actele depuse la dosarul cauzei, atât de pârâtă, cât şi de reclamantă.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material reţinând că beneficiarul Contractului de finanţare a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabil prin Programul FEADR, susţine că este nefondat deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în speţă, sunt prezente elemente necesare pentru conturarea existenţei unor condiţii artificiale create, respectiv elementul obiectiv si elementul subiectiv.

Raportîndu-se tot la hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-434/12, a arătat că pentru identificarea situaţiilor în care solicitanţii/beneficiarii au creat condiţii de obţinere a finanţării nerambursabile în mod artificial, trebuie să se evalueze atât criteriile obiective, cât şi criteriile subiective pentru proiectele în cauză, precum şi elementele ce demonstrează coordonarea.

În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, referitor la noţiunea de condiţii artificiale, menţionează că, în scopul de a ajuta autorităţile naţionale să recunoască şi să sancţioneze "condiţiile artificiale", ţinând cont şi de Decizia CJUE, Comisia Europeană a emis documentul intitulat Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR pentru proiectele de investiţii. În Nota directoare, sunt enumeraţi o serie de indicatori care conduc la crearea de condiţii artificiale, constatate în practica organelor de control din statele membre UE, indicatori care au condus la concluzia că au fost create condiţii artificiale şi în cazul beneficiarului.

Conform Notei directoare pentru Auditori nr. 22 "Steguleţele roşii" pentru crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării pot fi grupate în trei categorii: indicatori externi/fizici; indicatori de structură/juridici; indicatori de afaceri/contabili.

În domeniul creării de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, trebuie identificat în fiecare categorie cel puţin unul dintre indicatorii menţionaţi.

În cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sunt prezentaţi/detaliaţi indicatorii care au condus la concluzia că au fost create condiţii artificiale, respectiv indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici şi indicatori de afacere/contabili.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, consideră că nu se poate aprecia că a fost atins obiectivul măsurii 312, respectiv diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste servicii nu au servit comunităţii, nefiind prestate persoanelor fizice/juridice din mediul rural, aşa cum a precizat beneficiarul în cererea de finanţare, ci au fost prestate în proporţie covârşitoare în favoarea S.C. F. S.R.L., şi astfel obiectivele contractului de finanţare au fost deturnate de la scopul declarat. Plecând de la premisa că societatea nou înfiinţată va avea în principal suportul celor apropiaţi, inclusiv al rudelor, că nu va avea alţi clienţi decât membrii familiei prin societăţile deţinute de aceştia, unui potenţial beneficiar îi va fi respinsă cererea, de la început. Scopul finanţării este acela de a îmbunătăţi viaţa economică de la ţară pentru toată lumea, şi nu doar pentru anumite grupuri.

Crearea de condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile contravine obiectivelor măsurii 312 finanţată prin FEADR, printre care şi obiectivul general şi anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole. Suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existenţa pe ansamblu a unor circumstanţe subiective si obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312 finanţată prin FEADR nu a fost atins.

Indicatori externi/fizici:

Domnul A., deţinătorul A. I.I. are acelaşi domiciliu cu domnul M. (asociat unic şi administrator în cadrul S.C. F. SRL) iar sediile A. I.I. şi S.C. F. S.R.L. sunt învecinate;

S-a constatat o migrare a angajaţilor de la S.C. F. S.R.L. la A. I.I. astfel: D., conform contract individual de muncă nr. x/01.04.2006 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011; E., conform contract individual de muncă nr. x/01.02.2007 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011.

Indicatori de structură/juridici

Conform Procurii speciale autentificate cu nr. x, depusă la dosarul cererii de plată, domnul M. este împuternicit cu puteri depline să îl reprezinte pe A. în relaţia cu orice instituţiei publică sau privată în ceea ce priveşte finanţarea proiectului FEADR "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A.";

Contractul de împrumut nr. x încheiat cu S.C. N. S.A. şi A. I.I. este semnat de către domnul M., în calitate de reprezentat al A. I.I.; Facturi semnate de către domnul M. atât la delegat cât şi la semnătură de primire; certificat de atestare fiscală nr. x/19.02.2015 emis de Consiliul Local Sărăteni ca urmare a cererii domnului M. în calitate de împuternicit al A. I.I.; adeverinţa emisa de Inspecţia Muncii nr. 269/14.04.2011 referitoare la II A. reprezentată legal de dl. M..

