Rural investment financing contract amendment rejected for non-payment of judicial stamp tax on appeal

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, contestând Notificarea de neacceptare a modificărilor prin actul adiţional la Contractul de finanţare x/11.02.2014, înregistrată la AFIR - CRFIR 1 Nord Est sub nr. x/24.12.2015, comunicată la data de 4.01.2016 şi Decizia E/1927/4.02.2016 şi a solicitat admiterea contestaţiei în sensul amendării Contractului de finanţare x/11.02.2014 prin prelungirea duratei de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului până la data de 30.09.2016, modificări de soluţie tehnică, actualizare contract V.30 şi o nouă codificare a contractului de finanţare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 259 pronunţată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 259 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularităţii căii de atac exercitate.

Totodată, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 13 ianuarie 2017, conform dovezii de înmânare a citaţiei, aflată la dosar.

Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. - Întreprindere Individuală Slatina împotriva sentinţei nr. 259 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.