Indicatori de afaceri/contabili

În urma analizării contractelor de prestări servicii şi a facturilor fiscale s-a constatat, că A. I.I. a lucrat pentru S.C. F. S.R.L. (în care domnul M. este asociat unic şi administrator) o suprafaţă de 2567,5 ha ceea ce reprezintă 92,31% din totalul lucrărilor efectuate şi a încasat suma de 305.972 RON, ceea ce reprezintă 90,82% din totalul încasărilor de prestări servicii;

Din compararea tarifelor percepute de A. I.I. pentru lucrări executate s-au constatat diferenţe între preţurile practicate de A. I.I. pentru activitatea de arat, demonstrându-se astfel că pentru S.C. F. S.R.L. (unde administrator şi asociat unic este domnul M.) a fost practicat un preţ mai mic, în comparaţie cu cel practicat pentru I. I.I. şi L., creându-se astfel un avantaj nejustificat.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, s-a avut în vedere că la momentul constituirii A. I.I. - 22.06.2010 - în vederea accesării unui proiect în cadrul măsurii 312, domnul M. desfăşura deja activităţi economice prin intermediul societăţii S.C. F. S.R.L. (unic acţionar şi administrator), înfiinţată încă din data de 14.12.1998, astfel că nu a fost respectată motivaţia sprijinului conform Fişei tehnice a măsurii 312, respectiv "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează micro-întreprinderilor, precum şi locuitorilor din spaţiul rural care doresc să desfăşoare o activitate economică devenind antreprenori".

Mai mult, având în vedere că ulterior finalizării proiectului A. I.I. a prestat în proporţie de 90 % servicii către S.C. F. S.R.L., s-a apreciat că a fost încălcat obiectivul specific al măsurii 312, respectiv "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi" asumat de beneficiar în Memoriul Justificativ din Cererea de Finanţare.

Aspectele menţionate anterior conduc la concluzia că a existat o coordonare între cele două entităţi juridice, A. I.I. şi S.C. F. S.R.L., încă de la debutul proiectului, în sensul creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de fonduri nerambursabile prin FEADR, fiind obţinut un avantaj care contravine schemei de sprijin, în ceea ce priveşte societatea S.C. F. S.R.L., care este beneficiarul real al proiectului implementat de A. I.I.

Pe parcursul implementării proiectului, ajutorul financiar nerambursabil acordat de AFIR a fost obţinut aparent de către A. I.I., în fapt beneficiarul final a fost S.C. F. S.R.L.. Astfel, urmare a verificărilor efectuate, s-a considerat că A. I.I. a fost înfiinţată strict în scopul aprobării proiectului, nefiind urmărită realizarea obiectivului schemei de sprijin financiar nerambursabil FEADR, pentru următoarele motive:

SC F. S.R.L. fost înfiinţată în data 14.12.1998, fapt ce, în eventualitatea în care aceasta societate ar fi depus proiect pe măsura 312, nu ar fi îndeplinit criteriul de selecţie S5 "Microîntreprinderi nou înfiinţate", pentru care A. I.I. a primit un punctaj de 25 de puncte pentru cererea de finanţare depusă în data de 11.12.2009. A. I.I. a primit punctaj maxim la criteriul de selecţie SI (15 puncte) deoarece nu a mai beneficiat de sprijin din alte fonduri comunitare, iar S.C. F. S.R.L. nu ar fi obţinut punctaj deoarece a beneficiar de sprijin comunitar prin implementarea proiectului finanţat prin Program SAPARD M3.1 "Modernizarea bazei tehnico- materiale prin achiziţia de utilaje agricole la S.C. F. S.R.L., com. Sărăţeni jud. Ialomiţa";

De asemenea la criteriul de selecţie S4 A. I.I. a obţinut 20 puncte deoarece proiectul este derulat de un tânăr cu vârsta până în 40 de ani, punctaj pe care domnul M., administrator şi asociat unic la S.C. F. S.R.L., nu l-ar fi obţinut.

Prin crearea acestor condiţii artificiale de eligibilitate si a unui avantaj nejustificat, beneficiarul a primit un scor total de 80 puncte, prin care proiectul a fost selectat pentru finanţare în detrimentul altor solicitanţi eligibili. Apreciază că s-au creat condiţii artificiale în vederea accesării Măsurii 312 (valoarea nerambursabilă fiind de 70% din valoarea totală eligibilă), ţinând cont de faptul că şansele ca proiectul să fie declarat eligibil şi selectat, conform criteriilor de selecţie aferente potenţialilor beneficiari potrivit Ghidului solicitantului, erau mai mari pentru proiectele promovate de tineri sub 40 de ani sau de femei, precum şi dacă investiţiile vizau crearea de noi micro-întreprinderi.

De asemenea, S.C. F. S.R.L. nu se încadra în categoria beneficiarilor eligibili pentru finanţare în cadrul Măsurii 312, măsură care are un grad de intervenţie de până la 70%, iar în cazul în care acesta ar fi aplicat pentru finanţare în cazul măsurii 121, procentul de cofinanţare nu putea fi mai mare de 50%.

În plus, A. I.I.. nu a respectat criteriul de selecţie S2 "Proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 Euro investiţi în funcţie de tipul solicitantului" pentru care beneficiarul a fost scorat cu 20 de puncte din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) O.U.G. nr. 44/2008, A. nu putea fi angajat la A. I.I.; C. a avut contractul de muncă suspendat în perioada 04.05.2013- 07.01.2015, perioada în care A. I.I. nu a mai respectat structura de personal asumată prin Cererea de Finanţare;

Conform statului de plată - salariaţi permanenţi, luna septembrie 2015 şi registrului salariaţi completat la data de 13.10.2015, A. I.I.. are 3 angajaţi permanenţi activi, din care doi angajaţi permanenţi activi iar un angajat este dl. A., rezultând astfel, că de fapt beneficiarul are doi angajaţi în loc de 4, conform angajamentelor asumate în Cererea de finanţare.

S-a constatat o migrare a angajaţilor de la S.C. F. S.R.L. la A. I.I. astfel: D., conform contract individual de muncă nr. x/01.04.2006 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011; E., conform contract individual de muncă nr. x/01.02.2007 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011.

Salariaţii care sunt încadraţi în prezent la A. I.I. fie se regăsesc ca foşti angajaţi ai S.C. F. S.R.L., fie au avut încetată activitatea în anumite intervale de timp, deşi în Memoriul justificativ anexat Cererii de finanţare, prin realizarea investiţiei, A. I.I. îşi propune crearea unui număr de 4 noi locuri de muncă pentru care se vor angaja, în regim permanent, salariaţi, care vor deservi activitatea desfăşurată.

Concluzionând susţine că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic a reşinut că s-au creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR dat fiind faptul că beneficiarul final al celor două proiecte este S.C. F. S.R.L..

Cu privire la criticile recurentei-reclamante cu privire la culpa autorităţii arată că potrivit prevederilor Contractului de Finanţare, Autoritatea Contractantă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanţare poate să verifice, în orice stadiu de implementare a proiectului, respectarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie, iar în cazul în care constată nereguli se demarează procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat pentru cheltuielile constatate neeligibile.

În situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, nu însemnă că beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă (APDRP), cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de AFIR emitent al procesului-verbal de constatare reies clar neregulile rezultate din verificările ulterioare.

Atât legislaţia care reglementează FEADR, cât şi clauzele contractului de finanţare (art. 14 (2) din Anexa I la contract) reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, iar însuşirea tezei reclamantului ar presupune lipsa de conţinut a acestui mecanism.

În acest sens, sunt şi prevederile contractuale - Anexa I la Contractul cadru, respectiv Articolul 8-Monitorizarea şi Evaluarea Proiectului

Art. 4 din Regulamentul CE 2988/1995 stipulează faptul că "actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia". Aceeaşi prevedere se regăseşte la art. 17 (3) din Anexa I - "Prevederi generale" la Contractul de finanţare.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul Autorităţii sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului fată de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanţare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Chiar dacă s-ar aduce în discuţie prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, invocat de recurentă, în situaţia în care este dovedită intenţia beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condiţiilor de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil, nu se pune în discuţie o "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

De altfel, în privinţa acestei situaţii, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare, CJUE s-a pronunţat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C- 94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante privind nerespectarea de către autoritatea contractantă a principiul proporţionalităţii, arată că neregula constatată şi semnalată de către AFIR în cadrul procesului-verbal de constatare, respectiv crearea condiţiilor artificiale, afectează întreaga investiţie finanţată prin proiectul FEADR. motiv pentru care nu poate fi aplicată proporţionalitatea.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă. împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale in vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din Anexă.

Obligaţia cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese şi din prevederile art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 care dispune: "1. în cazul efectuării unei plăti necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alin. (2)".

De asemenea, potrivit articolului 9 alin. (1) lit, a) "Protejarea intereselor financiare ale Comunităţii şi garanţii privind gestionarea fondurilor comunitare" din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR): "(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege şi actele administrative şi iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecţia eficientă a intereselor financiare ale Comunităţii, mai ales în scopul de a verifica veridicitatea şi corectitudinea operaţiunilor finanţate de FEGA şi FEADR; preveni şi urmări neregulile; recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenţei".

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept; printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Invocă şi art. 16 alin. 3 din Anexa I a contractului potrivit căruia: "în cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui (...) integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante.

Învederează că în speţă avem de-a face cu un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forţei sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanţa trebuie să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

Invocă şi prevederile Anexei IV "Instrucţiuni de plată pentru beneficiarii" din Contractul de finanţare care la pct. A. "Informaţii cu caracter general" dispune că: "Nerespectarea clauzelor contractuale si a termenelor de finalizare a investiţiilor, asumate prin contractul de finanţare. poate conduce la rezilierea acestuia şi, implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului. Beneficiarul va fi informat în ceea ce priveşte suma autorizată la plată şi cheltuielile respinse, precum şi motivul respingerii".

Cu privire la criticile recurentei-reclamante privind încetarea contractului de finanţare, învederează că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale sunt aplicabile în cazul constatării de deficienţe, însă în cazul proiectului implementat de recurenta reclamantă au fost constatate nereguli, fapt pentru care se impune recuperarea ajutorului financiar nerambursabil în aplicarea art. 11 alin. 3 "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanţare care dispune:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

Totodată, art. 8 alin. 5 din Anexa I "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare, fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/acţiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condiţiile menţionate, nefiind influenţată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Prin urmare, contrar celor susţinute de reclamantă, în accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanţare, poate proceda la rezilierea contractului, prin neîndeplinirea obiectivului proiectului.

Invocă şi dispoziţiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008. cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărorta "beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile si obligaţiile născute din contractul de finanţare".

În drept, invocă dispoziţiile art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011; H.G. nr. 875/2011; O.U.G. nr. 41/2014; Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 261 din 3 aprilie 2012; Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011; Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013; Regulamentul (CE) nr. 1698/2005; Contractul de finanţare x/15.07.2010 încheiat între părţile litigiului; Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În primul rând se reţine că prin motivele de recurs formulate de reclamantă se invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

În acest sens se reţine că acesta are în vedere ipoteza în care "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Cu alte cuvinte motivul de casare analizat are în vedere nemotivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv acea nemotivare produsă fie prin absenţa considerentelor, fie prin inserarea numai a unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei care conduc tot la concluzia absenţei unei motivări reale, care să ofere o dezlegare speţei deduse judecăţii.

Se impune a se preciza că nemotivarea hotărârii judecătoreşti vizată de motivul de casare analizat trebuie să fie una de esenţă, de natură a nu permite părţilor să urmărească raţionamentul pentru care instanţa s-a pronunţat în modalitatea cuprinsă în dispozitivul hotărârii iar instanţei de recurs să efectueze controlul judiciar, motivul de recurs invocat în cauză nefiind incident în situaţia în care, aşa cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, se invocă în esenţă aparente contradicţii între unele considerente din cuprinsul hotărârii recurate, care nu pot fi însă reţinute ca atare.

Or, observându-se sentinţa recurată se reţine că aceasta răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale motivele pentru care acţiunea formulată de reclamantă a fost reţinută ca neîntemeiată.

De altfel chiar recurenta critică prin cererea de recurs modul în care instanţa de fond a analizat şi interpretat în cauză normele juridice şi probele administrate, ceea ce reprezintă o recunoaştere implicită a faptului că sentinţa cuprinde considerentele pentru care a fost pronunţată iar prin acestea se poate urmări raţionamentul avut în vedere de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei cuprinse în dispozitiv.

Analizându-se sentinţa recurată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată că nici acesta nu poate fi reţinut ca fondat, deoarece instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în speţă, pentru următoarele considerente:

În acest sens se arată că starea de fapt reţinută de instanţa de fond în baza probelor administrate a fost în mod temeinic analizată prin prisma normelor de drept substanţial incidente.

Concordant celor reţinute de instanţa de fond şi instanţa de recurs are în vedere că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 17.03.2016, contestat în cauză, s-a reţinut în sarcina recurentei reclamante, în esenţă, nerespectarea obiectivelor asumate prin cererea de finanţare şi crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat prin obţinerea finanţării nerambursabile.

Referitor la crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a obţine plăţile în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor se reţine că potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Este adevărat că această reglementare face vorbire despre faptul că "nu se efectuează nicio plată" ceea ce ar putea conduce la ideea că în situaţia creării unor condiţii artificiale la care se referă dispoziţia legală analizată, acestea sunt identificate anterior efectuării plăţilor potrivit schemei de sprijin accesate, însă această reglementare nu exclude identificarea ulterioară a neregulii constând în crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii de plăţi, neregulă care conduce la retragerea sprijinului acordat în aceste condiţii.

În acest sens art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevede expres că: "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

De altfel şi art. 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 arată că: "În cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia,...".

Ca urmare nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele recurentei reclamante în sensul că, dacă anterior efectuării plăţii conform schemei de sprijin accesate nu s-a identificat faptul că beneficiarul ar fi creat în mod artificial condiţiile pentru a beneficia de schema de sprijin, plata astfel efectuată nu poate fi recuperată.

De asemenea nu este fondat argumentul adus de recurenta reclamantă referitor la că în Ghidul solicitantului, ediţia avută în vedere la data încheierii contractului de finanţare, nu era reglementată ipoteza privind crearea de condiţii artificiale, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, aceasta era reglementată în legislaţia comunitară anterioară încheierii contractului de finanţare fiind prevăzute şi în art. 11 alin. 3 din Anexa I - "Prevederi generale" ce reglementează încetarea contractului în cazul constatării unor nereguli ce poate fi determinată şi prin declararea de către beneficiar a unor date care nu corespund realităţii dar şi art. 16 din Anexa I la contract ce statuează asupra noţiunii de "neregulă" şi consecinţele acesteia.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, noţiunea "condiţii create artificial" din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 a fost lămurită de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 în Cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD/Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia.

Potrivit celor statuate de Curte în această cauză: "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane."

În speţă schema de ajutor a fost accesată de către recurenta reclamantă în cadrul PNDR 2007 - 2013 - Măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi

Măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi" se încadrează în Axa III - "Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

Obiectivele specifice ale Măsurii 312 se referă la: 1. Crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; 2. Creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; 3. Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Unul din obiectivele operaţionale ale Măsurii 312 se referă la încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri şi femei;

Prin elementele factuale reţinute în procesul-verbal contestat şi probele care sprijină aceste concluzii s-a dovedit de către intimata pârâtă că obiectivul general, obiectivele specifice şi obiectivul operaţional aşa cum au fost prezentate anterior nu au atinse şi nici urmărite de beneficiarul sprijinului, scopul urmărit prin accesarea schemei de ajutor fiind în realitate susţinerea activităţii S.C. F. S.R.L. al cărui administrator era tatăl titularului întreprinderii individuale care a beneficiat de ajutor.

De asemenea elementul subiectiv avut în vedere de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013 în Cauza C-434/12 este probat prin legăturile juridice, economice şi personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare.

Se impune a se preciza că S.C. F. S.R.L. al cărui administrator era tatăl titularului recurentei reclamante a beneficiat de sprijin comunitar prin implementarea proiectului finanţat prin Program SAPARD M3.1 "Modernizarea bazei tehnico-materiale prin achiziţia de utilaje agricole la S.C. F. S.R.L., com. Sărăţeni jud. Ialomiţa"

Legătura juridică între recurenta reclamantă şi S.C. F. S.R.L. rezultă din întocmirea procurii speciale autentificate cu nr. x, depusă la dosarul cererii de plată, prin care M., administrator al S.C. F. S.R.L., este împuternicit cu puteri depline să îl reprezinte pe A., titularul recurentei reclamante, în relaţia cu orice instituţiei publică sau privată în ceea ce priveşte finanţarea proiectului FEADR "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A.";

Aceeaşi legătură rezultă şi din actele juridice încheiate de M. în numele şi pentru A. I.I., respectiv: contractul de împrumut nr. x încheiat cu S.C. N. S.A.; facturi semnate atât la delegat cât şi la semnătură de primire; certificat de atestare fiscală nr. x/19.02.2015 emis de Consiliul Local Sărăteni ca urmare a cererii domnului M. în calitate de împuternicit al A. I.I.; adeverinţa emisa de Inspecţia Muncii nr. 269/14.04.2011 referitoare la II A. reprezentată legal de dl. M..

Ca legături personale între recurenta reclamantă şi S.C. F. S.R.L. se au în vedere legătura strânsă de rudenie (tată-fiu) între titularii celor două entităţi juridice, faptul că aceştia aveau acelaşi domiciliu, iar sediile celor două entităţi juridice erau învecinate.

Aceste legături personale dintre persoanele implicate în proiecte sunt subliniate şi de legături economice între cele două entităţi juridice în sensul că A. I.I. a prestat servicii într-o proporţie hotărâtoare, de peste 90%, în favoarea S.C. F. S.R.L. iar tarifele practicate pentru aceste servicii sunt mai mici decât cele practicate în situaţia altor clienţi.

Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că deşi ajutorul financiar nerambursabil acordat a fost obţinut aparent de către A. I.I., în fapt beneficiarul real al acestuia a fost S.C. F. S.R.L..

Este adevărat că atât legislaţia europeană cât şi cea naţională în materie nu interzic prestarea de servicii între microîntreprinderi însă în speţă s-a demonstrat că legătura între cele două întreprinderi depăşeşte cu mult simplele relaţii comerciale constând în realitate în legăturile juridice, economice şi personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane având ca scop obţinerea unor avantaje de către S.C. F. S.R.L. care contravin obiectivelor schemei de ajutor accesată.

Mai mult, în speţă se reţine şi faptul că recurenta reclamantă nu a respectat nici obiectivele concrete pe care şi le-a asumat prin cererea de finanţare.

Astfel nu s-a respectat condiţia privind crearea a 4 locuri de muncă. Analiza îndeplinirii acestei condiţii se întemeiază pe o corectă interpretare şi aplicare în speţa dedusă judecăţii a art. 24 şi 25 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, din care rezultă că titularul întreprinderii individuale nu poate fi în acelaşi timp şi salariat al acesteia.

Astfel, potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 "Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă,...".

Art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008 prevede de asemenea că: Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală.

Prin urmare, în mod temeinic instanţa de fond a reţinut că întreprinzătorul persoană fizică, titular al unei întreprinderi individuale organizată potrivit O.U.G. nr. 44/2008, nu poate fi în acelaşi timp şi salariat al acestei întreprinderi individuale.

Interpretarea contrară, susţinută prin motivele de recurs contravine chiar scopului reglementării O.U.G. nr. 44/2008, aşa cum este determinat prin art. 1 al acestui act normativ, respectiv accesul la activitatea economică a întreprinzătorului persoană fizică ce organizează întreprinderea individuală ca formă de exercitare a activităţii sale, find asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi având dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj (art. 25 alin. (3) în această calitate, iar nu în calitate de angajat al propriei întreprinderi individuale.

Astfel, rezultă că obiectivul privind crearea a 4 locuri de muncă nu a fost realizat prin proiectul analizat.

Este inutil a fi analizate şi celelalte aspecte factuale privind respectarea obiectivelor concrete pe care şi le-a asumat recurenta reclamantă prin cererea de finanţare, invocate prin cererea de recurs, întrucât nu s-ar putea astfel ajunge la o altă concluzie, iar, pe de altă parte, scopul recursului este potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., examinarea a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile iar nu analiza în mod direct a stării de fapt existentă în cauză.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante privind nerespectarea de către autoritatea contractantă a principiul proporţionalităţii, se reţine că neregulile reţinute în cauză constau în crearea condiţiilor artificiale şi nerespectarea obiectivelor asumate prin cerea de finanţare, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 care dispune: "În cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, ..." dar şi art. 16 alin. 3 din Anexa la contractul de finanţare, potrivit căruia, în cazul înregistrării unei nereguli, beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante.

De asemenea în speţă nu sunt incidente art. 5 (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 potrivit căruia: "Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil" deoarece în situaţia în care este dovedită intenţia beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condiţiilor de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil, nu se poate reţine că plata făcută în cadrul schemei de sprijin este urmarea unei erori a autorităţii competente ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil, ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Astfel, în conformitate cu art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE 2988/1995 nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului fată de autoritatea contractantă,

De altfel şi art. 5 alin. 2 teza finală din contractul de finanţare încheiat între părţi arată că: "Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Mai mult, relativ la momentul în care au fost depistate neregulile în speţa dedusă judecăţii se reţine că potrivit art. 8 alin. 5 din Anexa I - "Prevederi generale" la contractul de finanţare "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare, fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/acţiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condiţiile menţionate, nefiind influenţată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat anterior, nu se poate reţine existenţa unei nereguli care afectează doar o componentă a proiectului ci integral eligibilitatea acestuia descoperită în perioada de monitorizare a proiectului.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 3336 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.